Invazivă

Invazivă, poezia, tu nu te speria,
Nu se moare din ea,
Ajunge la toate organele vitale,
Inclusiv inima,
Te trezeşti că mai ai de trăit o secundă,
Asta este, specialiştii dau din mâini,
Te bucuri, odihna promisă vine în papuci de pâslă,
Iar tu vei fi doar un poem, acolo,
O bancnotă reformată,
Toate economiile tale acolo s-au dus.
Gata, acum, stimate înger sau diavol,
Să mergem voioşi în Şeol, un vesel tărâm
Al defuncţilor scoşi de la aparatele de oxigen.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea aventură

În interior e marea aventură,
Ne spune învăţatul Cernegură,
Pe Don Julian l-aţi cunoscut la gară,
Plecam în capitala Sareamară.
Toţi călători se întorc din sud,
Unii fără vedere, altu-i surd,
Malarie, maltoză, luteină,
Cum să mai uit pieliţa ta cea fină,
şi totuşi să privim în interior,
acolo este-o baltă cu mohor,
acolo se ascund faptele toate,
acolo nu există jumătate,
acolo poate fi şi Dumnezeu,
acolo este cel mai greu.
Şi nu spunem nimic, tăcem ca peştii,
Adună-ţi diavolii, omoară-i sau mai creşte-i.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo...

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca şi inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci şi ciulini,
Atunci îndrepţi ochiul minţii spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existenţa, El nu te mustră,
Simţi un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde opreşte o clipă, parcă ar gândi,
Uiţi toate cărţile citite, ca şi cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poţi, dar vei crede
Că şi asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înţelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Toate trec pe lumea asta,
Durerea, gândul şi năpasta!
Şi toate trec şi iar revin.
Timpul presează, ca un spin!

Şi toate trec cu-alaiul lor.
Mie de Tine-mi este dor!
Şi toate trec, când nu gândeşti
Şi nu ştiu de mă mai iubeşti!

Şi toate trec, fără să vrei
Şi de priveşti în ochii mei,
Acolo, totul e la fel.
Acolo, o să-l vezi pe EL!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval VIII

[toate păsările au murit în mine
doar zborul lor atârnă dureros
în mâini
pleoapele nu mai pot
semăna licăriri de stele
acum învaţă
numai plânsul]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există?

Există şi metastaza binelui?
Un trist centaur în paşi de dans.
Iedera spune cuvintele sinelui,
În urechea mea stângă aud un balans.
Orchestra a tăcut prea devreme,
Mulţi pentru glorie s-au bătut,
Triumful urcă precum un vierme,
Raiul a fost ridicat din lut.
Munţii rumegă norii, sublimul,
Leul a fost cândva şobolan,
Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul,
Lasă-mi o porţie de catran.
Tobele bat, trompetele sună,
Mergem voioşi la carnaval,
Moartea are culoare brună,
Viaţa-i ascunsă-n recif de corali.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madeleine

S-au golit nopţile toate,
cufere cu galbeni, sparte,
se mai văd urmele dinţilor în pernă,
craterul viselor, pe scândurile rupte,
licheni au crescut, şerpi leneşi, Madeleine,
se-nvârt palele, orele, zorii,
unde ne sunt îndurătorii?
Spuneai să fim buni,
dar ce bem înainte de moarte, Madeleine?
De privesc în sus, nu se vede nici un duh,
cine poate, mai crede, cine nu,
se întoarce cu faţa la perete, în geamăt.

Şi-ngheaţă.

**********

Cadavre pe Sena, acolo l-am zărit pe Paul Celan, avea o inimă fragilă, de porţelan, dacă puteam l-aş fi oprit din zbor, dar el acum se plimbă-n Elsinor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gustat, oare, toate plăcerile?

Aşa credeţi voi? Nici vorbă.
Dar nu am stat nici la schit, în munte,
Deşi eram destinat singurătăţii.
M-a ajutat un diavol, am ratat
Atâtea întâlniri cu Dumnezeu.
A scrie zilnic versuri, cum fac eu
Înseamnă să-ţi stingi ţigara pe creier,
Să bei cucută de bună voie,
Să te arunci în mare sau de pe Podul Mirabeau.
Groapa Pacificului este pentru zei.
Eu sunt un călător venit cu pluta.
Aşa se spune, ăsta e nebun,
Dar eu sunt propria mea plută.
Aşa cum melodia este braţul, arcuşul şi inima
Violonistului.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă şi mândră ca zeiţa Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorii

