Capşa

În vitrinele lui Capşa,
Sunt expuse prăjituri,
Lei şi urşi de şocolată
Şi tot felul de figuri.

Îngeri şi purcei de lapte,
Ouă roşii, cerbi şi pui,
Toate fabricate în zahăr
În laboratorul lui.

Ş'a intrat domnul Costică
Un geambaş cu ceafă lată.
- Bună ziua! Zise dânsul -
Vreau un cal de şocolată!
- Da! Avem! – Şi vânzătoarea
Îi arată vreo câţiva.
- P'ăsta roibu-l iau, că-mi place,
Dar am să vă rog ceva!
Hamurile-aş vrea să fie
Albe şi cu zdrăngănele,
Iar pe jos pajişte verde
Şi cu nişte floricele!
- Imediat! Şi'n trei minute,
L-a adus mult mai focos,
Ducipal cu hăţuri albe,
Şi cu stânjenei pe jos.
- Nu te superi domnişoară,
Dar mai am o rugăminte:
Vreau să-mi scriţi cu slove roşii
Numai două-trei cuvinte.
Mâine-i ziua mea şi fiindcă,
Plec acuma la Focşani,
Scrieţi: "Să trăieşti Costică!"
"Souvenir!" şi "La mulţi ani!"
- S-a făcut! Şi'n trei minute,
Iute ca o rândunică,
I-a adus calul şi scrisul,
Cum a vrut nenea Costică.
- Mulţumesc! – A spus geambaşul
Cu un gest cavaleresc –
Şi-acum spune-mi turturico,
Cât costă, ca să plătesc!
- Păi, cu hamurile albe,
Pajiştea cu stânjenei,
Suvenirul şi urarea,
În total: şaizeci de lei!
- Minunat! Ş'a spus în gându-i,
Radios şi fericit,
Ş'admirându-l încă-odată,
A scos banii şi-a plătit.
- Vi-l împachetez? – întreabă,
Vânzătoarea cu lipici –
- Nu! Nu! Nu! – a spus Costică,
Fiindcă îl mănânc aici!

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Costică Pillat

Măi Costică, măi Costică,
Vinu-i bun, ocaua-i mică,
Şi-amândoi ne-am îmbătat,
Eu pi muchie, tu pi lat.

calambur epigramatic de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Bobby
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costică

Costică poartă ochelarii
Mereu îngândurat şi trist,
Şi crunt înjură "ca birjarii"
Deşi el e... "taxime-trist".

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe înţelesul lui. Judecând un contravenient bachic, Costică...

Ca să fie explicită
Şi eroare să nu-ncapă,
Sentinţa fu, pe loc, rostită:
"Trei luni, de-acum, bei... doar apă!"

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Omagiu Francofoniei (aprilie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Păi o făcusem cu sculele lui Nea Costică Grecescu, fie iertat! Suflet mare şi simţitor! Vioara l-a convins că ursitoarele nu m-au trimis la Craiova să spăl pahare! Cred că duhul acela care mă îmboldea mereu i-a vorbit şi lui Nea Costică... El m-a înscris la Şcoala de meserii, săracul...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea adevărului

De ani şi ani, Costică, vărul,
Înghite vin de... n-am cuvinte:
Mi-a spus că află adevărul,
Dar n-are ţinere de minte!

epigramă de Petru Ioan Gârda din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivire

- Jur, pe inima din piept,
Că voi spune numai drept,
Zise rar, bătând cărâmbu',
Martorul, Costică Strâmbu!

epigramă de Constantin Popescu-Berca din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costică

Eram la mare, într-un bar,
Afară, pe terasă;
Mă răcoream la un pahar
Cu doamna mea de-acasă

Când, brusc, privirea-mi s-a oprit
La ultima măsuţă,
Pe-un individ nebărbierit,
În mână c-o sticluţă.

Era Costică, un amic
Ce-l ştiu din studenţie,
Şi pare ultimul calic
Ce vântul îl adie.

- Îl ştii? –mă-ntreabă ea, pe loc-
- Îl ştiu, e-un om cu carte.
- Mai spune-mi, că nu-l ştiu deloc,
Şi-arată... mai aparte.

I-am povestit din viaţa lui,
Cum s-a-nsurat cu una
Ce l-a lăsat al nimănui
De-atunci, el bea întruna.

- Fantastic, trebuie s-admit
Că unele-abuzează,
Săracul, câte-a pătimit,
De încă mai... serbează!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

După cum ţi-am mai spus, după cum ţi-am jurat,
Pot să râd, pot să tac, pot să rabd, pot să duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Şi mă scuipă cu ploi şi cu frunze de nuc.

Nu contează că eu, nu importă că tu,
Nu înseamnă că noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunţă dator şi mă scoate din joc.

Nu-nţeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câştigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.

După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot să dorm, să mă spăl, să mănânc, să respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Şi-mi scrîşneşte, din vânt, un alint: "hai sictir!"

Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau să scap, vreau să uit, vreau să trec, vreau să vreau,
Doar că toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.

poezie de Radu Luca Dupes
Adăugat de Radu Luca Dupes
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua bărbatului

Cu putere şi avânt
Vom jura, într-un cuvânt,
Că avem şi noi ca stare
O zi de... "destrăbălare"...
Şi la-ndemnul lui Costică,
Hai, băieţi, la una "mică"...
Fie una de tărie
Sau de "dulce tiranie"...
S-arătăm azi mai dotaţi
Ca bărbaţi adevăraţi...
Că de mâine iar se schimbă,
Punem "lăcăţel"... la limbă...

poligramă de Constantin Enescu (2 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comerţ

Primul fură Nea Mitică,
După dânsul, Nea Georgică,
Mai ciupeşte Nea Costică
Şi răspunde... Pişpirică!

epigramă de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socială

Nea Costică, o-avea mică,
Nu ştiu de ce mai trăia,
I-a crescut acuma... cică...
Cinci la sută... pensia!

epigramă de Valentin Groza din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Muzeul Gruescu...

