Mugurii

Un vânt de seară
aprins sărută cerul la apus
şi-i scoate ruji de sânge pe obraji.
Trântit în iarbă rup cu dinţii-
gândind aiurea- mugurii
unui vlastar primavăratic.

Îmi zic: "Din muguri
amari înfloresc potire grele de nectar"
şi cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie

Din caier încâlcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Fluşturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă --
se ridică iar
şi zboară să-şi găsească
cuib pe rarnuri.
Vânt şi-i frig --
-iar mugurii
prea lacomi de lumină
îşi zgulesc acum
urechile în guler.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sărută nimeni când apun

Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.

Mă sărută despărţirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

1. E-alint de cald şi dor acasă
Iar masa-ntinsă – în arome;
Zăpezi în streaşină, diforme,
Îşi plimbă iarna capricioasă...

2. Doi paşi-nainte, unu-n urmă,
Căci vântu-i iute-n solzi de seară;
Îţi naşti în suflet primăvară
Iar "caldul" viscolul îl curmă...

3. E ger în urma din zăpadă
Şi-n scârţâitul porţii noi;
Şi-i tremur printre fulgii-roi,
În vuiet: preţ de serenadă...

4. Cuptorul doarme-n foc aprins
Iar plita farmecă obraji -
Roşind, se-alintă-n zâmbet, calzi-
Iar ochii-s dor de viaţă-ncins...

5. Iar mama-şi râde-un zar de table
Şi îşi descântă poarta-n casă;
Îşi plimbă coada pe sub masă
Un tors de zeu cu mustăţi albe...

6. Dar timpu-şi zdruncină răbdarea
Când gara cheam-un tren de seară
Îmi iartă, suflet, din povară
Şi-mi cântă-n drumuri alinarea...

poezie de Gabriela Chişcari (12 februarie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj trecut

Castelul e-acelaşi
în aer şi-n apă.
Trecutul pe poartă
copoii şi-i scapă.

Crini umblă pe-un drum
de căutări jucăuşe
parcă-şi duc în potire
viitoarea cenuşe.

Scăpat dintr-o stemă
tăiată în poartă,
un uliu tâlcuieşte
rotire de soartă.

Stuparul ceresc peste
ciuturi se-ndoaie,
în mierea fântânilor
barba şi-o-nmoaie.

Zăboveşte prin rostul
grădinilor pajul.
Un zbor de lăstun
iscăleşte peisajul.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul vârstelor

Dragostele mele bune
cum le-a măcinat pământul!
Cum pieriră pe sub iarbă
frumuseţea şi cuvântul!
Dragostele mele rele,
câte au căzut şi ele!
Dragostele bune, rele,
ce-a rămas sub glii din ele?
Ţărâna numai şi inele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul vârstelor...

Dragostele mele bune
cum le-a măcinat pământul!
Cum pieriră pe sub iarbă
frumuseţea şi cuvântul!

Dragostele mele rele,
câte au căzut şi ele!
Dragostele bune, rele,
ce-a rămas sub glii din ele?
Ţărâna numai şi inele...

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadă

Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând şi-n sânge.

Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aştri minimi.
Focuri mari şi focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spaţii pentru mine.
Ard în văi şi pe coline
inimi mari şi inimi line.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mac

În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.

Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.

Şi-aş vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă

Iunie este
Verde poveste.

distih de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi netemători

Cu ochi netemători privesc cerul,
El zâmbeşte, se sprijină pe arbori vechi,
Sunt fraţii mei, străbunii mei,
De mult nu mai fugim prin lume,
Bem doar nectar albastru,
Iar de iubit, cu vântul ne iubim,
Iubiţii se sărută pentru noi,
Copiii râd cu noi fără să ştie,
Că existăm nu-i nicio îndoială,
Auzi cum bate inima în toate
şi în iarbă şi în cărăbuşi de aur.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

La lăsarea serii

pe umbrela dorinţelor mele
literele se îneacă în noroi
iar unghiile mele se înfig adânc în carnea ploii;
la lăsarea serii,
pământul începe să se usuce
deşi lacurile dau pe dinafară,
iar paginile se lasă purtate de vânt.
acesta este cadrul perfect
luna trece prin lumina zilei
sticlele de Tazovsky se varsă pe iarbă şi se amestecă cu pământul
se sinucide soarele
cerul se umple de sânge
iar stelele se unesc şi pielea lor uscată
cade pe podeaua mea.

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Setos îţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făptura ei se transformase pentru mine într-un fel de subton permanent al fiinţei mele, identificându-se cu cea mai adâncă şi cu cea mai intimă din aspiraţiile mele. Gândul la ea era o dimensiune a existenţei mele.

Lucian Blaga în Luntrea lui Caron (1990)
Adăugat de Ioana Florea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară mediteraneană

Faruri ghicite
pe mare dau semn.
Viespii se-nchid în
cristale de lemn.

Se strânge în ţărnă
de nu ştiu ce chin,
ca o mână crispată,
amarnicul spin.

Adie sud cald
prin urnele sparte,
prin sângele meu,
prin fluier departe.

Din Hades cântând
privighetorile vin,
s-aşază pe masă
'ntre pâne şi vin.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni,
cum te mângâie cald şi drag pe pântec,
o, verde pur, ţâşnit de pretutindeni,
din ziduri şi din brazde şi din cântec...

La noapte poate, în ultimul răsuflet,
cu luna coborâtă lin pe muguri,
cu pumn de-arginţi ţi-oi arunca în suflet.
Dar cel de-acum, te voi iubi de-a pururi.

Ascultă-mi mâna, iarbă de armindeni.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul este setos de sânge. Ca o dogmă.

aforism celebru de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută copile

Când vine vara şi pâinea-n câmp dospeşte,
Cireşele se coc şi soare dogoreşte,
Tu copile, cerul senin îl priveşte
Şi celui de sus, din suflet mulţumeşte.

Când te scoli în fiecare dimineaţă
Sărută părinţii! Că ei ţi-au dat viaţă.

Sărută pământul care te hrăneşte,
Sărută apa că setea-ţi potoleşte.
Sărută lumina care te-ncăzeşte,
Sărută şi vântul când te răcoreşte.
Sărută copacul care te umbreşte,
Sărută şi floarea care înfloreşte.
Sărută chiar ploaia când te limpezeşte.
Sărută copile! Sărută copilăreşte.

poezie de Dumitru Delcă (12 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!