Erau pe puntea principală şi se pregăteau de plecare; afară, la ieşirea din Institut, erau, inevitabil, aşteptaţi de 14 persoane, nu părinţii, ci body-guarzii lor. Acest amănunt, cam neplăcut, îl puse serios pe gânduri, mai ales pe Alex; avea s-o întâlnească iarăşi pe "Ucigaşa". Ar fi preferat să evite o asemenea întâlnire, dar nu avea cum. Discuţia despre ea reuşise, cu puţin "ajutor" din partea domnului profesor Manea, s-o evite, iar colegii săi încă nu făcuseră haz pe seama lui din acest motiv. Îl văzu pe Lucian liber şi-l trase de-o parte, pentru a-i spune lui "of"-ul...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex ieşi din Institut doar pentru câteva clipe, întorcându-se împreună cu "Ucigaşa" cea vitează, pe care le-o prezentă foştilor săi colegi de cercetări genetice, stabilind cu aceştia când putea domnişoara body-guard Petra Neţoiu să înceapă să studieze măcar noţiunile introductive în ingineria genetică (foştii colegi ai lui Alex, erau, la fel ca şi acesta, buni specialişti în ingineria genetică). Colegii lui, amabili, acceptară s-o iniţieze în acest domeniu atractiv pe domnişoara Neţoiu, care se bucură că totul se aranjase în acest sens; potrivit înţelegerii stabilite, va începe studiul de săptămâna viitoare, luni dimineaţa. Iar dacă rezolvase acest amănunt, Alex se putea întoarce liniştit la bordul navei albastre; "Ucigaşa" mai rămăsese puţin cu foştii lui colegi. Pentru a putea intra nestingherită în Institut, ori de câte ori era necesar (când venea la orele de studiu), domnişoara Neţoiu primi un permis de liberă trecere (măsurile de siguranţă erau destul de severe; nu se permitea accesul oricui, oricând, în Institut). Pentru "Ucigaşă" însă, se rezolvase, în favoarea ei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Simionescu le spusese că ar fi posibil să se mai întâlnească în acea zi şi iată-l; nici nu trecuseră două ore de când plecase, când reapăru pe puntea principală, în mijlocul celor şapte tineri. Iar cei şapte tineri rămaseră cu directorul. Evident, dânsul acorda importanţă misiunii lor, în general; din cauza asta, dar mai ales a preferatului său, neglija alte activităţi, sau le lăsa în seama altora, doar erau destui angajaţi competenţi în Institut. Lucian se apropie de director; avea de gând să-i propună ceva...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea tuturor invitaţilor, cu îngăduinţa directorului, cei şapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-şi deocamdată rămas bun de la părinţii lor, care, dat fiind că tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea şedinţei, cei şapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Eugen Manea nu-şi mai căută elevii în acea zi; îi lăsase "de capul lor", fiind convins că nu procedează greşit. Avea încredere în ei, îi ştia pe toţi de treabă. Se pregăteau de plecare, fiind deja seară. Alex avu grijă să nu iasă din Institut în acelaşi timp cu vreunul dintre colegii săi. Cât despre Lucian, evident, o reţinu la bord pe colega lui, Lia. După cum se înţeleseseră seara trecută, urma s-o conducă din nou acasă, cu aceeaşi maşină albastră a directorului, fără cei patru body-guarzi. Porniră spre clădirea principală a Institutului, întâlnindu-se cu directorul la intrare; acesta tocmai sosea din oraş, de abia la acea oră. Lipsise întreaga zi din Institut, lucru mai neobişnuit în cazul dânsului. Părea foarte obosit, dar pentru preferatul său... Se opri în dreptul celor doi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând sosiră şi celelalte două domnişoare: Stela şi Maria; acum erau toţi şapte pe puntea principală. La îndemnul lui Lucian, coborâră, fără cele trei domnişoare, pentru a aduce la bordul navei albastre computerul informaticianului. De cum îşi văzu computerul adus la bord, tânărul nu aşteptă să i se spună să şi-l instaleze, se puse imediat pe treabă. Îşi instală computerul chiar pe puntea principală, în aşa fel încât să