În toamnă se poate observa cum din seară în seară, Pegasul şi Andromeda se ridică tot mai sus dinspre est şi în prelungirea celor trei stele ale Andromedei, găseşti încă o stea luminoasă de mărimea 2, α din Perseu. Odată ce ai găsit această stea, lesne vei găsi şi pe tovarăşele sale, din aceeaşi constelaţie, dintre cari unele destul de luminoase. Privind cu un bicoclu pe steaua α veţi da peste o încântătoare privelişte cerească: steaua aceasta se află pe un câmp plin de stele strălucitoare, cari formează o măreaţă ghirlandă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele ε, ζ şi η din Ursa Mare formează un fel de arc, nu e aşa? Dacă acel arc dinspre ε spre η, vei da peste una dintre cele mai strălucitoare stele, cea d-întâi stea în adevăr strălucitoare, pe care am întâlnit-o în excursiunea cerească ce o facem acum. Steaua aceasta se numeşte Arcturus sau alfa din Boarul, sau Văcarul. Prin martie încă veţi găsi pe Arcturus spre nord-est. Nu e altă stea mai strălucitoare în acea parte a cerului. Dacă în martie de abia se ridică la orizont, în aprilie se vede însă mai bine şi în urmă străluceşte până toamna târziu.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas e o constelaţie ce cuprinde un mare loc pe cer, are şi stele strălucitoare destule, dar multe curiozităţi cereşti nu are. Îl veţi găsi ducând o linie prin γ şi α din Casiopeia. Una din stelele lui mai strălucitoare, ε, se găseşte lângă Calul Mic. Se pot observa însă bine patru stele, dintre cele mai strălucitoare, cari formează un mare pătrat: pătratul lui Pegas. Sunt stelele α, β, γ şi δ. Trebuie însă ştiut că δ din Pegas e în acelaşi timp şi α din Andromeda. Pătratul din Pegas nu are în mijlocul lui decât puţine stele luminoase.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jos de Deneb, între ν şi τ, se află o stea curioasă, din două puncte de vedere. E steaua 61. I se zice "61 Flamsteed", adică e a 61-a stea din catalogul întocmit de astronomul Flamsteed, care a dat fiecărei stele din acea constelaţie câte un număr de ordine. Steaua aceasta e dublă şi o lunetă cât de mică ţi-arată pe cele două steluţe ce o formează. Cu ochii liberi vezi pe 61 din Lebăda ca o steluţă de mărimea 5, adică destul de mică. Deşi puţin strălucitoare, steaua aceasta e una dintre cele mai apropiate de noi. De la ea ne vine lumina în 8 ani.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi răsfirate, stelele Peştilor pot fi unite cu mintea uşor. Un "peşte" îl formează nişte steluţe ce se află sub latura din pătratul lui Pegas, format din stelele α şi γ din Pegas, celălalt "peşte" se află sub β din Andromeda; de fiecare peşte închipuiţi-vă câte o aţă, câte o panglică dacă vreţi, cari se înoadă spre sud-est în steaua alfa din Peştii, singura stea de mărimea 3 din această constelaţie. E bine să o recunoaşteţi pe alfa din Peştii, de-oarece ea ne va servi să găsim o stea curioasă din altă constelaţie: steaua omicrom, sau Mira Ceti din Balena, care se află în apropierea ei. Constelaţia Peştii nu o puteţi observa bine decât după ce s'a ridicat mai sus de pătratul Pegasului.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce cunoşti pătratul lui Pegas, găseşti uşor constelaţia Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la şir urmează δ, β şi γ din Andromeda; α, β şi γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare şi una mică, cea mare fiind galbenă şi cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte şi ea în două stele, astfel că γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda are însă o frumuseţe cerească pe care celelalte constelaţii pot să o invidieze. Într'o seară senină din luna septembrie, priviţi pe β de lângă ν. Lângă steaua ν, spre dreapta, uitaţi-vă bine, e un alt obiect ceresc, dar nu e o stea, e un norişor, un fel de stea nebuloasă de mărimea 4. Luaţi un binoclu şi veţi observa că acea stea nebuloasă are o formă lunguiaţă, mai strălucitoare în mijloc. Cu o lunetă forma aceasta eliptică se vede şi mai bine şi mijlocul pare foarte strălucitor. Fotografia e însă admirabilă. Norişorul acesta ţi se arată alcătuit din nenumăraţi sori foarte mici, în mijloc fiind aşa de strânşi, încât nu mai vezi decât o pată albă cu totul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă, prin cele două stele luminoase ce formează roatele din urmă ale Carului, duci o linie dreaptă în sus, linie ce e de vreo cinci ori şi ceva mai lungă decât distanţa dintre aceste două stele, veţi da de o stea luminoasă şi singuratică. Steaua aceea are o însemnătate deosebită şi se numeşte "Steaua polară".

