Copilul şi calul

Într-o zi un copilaş
Frumuşel, dar cam poznaş,
În dar, un cal a primit
Numai bun de călărit.

Să colinde lumea toată,
Îl încalecă îndată
Şi-l apucă de-o ureche.
Calul, ca muşcat de streche,

Doar atât a aşteptat
C-a pornit pe scuturat;
Ba în spate, ba -nainte,
Pare că e scos din minte.

- Stai, măi calule, uşor,
Că mă doare un picior...
Şi-i arată ca să vadă,
Dar e cât pe-aci să cadă...

- Mi-ho-ho şi dâgâ-da,
Dâgâ, dâgâ, dâgâ-da,
Stai cuminte, stai în şa,
Că te-arunc alăturea!

Mi-ho-ho, sunt armăsar,
Uite cât de tare sar!
Şi porneşte şi mai iute
Cam aşa, vreo trei minute.

- Ciocolată-ai să primeşti
Dacă te mai potoleşti,
Şi vom fi prieteni noi,
Zice puştiul mai apoi.

Mi-ho-ho şi dâgâ-da,
Calul se tot legăna
Înainte şi-napoi;
Hai, mişcaţi-vă şi voi!

Nu ştiu ce s-a întâmplat,
S-a oprit din scuturat,
Dintr-odată a-nlemnit,
Din mişcare s-a oprit.

Descărcată-i bateria,
Asta este şmecheria,
Că mi-a spus copilul mie
Că-i un cal de jucărie...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Henric al VIII-lea: (înainte de începerea vânătorii) Dacă nu călăreşte un bărbat alături de tine, cum intenţionezi să stai pe calul acela?
Anne Boleyn (încalecă pe calul său): La fel ca Măria Ta, cu coapsele.

replici din filmul artistic Cealaltă moştenitoare Boleyn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purceluşul meu

Am un purceluş
Cu pielea de pluş
Roz şi cam grăsuţ.
Gura-i un bănuţ,
Nasu-i frumuşel,
Coada-i un cârcel.

Toni e-un purcel
Tare mititel.
Îi spun: Toni, hai!
El zice: mai stai!
Şi rămân pe loc
Cu el să mă joc.

Când mă duc în pat
Ca să stau culcat,
În braţe îl ţin,
Îl mângâi puţin
Şi visez purcei
Roz şi mititei...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (24 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Ho, mă Bator, ho, mă sărace! Stai să mai odihnim, că doar nu dau tătarii.
Şi calul se opreşte bucuros, şi răsuflă ca din foi. Femeia tocmeşte coşărcile, mai pune la loc vreo
bucată de piatră ce dă să cadă, şi cată înainte: Cît mai au pînă-n vîrful dealului?

citat celebru din povestirea Fefeleaga de Ion Agârbiceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de om

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă şi un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăboveşte jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul şi să las o cheie
ori nu ştiai că am
o nevastă şi un copil mai mic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca şi când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aş fi putut să plec

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ţi mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
şi sunt gol-goluţ că n-am putut
să-mbrac nimic
aşa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul şi viaţa între dinţi
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ţi-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăboveşti la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar ştiai
că-i bolnav şi trist
şi-i cel mai mic

la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
ştiu că te grăbeşti
şi-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu ştiai
un copil şi o nevastă care au lăcrimat destul
şi-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ

noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greşit de vii pândind
şi totuşi dacă vii
adu-mi şi tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost şi încă sunt

noa haide moarte hai

păşeşte-ncet de poţi
injectează-mi în vene noaptea
fie şi în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om

apoi să taci
apoi să taci
să taci...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de Om

(scris pe patul de spital, aprilie 2018)

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă şi un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăboveşte jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul şi să las o cheie
ori nu ştiai că am
o mamă şi un copil mai mic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca şi când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aş fi putut să plec

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ţi mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
şi sunt gol-goluţ că n-am putut
să-mbrac nimic
aşa sun Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul şi viaţa între dinţi
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ţi-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăboveşti la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar ştiai
că-i bolnav şi trist
şi-i cel mai mic

la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un se4mn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
ştiu că te grăbeşti
şi-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu ştiai
şi o mamă care a lăcrimat destul
şi-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ

noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greşit de vii pândind
şi totuşi dacă vii
adu-mi şi tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost şi încă sunt

noa haide moarte hai

păşeşte-n cet de poţi
injectează-mi în vene noaptea
fie şi în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mî-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om

apoi să taci
apoi să taci
să taci...

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara de ajun

A venit la mine mama
şi mi-a spus c-un zâmbet bun:
— Puiule, stai treaz, ia seama,
şi ascultă toată gama
cântecelor de Crăciun!

Clătinând apoi fereastra,
vântul mi-a şoptit uşor:
— Puiule, în noaptea asta
îşi despică norii creasta
şi vin îngerii în zbor...

Iar o vrabie măruntă
ciripi de pe pervaz:
— Puiule, stai treaz şi-ascultă...
Ia auzi... ce oaste multă!...
Nu dormi!... Auzi? Stai treaz!...

Am răspuns la toate: Bine.
Şi... am dormit în pat...