Nestemate, flori de mină,
Venite din depărtatul timp,
Scoase astăzi la lumină,
Pentru cei de pe pământ.

Cristale fine, ajurate,
Lucrate de orfevru neştiut
Şi cu grijă adunate,
De un om prea cunoscut.

Nea Costică cu migală,
Cu dragoste de părinte
Le-a adus aici în sală,
Pentru a fi de noi privite.

poezie de Mihai Leonte (12 aprilie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta

La mulţi ani... iubita mea,
Sunt fericit, e ziua ta.
Şi -ncepe cum s-a anunţat
Returul de campionat.
Deci pân -la prânz, aş fi dispus
Să scutur un covor în plus,
S-alerg după cumpărături,
Să iau sifoane, prăjituri.
Şi până vii de la coafor,
Fac şi-o budincă, la cuptor,
Leg panglici roşii la cutie,
În care -ţi pun... o pălărie.
Apoi scot rufele -n balcon,
Ii voi telefona... lui Ion,
Amicul meu, cel mai perfid,
Fiindcă nu tine cu 'Rapid'
Şi pe la ora... douăzeci,
Iubito!... te invit... la meci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta

La mulţi ani... iubita mea,
Sunt fericit, e ziua ta.
Şi -ncepe cum s-a anunţat
Returul de campionat.
Deci pân -la prânz, aş fi dispus
Să scutur un covor în plus,
S-alerg după cumpărături,
Să iau sifoane, prăjituri.
Şi până vii de la coafor,
Fac şi-o budincă, la cuptor,
Pun panglici roşii la cutie,
A nu uita... de palarie.
Voi scoate rufele -n balcon,
Ii voi telefona... lui Ion,
Amicul meu, cel mai perfid,
Fiindcă nu tine cu 'Rapid'
Şi-apoi la ora douăzeci,
Iubito!... te invit la meci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am spus tot!

Pledatu-ţi-am procesul pe preţul cuvenit,
Şi numai jumătate tu, Sectus, mi-ai plătit...
- Dar l-ai pierdut, fiindcă n-ai spus tot despre mine!
- Să-mi dai mai mult, căci totul să spun mi-a fost ruşine...

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suerte rumano

Mi-amintesc şi-acuma, Doamne,
Om la patruşcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Şi-am muncit tot în prostie,
Nu tu casă, nu moşie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am înc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam în portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!

Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis să facă şcoală,
Facultăţi, un doctorat,
Văru'... supraeducat,
A-nvăţat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu' tot nu pot să-l pui,
Nici la deştu mic a' lui,
Mă-sa, nu mai zic că mor...
I-a făcut un viitor!

Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am şi votat
De cinci ori!... e democrat!
N-a ţinut de şcoală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca să fim plătiţi la fel,
De-am ajuns, ca şi Costică,
S-am o leafă bunicică,
Şi... făcând de ani şi ani,
Amândoi aceiaşi bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu şcoală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o înjură...

Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpşuni!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile albe

Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Şi vor să-ţi amintească de mine,
Ca să trăieşti în fericire.

Nu vreau să ai inima de ghiaţă,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Aşteptand surâsul tău pe faţă,
Să-mi spună ceva romantic.

Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înfloreşti,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te măreşti.

Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale şoapte
Şi florile-n braţele mele să zboare.

Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Şi-nfloresc destinul meu.

poezie de Eugenia Calancea (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul muşcatelor

Albe şi roşii muşcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.

La ferestre stau înşirate,
Cu drag te aşteaptă în cale.
Albe şi roşii muşcate,
Râd la ferestrele tale.

Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...

Albe şi roşii muşcate.

rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului dr. D. R.

De te doare vreo ureche,
Mergi la doctor, dai simbria,
Şi pe lângă boala veche,
Contractezi şi... sărăcia!

epigramă de Costică Tenie din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi calul

Într-o zi un copilaş
Frumuşel, dar cam poznaş,
În dar, un cal a primit
Numai bun de călărit.

Să colinde lumea toată,
Îl încalecă îndată
Şi-l apucă de-o ureche.
Calul, ca muşcat de streche,

Doar atât a aşteptat
C-a pornit pe scuturat;
Ba în spate, ba -nainte,
Pare că e scos din minte.

- Stai, măi calule, uşor,
Că mă doare un picior...
Şi-i arată ca să vadă,
Dar e cât pe-aci să cadă...

- Mi-ho-ho şi dâgâ-da,
Dâgâ, dâgâ, dâgâ-da,
Stai cuminte, stai în şa,
Că te-arunc alăturea!

Mi-ho-ho, sunt armăsar,
Uite cât de tare sar!
Şi porneşte şi mai iute
Cam aşa, vreo trei minute.

- Ciocolată-ai să primeşti
Dacă te mai potoleşti,
Şi vom fi prieteni noi,
Zice puştiul mai apoi.

Mi-ho-ho şi dâgâ-da,
Calul se tot legăna
Înainte şi-napoi;
Hai, mişcaţi-vă şi voi!

Nu ştiu ce s-a întâmplat,
S-a oprit din scuturat,
Dintr-odată a-nlemnit,
Din mişcare s-a oprit.

Descărcată-i bateria,
Asta este şmecheria,
Că mi-a spus copilul mie
Că-i un cal de jucărie...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!