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vărsătorul e o constelaţie mai întinsă decât Capricornul şi cu câteva stele mai luminoase. Alfa şi vita sunt stele de mărimea 3. Mai aproape de alfa se găseşte un grup de patru stele: γ, ε, η şi π, un fel de "Y" curios. Cu binoclul veţi găsi, pe linia prelungită ε spre α, o pată luminoasă, un fel de stea nebuloasă; e un cluster foarte frumos pentru lunete. Vărsătorul e tot o constelaţie zodiacală.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda, Pegas, Perseu, Cefeu!... Ce nume sunt acestea? Am pierde poate prea mult timp, arătând cine au fost Perseu, Cefeu, etc. Le veţi găsi în mitologie, dacă vă interesează poveştile tuturor acestor eroi, cari pot fi amuzante, dar cari pentru ştiinţa cerului nu mai servesc. Aveau rostul lor aceste fiinţe mitologice, când se vorbea în vechime de steaua din părul Casiopeei, sau de cea din Ochiul Taurului. E destul de poetic să vezi doar stelele ce reprezentau odată aceste fiinţe.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă prelungeşti o linie din α din Casiopeia prin β din aceeaşi constelaţie, la cinci ori distanţa dintre aceste două stele, dai peste o stea de mărimea 3, care e α din Cefeu. E lesne apoi să recunoşti celelalte stele ale acestei constelaţii. Tot de mărimea 3 sunt şi β, γ şi δ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duceţi o linie prin α, γ şi η din constelaţia Perseu şi cam la jumătatea drumului spre Casiopeia veţi da de un nor luminos, ce se vede bine cu ochii liberi. Cu binoclul se vede cum norul acela se desface în multe stele mici, cari strălucesc pe un fond alb. Cu luneta tot fondul acela alb se desface şi el în nenumărate stele mici. Şi cu cât te uiţi mai mult, cu atât vezi cum apar noi steluţe, mici, mici de tot, acolo unde până adineauri părea că nu mai e decât fondul negru al cerului. Nu voi uita niciodată priveliştea aceasta cerească văzută prin marea lunetă a observatorului Amiral Urseanu din Bucureşti. Stelele acestui cluster, sau mai bine zis ale acestor clustere, căci sunt două apropiate, sclipeau ca nişte diamante, pe când una dintre ele, mai strălucitoare, părea un mare rubin. În aceeaşi seară am văzut nebuloasa din Andromeda, gama din Andromeda şi cometa Brooks.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura stea din constelaţia Vulturul care prezintă interes, e η, căci e variabilă şi anume: îşi schimbă strălucirea de la mărimea 3 şi jumătate (3.5) până la aproape mărimea 5 (4.7) într'o perioadă de şapte zile şi 4 ore. O puteţi compara, seară de seară, cu β şi θ, din aceeaşi constelaţie. Tot în constelaţia Vulturul, care se prelungeşte de la δ mai departe, tot în Calea Laptelui, se află nebuloase frumoase, cari pot fi văzute cu binoclul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub Orion veţi găsi, cu uşurinţă, micuţa constelaţie a Iepurelui, care nu posedă decât o curiozitate mai însemnată: steaua R, care e o variabilă. La maximum străluceşte ca o stea de mărimea 6-7; la minimum ca o stea de mărimea 8. Ceea ce e curios însă, e că mai ales la minimum par'că e o picătură de sânge, aşa de roşie îi e culoarea. Perioada acestei stele e de vreo 436 de zile.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt multe constelaţii australe cari nu se văd de pe latitudinele noastre, sau nu se văd decât numai câteva stele dintre ele şi nu cele mai principale, aşa sunt constelaţiile; Centaurul, Nava, Crucea de Sud, Indianul, Păunul şi altele. Deoarece nu le putem observa decât dacă am întreprinde o călătorie spre ecuator, lucru ce puţini dintre noi îl vor face, e destul să spunem că din Nava, cea mai strălucitoare stea e Canopus, din Centaurul sunt α şi β şi anume: α e cea mai apropiată stea, căci de la ea ne vine lumina în 4 ani; Crucea Sudului cu trei stele luminoase etc.