Iar târziu, din zări senine,
a venit Isus la mine
şi, zâmbind, m-a sărutat.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşule drag

Să-mi spui tu, drag iepuraş
Din grădină, ce poznaş
Ronţăie morcovi şi foi
De salată, pe la noi?

Urechiţă cel Frumos
Eşti aşa de curajos
Că o umbră dacă vezi
Fugi rapid în codrii verzi...

Aş dori să stai acum
Că e linişte pe drum
Iar din lanul dat în spic
Nu te-ameninţă nimic.

Eu aş vrea, măi Urechiţă,
Să te mângâi pe blăniţă
Şi să vii la noi de-i vrea
Să ai şi tu casa ta.

De-o fi iarnă, de-o fi vară
Ger sau arşiţă afară,
Şi să fii amicul meu
Şi te-oi îngriji mereu.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (august 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gurile

Mai stai!
Mai stai!
Nu mă-nopta
cu bine peste ură
nu vezi că tremur ca un lup
flămămând de-o oaie-n rouă
când rupte-n două i se rup
piciorele în două.
Mai stai!
Mai stai!
Nu-mi răsări
cu răul peste ură
căci poate eu te voi iubi
şi-o să te am măsură.
Mai stai!
Mai stai!
Să nu mă ai!
Umblat din gură-n gură!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescut în aburi de alcool...

Crescut în aburi de alcool,
Şi fără mama-i lângă,
Murdar şi cu stomacul gol,
Copilul dă să plângă.

Se ghemuieşte lâng-un ins,
Ce pare a-i fi tată,
În gheara dependenţei prins,
Aşa, omul, arată.

Alăturea, o sticlă goală,
"Triumfă" pe ciment,
Copilul zice: "Tati, scoală!"
Dar tati e absent.

Captiv în lumea lui beţivă,
Şi fără pic de minte,
Duce o viaţă distructivă,
Uitând că e părinte.

Sedat de-atâta băutură,
Pare imun la toate,
Deşi n-a pus o pâine-n gură,
De-o lună jumătate.

Copilul tot a mai primit,
De la străini - pomană,
Văzându-l aşa necăjit,
Tânjind după o mamă.

Unii au dorit să-l ia,
Şi să-i ofere totul,
Dar băiatul le spunea:
"Aici îmi este locul!

Pe lume suntem noi doi,
Doar tati m-a crescut,
Aşa cum îl vedeţi şi voi,
Neîngrijit, băut..."

Apoi mânuţa şi-o punea
Pe chipul lui mahmur,
Îl săruta şi-i şoptea,

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul craiului îşi ia cele trebuitoare, sărută mâna tătâne-său, primind carte de la dânsul către împăratul, zice rămas bun fraţilor săi şi apoi încalecă şi porneşte cu bucurie spre împărăţie. Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum şi, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale şi se bagă sub un pod. Şi când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl şi întâmpină un urs mornăind. Atunci calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind, şi cât pe ce să izbească pe stăpânu-său. Şi fiul craiului, nemaiputând struni calul şi neîndrăznind a mai merge înainte, se întoarnă ruşinat înapoi la tatu-său. Până să ajungă el, craiul pe de altă parte şi ajunsese acasă, dăduse drumul calului, îndosise pielea cea de urs şi aştepta acum să vină fecioru-său. Şi numai iaca îl şi vede venind repede, dar nu aşa după cum se dusese.

Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război între fraţi

--Unii zic că-s inamic,
Stai pe loc, nu-ţi fac nimic,
Doar te fac dintr-o suflare
Să dispari, că sunt mai mare!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (23 martie 2022)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război între fraţi

Unii zic că-s inamic,
Stai pe loc, nu-ţi fac nimic!
... Doar voiesc dintr-o suflare
Să dispari, că sunt mai mare!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (martie 2022)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robin: Cum reuşeşti să faci asta? Cum poţi să stai aici toată noaptea în frig, şi încă să mai speri că "dovlecelul" tău o să apară?
Ted: Păi, sunt cam beat. Ştiu care sunt şansele, iubirea vieţii mele n-o să intre ca prin minune pe acea uşă într-un costum de dovleac la 2:43 dimineaţa. Dar locul ăsta e atât de frumos doar ca să... ştii tu, să stai şi să aştepţi.

replici din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Păuna Maria, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permite-I Creatorului să te inunde în Dragostea Sa Infinită şi scufundă-te, conştient, în adâncul Luminii Absolute. Stai acolo şi lasă-te mângâiat de Tatăl tău. Şi stai şi stai... Şi stai. Stai în braţele Tatălui.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stopul

Pe ger aspru sau pe ploaie
Ori când vântul pomi îndoaie,
Un prieten stă pe stradă,
Trecătorii să îl vadă.
Este stopul care spune
Cui ascultă, reguli bune.

Şi pe rând câte-o culoare
Ajută la traversare.
Roşul este-acela care
Zice: "Stai, pericol mare!"
Interzisă-i traversarea
Te anunţă clar culoarea.