poată avea cu uşurinţă acces la el oricând şi-ar dori. Îl conectă rapid în reţea cu celelalte computere de la bordul navei albastre şi pătrunse în sistem, transferând fişierele importante în memoria computerului său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian Simionescu şi Lucian Enka ieşiră împreună din navă, directorul tratându-l ca pe un bun prieten, întărindu-le astfel convingerea celor rămaşi pe puntea principală, mai ales noilor colegi, că Luci era preferatul domnului Traian Simionescu, directorul Institutului; era un amănunt destul de evident, pentru oricine, pe care directorul nu încerca să-l ascundă, deşi poate nimeni nu înţelegea motivele reale pe care dânsul le avea pentru a se purta astfel faţă de acest tânăr matematician. Amândoi se aflau încă în zona rachetodromului, zonă dominată de prezenţa măreţului vehicul spaţial albastru. Mergeau unul lângă altul – tată şi fiu – dar nu amândoi cunoşteau acest amănunt.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când el şi Maria ajunseră în navă, pe puntea principală se mai afla doar Alex; se părea că acesta sosise foarte devreme; se grăbise să ajungă la Institut primul. Motivul lui?! O tipă body-guard, poreclită "Ucigaşa", care-l însoţise şi-n această dimineaţă. Lucian se apropie de colegul său, Maria rămânând mai în faţă, în aşteptarea celorlalţi, mai ales a celor două colege, cu care deja se înţelegea foarte bine, blonda având o fire prietenoasă. În curând apărură şi ceilalţi tineri din echipaj; rămaseră însă, toţi, în aşteptarea domnului profesor Eugen Manea, ca dânsul să le ofere indicaţii asupra activităţii acelei zile.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petre şi Adi îşi sprijiniră colega, în momentul coborârii din maşină; ea era deja cam slăbită, deşi încerca să se ţină tare, să reziste cât mai mult, iar până în acel moment reuşise destul de bine acest lucru; era încă în picioare, pe propriile-i picioare, chiar dacă mai avea nevoie de puţin ajutor, pe care colegii ei i-l ofereau cu drag. Afară era linişte, mult mai linişte decât în timpul zilei. Era noapte, o noapte plăcută de vară, călduroasă, cu cerul senin, înstelat, dar luminile oraşului făceau ca strălucirea stelelor să scadă în intensitate. Însă nici unul nu luă seama la luminozitatea stelelor; acum erau preocupaţi de cu totul altceva.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex însă nu avu parte de norocul colegului său. Şi pe el tot tatăl lui îl trezi, domnul Radu-Emanuel, altfel el ar fi dormit mult şi bine şi ar fi întârziat serios, nu glumă. Însă şi aşa întârzie, cu puţin peste ora 08.15; când ajunse el al bordul navei albastre, toţi erau deja acolo, chiar şi doctoriţa echipajului, Stela, cât şi profesorul Manea. Iar ca şi cum asta nu i-ar fi fost de ajuns, printre cei prezenţi pe puntea principală se număra şi directorul Institutului, domnul Traian Simionescu. Dânsul îl fixă cu privirea pe genetician de îndată ce acesta pusese piciorul pe puntea principală.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că-şi văzuse prietena, Nistor era mult mai liniştit ziua următoare, când ajunse pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00. Nu-i mai zburau "păsărele" imaginare în jurul capului; era vesel, zâmbitor. Primise o fotografie de la Adela – una foarte reuşită, după cum constatase când ajunsese acasă. O avea şi-n acea dimineaţă la el, bine aşezată, să nu se murdărească sau să se îndoaie; în plus, mai păstra în minte, încă vie, amintirea acelui prim sărut din seara trecută... Uff, de n-ar pleca peste câteva zile... Dar nu era cu putinţă să nu plece. Fiind bine dispus, nu se mai luă de Alex, care sosise la scurt timp după el. Pe puntea principală mai erau profesorul Manea şi directorul. Domnişoara Lia era în Institut încă de la ora 07.00, cu prietena ei, Dora Bercea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După intervievarea celor şapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toţi reporterii şi persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00, zona rachetodromului fiind mai liberă de abia în jurul orei 21.30. Mai rămăseseră doar cei şapte tineri, părinţii acestora, domnul profesor Manea şi directorul. Plecase chiar şi Adela, cu părinţii ei. Evident, lunganul îşi luase rămas bun de la ei, doar el îi invitase. Acum, la acea oră, era mai puţină aglomeraţie, iar cei rămaşi se pregăteau şi ei de plecare spre casă. Înainte însă de a se retrage cu toţii, profesorul Manea îi îndemnă pe cei şapte tineri să mai intre puţin în nava lor, pe puntea principală, singuri, părinţii lor rămânând afară, să-i aştepte, iar ei procedară întocmai.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex remarcase însă că "Ucigaşa" era drăguţă şi prietenoasă, ceea ce n-ar fi crezut despre ea la început, în primele zile, când o considera nesuferită şi dorea să scape de ea... Iat-o acum: Intrase, destul de furioasă în curtea casei lui şi se îndreptase grabnic spre Ovidiu, căruia-i ticăia inima mai des decât unui cocoşel în acele momente... Îşi păstră totuşi calmul, pentru a nu strica planul pus la cale de genetician; fusese bine ticluit. Alex, încă ascuns în apropiere, auzi toată discuţia dintre body-guarzii săi, "Ucigaşa" şi "Cocoşul". "M-a făcut aiurit şi căpos..." îşi zise el în gând, fără a părea supărat din acest motiv. "Ah, e îndrăgostit..." îi găsi tot geneticianul o scuză.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ucigaşa"?! Alex o mai măsură puţin cu privirea, nu foarte insistent. Înaltă, solidă, musculoasă; nu prea lăsa impresia unei domnişoare, mai ales că nici în fizionomia ei nu păreau prezente trăsăturile delicate, specific feminine. Tunsă scurt, avea un chip dur şi chiar de s-ar fi machiat, tot n-ar prea fi arătat aşa cum Alex avea idee despre fete. Totuşi, nu comentă nimic despre aspectul ei băieţos, de "forţoasă". Asta-i lipsea lui! Exact o domnişoară poreclită "Ucigaşa", care să-i asigure protecţia. Ideea nu i se păru deloc interesantă, dar ce putea face? Erau dispoziţiile directorului Institutului. De ce oare tocmai lui i se repartizase un body-guard fată?! Nici nu dorea să-şi imagineze ce vor zice colegii lui ziua următoare, când vor auzi noutatea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îndepărtaseră de Terra, deşi încă nu foarte mult, dar ce valoare imensă căpătase acest cuvânt simplu, "acasă", aşa, dintr-o dată... Lucian îşi dădu seama că va trebui să evite utilizarea acestui cuvânt în exprimările sale viitoare, deşi îi era greu să renunţe la el. Restabilirea legăturii cu Terra nu dură prea mult, iar imaginea de pe monitor era foarte clară. Părinţii lor nu părăsiseră biroul directorului; erau acolo, toţi 14...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Directorul porni îngândurat spre biroul său. Din nou intervenea pentru favoritul său; dar cum să nu-l ajute, măcar pentru a zări expresia de mulţumire ce-i lumina chipul tânărului, ştiindu-se sprijinit de cel mai influent om din Institut... Că dânsul era chiar tatăl său, băiatul habar n-avea şi nici nu va afla acest amănunt atât de curând. De fapt, directorul i-ar fi putut spune adevărul oricând, dar pentru că amânase mereu momentul, din pricina Dianei, nedorind să-i provoace acesteia suferinţe, se temea acum de modul în care ar reacţiona băiatul la aflarea unei asemenea noutăţi. Poate că l-ar respinge brusc, iar directorul n-ar putea suporta nici măcar acest gând. Cel puţin, aşa-l avea totuşi aproape: era Lucian, elevul său favorit şi simţea că băiatul îl admiră, îl respectă; ar fi preferat să-l iubească, dar nu putea avea asemenea pretenţii. Pentru el, era totuşi, doar directorul Institutului, nimic mai mult...