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele Austral se află mult la orizont. Îl veţi găsi sub Capricornul şi Vărsătorul. Din această constelaţie nu interesează decât steaua alfa, Fomalhaut, care e de mărimea întâia. E cu atât mai frumoasă această stea albă, cu cât e singura stea strălucitoare din acele părăgini cereşti. Vederea ei e legată cu melancolia toamnei. Mult nu o vedem, căci face parte din stelele ce nu răsar departe de punctul sud al cerului şi apun deci tot aproape de acel punct.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţia Perseu mai are o minunăţie: steaua vita, sau Algol, o stea în adevăr minunată. Un surdo-mut din Anglia, care iubea mult cerul, a descoperit că steaua aceasta îşi schimbă strălucirea. Timp de aproape trei zile ea e de mărimea 1, apoi strălucirea începe să-i descrească, până ce în trei-patru ore ajunge de mărimea 4; în urmă, în trei patru ore se întoarce la mărimea ei obişnuită. Schimbarea ei ţine vreo nouă ore, cu totul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cele mai strălucitoare din Pleiade au nume ca: Alcyona, Electra, Maia etc. Alcyona este cea mai strălucitoare dintre ele. Astronomii au găsit că în Pleiade sunt două feluri de stele; cele cari sunt în adevăr legate între ele şi cari au aceeaşi mişcare în spaţiu şi cele cari se află întâmplător în acea parte a cerului. Stelele principale, cele cari formează adevăratele Pleiade, sunt sori enormi, sori tineri, învăluiţi şi legaţi între ei prin întinse fâşii de nouri luminoşi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din ţara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelaţia Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaştem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute şi mii de ani lumină. Acum vă puteţi face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găseşte la 44 ani lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trei stele din mijlocul constelaţiei Orion: δ, ε şi ς sunt aproape de aceeaşi mărime şi e interesant faptul că δ se află tocmai pe linia închipuită a ecuatorului ceresc. Sub aceste trei stele sunt altele trei, mult mai puţin luminoase; cea din mijloc este θ – steaua aceasta este septuplă, adică e formată din şapte stele, dintre cari una e dublă spectroscopică. Şi în timpul din urmă au mai fost văzute vreo alte 3-4 steluţe în vecinătatea imediată a titei. θ e o stea curioasă, nu e bine definită ca celelalte, e o nebuloasă. Cu un binoclu nebulozitatea aceea iese la iveală. Cu o lunetă cât de mică se observă patru din stelele ce alcătuiesc pe tita şi o măreaţă nebuloasă albăstrie ce înconjoară pe stelele titei din toate părţile. E marea nebuloasă din Orion. Şi în adevăr e mare. E o nebuloasă neregulată, în care şi în realitate stelele titei sunt învăluite în ea. De sute de ani de când e observată, nebuloasa aceasta curioasă nu şi-a schimbat o încreţitură, nici o nuanţă de lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetătorul este o frumoasă constelaţie zodiacală, dar nu se ridică mult de-asupra orizontului nostru. Cu un binoclu veţi întâlni numeroase pete albe, nebuloase măreţe, cari văzute cu lunete cât de mici sunt admirabile. În Săgetătorul au apărut câteva stele noi, dar mai toate mici. Fotografiile obţinute în această regiune cerească sunt măreţe, căci Calea Laptelui străbate întreaga constelaţie. E o puzderie de stele de toate mărimile, dar mai ales de nenumărate stele mici, cari te fac uneori să nu mai vezi pe placa fotografică decât intime pete albe, luminoase. Dar Calea Laptelui se prelungeşte în jos, sub orizont, căci în realitate ea formează un cerc mare, care dă roată cerului întreg. Şi nu e numai o ramură, ci mai multe. Când cerul e cu totul senin şi nu aveţi în apropiere o lumină artificială, Calea Laptelui se arată în toată bogăţia ei. Astronomii au întocmit atlase ale Căii Laptelui, aşa cum se vede ea cu ochii liberi şi au fotografiat-o mai pe toată întinderea ei.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!