Visători şi învinşi? Niciodată.
Visul e nemuritor.
O poartă deschisă spre alt continent,
Spre alte lumi, spre alte visuri.
Ca şi cum ai arunca o undiţă
În apele Oceanului Universal,
Îţi răspunde un răpitor lacom,
Cum te-ai trezi într-un HOTEL AL DEFUNCŢILOR VESELI,
În spate oraşul urlă ca o hienă,
Fierul gândirii concrete e ruginit,
Cablurile nu mai există,
Graurele a tăcut, buha este uimită,
Ecoul latră în depărtări,
Your money, your life, nimic din toate acestea,
About and about, nimic mai mult.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşarfa rubinie

Eşarfa rubinie de peste drum mă absoarbe,
Priveşti persoana şi nu vezi eşarfa,
Ce este bun într-un om? O grădină.
Mase, mese, messa de dimineaţă.
Vrei viitor sau prăjitor? Sau Vrăjitor?
Confucius, adesea mă gândesc cu jale.
Ce ne-am face fără cuvinte? Punct.
Urmaşilor ce le laşi? O peşteră?
O amărâtă turturea? Vorbeam degeaba,
Dă-i cu roaba. Lasă zburătorul, n-are el motorul.
Cine bea din Dâmboviţa, nu cunoaşte şliboviţa.
Lumea se-mparte în boi şi viţei, asta mi-a spus însuşi Corneille.
Noi mergem ce mergem, unde-i eşarfa?
Pe o stâncă neagră, gata să se spargă.
Spui ce spui, dar tristă-i lumea, ca după chef.
A pune lucruri în rondel, dar pierde părul că nu-i chel.
Cheia a inspirat cea mai frumoasă romanţă- dar lacătul?
Din ceas dedus mai bea un must.
"Dimineaţa îşi freacă sânii tari de fereastră".
Înger boschetar, suflet de amnar.
Eşarfa lui Mopete are acum pete.
Cum să uit eu "leoaică tânără, iubirea"?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ţine şi o secundă, dacă te afli pe undă.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te poţi opri în orice secundă. Trebuie să îţi fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie să fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine şi pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar şi moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minţii. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât şi iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru că toate aceste idei te pun în aşteptare. Ele spun că tu nu eşti, dar tu eşti deja Sinele. Tot ceea ce trebuie să faci este să vezi că niciuna din ideile pe care mintea ţi le serveşte ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele eşti în eroare. Doar rămâi în Liniştea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus "că ştii", deja te-ai asociat gândului cunoaşterii. Rămâi Liniştea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniştea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, să alegi între tine şi Dumnezeu, pe cine ai alege?

Atmaji Maharaj în Te poţi opri în orice secundă - Discuţie cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers mai vesel – amorul e-un copil pribeag. Şi Carmen a fost ucisă.

aforism de Boris Marian Mehr din Hypocratice
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyra 0

Un ou şi bou dogmatic se tot plimba pe străzi,
Văzu o bergsonină ce împărţea din prăzi,
Bigungii, nibelungii ne dăruiau tot plozi
Veniţi din galaxia funeştilor irozi.
Cum lumea înlemnise, am preferat să plec,
O, love, o, God, mai bine citesc din nou Red&Black.
Frumoase erau Sappho şi Mona Lisa, bre,
Dar trece frumuseţea că doară panta rei.
Dar plodul, nodul, rodul
O tot lua în sus, ajunse rege-n ţara
Absurdului indus.
Acolo doar nebunii se bucură, de ce?
Pentru că poezia e-un fel de pas des deux.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul Ilie

Profetul Ilie, în acte Elias,
s-a înălţat la cer, fericitul,
dar el ştie ce este moartea şi Învierea,
Boje hrani, pravoslavni, Ehad Elohim,
De Iuda fu nevoie sfântă, altfel cum?
Cine pe cine trăda? De Pilat era nevoie,
Cine pe cine comanda? Dar noi, păcătoşii
Ce am căutat noi acolo? Acum tot mai căutăm.
Un om închise ochii. Cineva îi acoperi faţa.
S-au făcut formele, a fost îngropat.
Unde e viaţa de apoi, întreabă păcătosul.
Sst, şuieră paracliserul. Între paradis şi iad
Ne petrecem viaţa ca un roman.
Pe ultima filă scrie "The end", de nu s-a rupt fila.
De aici începe Marele Conciliu al Supoziţiilor.
Eu, de obicei, încep un poem,
De obicei, zic, pentru că în fiece seară
Mor niţel. În somn mă mai şi rog.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te speria de temerile tale. Ele nu există pentru a te speria. Sunt acolo pentru a-ţi spune că ceva merită.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă a celui care moare ar fi viaţa.

paradox aforistic de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!