Galbenul te pregăteşte
Şi atenţia-ţi sporeşte
Căci şoferul, câteodată,
Are pană la o roată,
Poate-i amorţeşte mâna,
Sau, mai ştii, nu-i ţine frâna.

Verdele-ţi arată, iată:
"Treci strada cât e de lată!"
Căci maşina stă o leacă
Pietonul ca să treacă
Şi-i aruncă o privire
Stopului, drept mulţumire.

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluş cu păru' creţ

Astăzi tata m-a-nvăţat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat:
- Tle' să zic o poezea
Si-am uitat-o, că e glea,
Vlea doamna educatoale
S-o zic mâine la selbale
Si te log, tată, pe tine
Să mă-nveţi s-o zic mai bine,
- M-ai prins pe picior greşit,
Meciul încă nu-i sfârşit,
Ochi nu sunt, doar o ureche,
Zii, că sunt lovit de streche,
Dacă pierdem, am să mor,
Sparg înc-un televizor...
- Căţelus cu pălu' cleţ
Fulă laţa din coteţ...
- Măi Gigele, stai aşa!
Tre' s-o mai lucrăm cumva,
"Fură" sună cam nasol,
Nu-i civilizat, parol,
A luat-o,-aşa, pe blat...
Mamăăă... ce a apărat!
- Căţelus cu pălu’ cleţ
Ia lăţusca din coteţ...
- Dar nu te grăbi prea tare,
Să nu faci discriminare,
Nu e raţă, e răţoi,
Şi nu-i d-ăla prea de soi,
E-unu' fraier, mititel...
Trage băăă, nu fi tembel!
- Căţelus cu pălu' cleţ
Ia lăţoiul din coteţ...
- Şi-acum... părul creţ al lui
Dă impresia că-i şui,
Zi-i că-i... ondulat măcar,
Chelios... e prea barbar,
Şi "coteţ" e demodat,
Hai să zicem... din palat!
- Cuţu' cu păl ondulat
Ia lăţoiul din palat,
El se giulă că...
- Stop! "se giulă"... i-arhaism,
Bagă un neologism!
"El promite", sau... mai vag,
Ah... ce dribling în zig-zag!
Căci "se giulă", cu respect,
E politic... incorect...
- Cuţu cu păl ondulat
Ia lăţoiul din palat,
El plomite că nu fu...
- Stai, stai, stai aşa niţel,
Să nu-ţi iasă-un porumbel!
Fără "fu"... 'le mama lor,
Ne caftesc din nou la scor!
Zii, că eşti băiat cuminte,
"El promite... şi nu minte!"
- Cuţu cu păl ondulat
Ia lăţoiul din palat,
El plomite si nu minte...
- El promite şi nu minte?...
- El plomite si nu minte...
- El promite şi nu minte?...
-... că va fi ial plesedinteee!
- Hai că m-ai înebunit!
Iarăşi văd că ai zbârcit,
Nu poţi zice-o poezică
De o strofă mititică?!
Ţi-o spun eu numai o dat'...
... ne-au bătut de ne-au uscat!...
Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ,
El se jură că nu fură,
Dar l-am prins cu raţa-n gură!
Te complici, şi pentru ce?!
Vezi cât de uşoară e?...
... poate data viitoare
Câştigăm în deplasare...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un strigăt

eram acolo, în mine,
trebuia să mă trezeşti cumva
dimineaţa,
înainte de plecarea nebunilor prin lume,
trebuia să mă trezeşti aşa cum mă ştiai tu,
în închipuirea ta,
trebuia să mă cauţi lângă tine,
eram demult în mine,
în sinea ta,
în trupul de lângă tine,
în smintitul de alături,
din capul tău,
trebuia să mă opreşti doar din
plecarea din mine,
să întinzi mâna ca să mă
transformi în bezmeticul pe care îl vroiai,

mai stai un gând,
o poveste,
mai stai vreme de-un dor,
de o minune,
mai stai un strigăt,
mai stai o părere,
de-o părere de rău,
mai stai de-o cetate,

mai stai tu,
în tine,

nici nu ştii cât de repede
putem pleca din noi,
când felinarele din oameni se sting
în trupurile nopţii,
când nu are cine să ne oprească
a ne alunga
pe noi
din noi înşine
şi din
ceilalţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţelul, amicul meu

Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un căţel, ca nimeni altul,
Cred că-l ştiţi şi voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blăniţa lui tărcată
Se iveşte după poartă.

Latră rar şi cum se ştie,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De căţelul, zis Băiat,
M-a luat cu binişorul,
Mi-a adulmecat piciorul,

Ne-am simţit, aşa, deodată,
Buni amici pe viaţa toată.
Dar avea o jucărie
Ce mi-a trebuit şi mie,
Un oscior roşcat, din plastic...
Ce-a urmat, a fost fantastic!
Când am pus mâna pe os,
M-a privit în ochi, gelos,

S-a pornit pe un lătrat,
Spre picior şi-a îndreptat
Dinţii lustruiţi, colţoşi,
Rânduiţi şi sănătoşi!
Şi am înţeles îndată
Că nu-i fraier niciodată.
Chiar de-i lord, Băiatul ştie:
Ce-i al lui, nu-i jucărie!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!