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât favoritul său reuşise să fie foarte convingător, Traian Simionescu îi înmână celularul său tânărului Ristea, constatând astfel că totuşi avusese dreptate când presupusese că Lucian îl luase sub aripa lui ocrotitoare pe acest simpatic informatician, încă minor. Fără a ezita, Mihai ataşă celularului un micuţ dispozitiv electronic pe care-l porni. Mihai cercetă lista din agenda telefonică şi găsi numărul domnului profesor Manea, pe care-l formă de pe dispozitivul pe care-l ataşase celularului directorului. Eugen Manea se afla în maşina lui, încă pe drum spre Institut, deşi nu foarte departe, când, deodată, îşi auzi celularul sunând. Se miră tare să-l audă, ştiindu-l închis. Nedumerit, trase maşina pe dreapta şoselei şi opri, pentru a răspunde.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce directorul vorbea, Eugen Manea îi salutase pe părinţii lui Mihai, apoi se ocupară de acte. În prezenţa celor doi martori, Lucian şi domnul profesor Manea, domnul Emilian Ristea şi doamna Marilena Ristea semnară toate actele prin care îi acordau fiului lor, Mihai Ristea, încă minor, permisiunea de a pleca în misiunea spaţială spre planeta Proxima, la bordul navei "Pacifis", în următorii 13 ani, chiar dacă la data lansării, băiatul nu va avea 18 ani împliniţi. După părinţii informaticianului, fu rândul directorului Simionescu să treacă la semnat actele, apoi al celor doi martori, profesorul Eugen Manea şi Lucian Enka. Cu aceste semnături, tânărul Mihai îşi asigurase un loc la bordul navei albastre pentru următorii 13 ani. Când Lucian şi Mihai ajunseră pe puntea principală a navei albastre, acolo se mai aflau deja alţii doi, tot în uniforme: Alex şi Nistor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunseseră de câtva timp la bordul navei albastre. Domnul profesor Manea venise cu ei în navă, dar nu rămăsese prea mult timp. Se retrăsese, pentru a-i întâmpina, alături de director, pe oaspeţii serii. Rămaşi singuri, până la ora 17.00, cei şapte tineri erau liberi câteva ore, pe care le puteau petrece oricum doreau ei. Dansul li se păru a fi potrivit şi plăcut, adecvat vârstei lor. Deci, muzica se făcu auzită pe puntea principală. Cu acest prilej, Lucian găsi momentul potrivit pentru a o invita la dans pe Lia.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: De ce? Care-i problema?
Alex: Păi, celuilalt i se zice... "Ucigaşa".
Lucian: Ah, poreclelele astea ale lor... Toţi au nişte porecle ciudate, care te pun serios pe gânduri, dar în fond, e doar ceva de suprafaţă, deci n-ai de ce să te îngrijorezi din cauza asta.
Alex: Luci, e o tipă! I se zice "Ucigaşa"; pricepi?! O tipă! Una pe nume Petra Neţoiu.
Lucian: O tipă? "Ucigaşa"?! Asta, într-adevăr, pare cam neplăcut.
Alex: Foarte neplăcut pentru mine! Nu înţeleg de ce tocmai eu am o tipă body-guard?! În plus, dacă ai vedea-o cum arată... Nu zic că ar fi urâtă, dar n-are nimic feminin în aspectul ei; e doar dură, forţoasă, băieţoasă, musculoasă. Şi n-am nimic împotriva aspectului ei sau a meseriei pe care o practică, dar... De ce tocmai eu?! Adică, mai înţelegeam dacă i se repartiza o tipă body-guard vreuneia dintre colegele noastre, domnişoarele din echipaj, dar de ce tocmai mie?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex porni tăcut spre camera lui; îşi auzise parcă părinţii răspunzându-i "Şi noi te iubim, fiule...", însă gândul îi zbură rapid în altă parte, anume la body-guarzii săi, Petra Neţoiu, poreclită "Ucigaşa" şi Ovidiu Băloi, poreclit "Cocoşul" – reuşise să fie Cupidonul lor, iar asta îl mulţumea. Iar când îşi amintea că la început n-o putea suferi pe domnişoara Neţoiu, găsind-o foarte antipatică, se amuza; acum o considera tare simpatică şi o foarte bună prietenă, ca să nu mai amintim de faptul că era profesionistă. Ce bine că reuşise în încercarea lui de a face pe Cupidonul lor, pentru că gândul acesta plăcut îi distrăgea atenţia de la un altul, nu la fel de plăcut, legat de plecarea lor în misiune; mai erau doar câteva ore (nu foarte multe)...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!