Sus pe deal, munca e-în toi.
Flăcăii se-întrec la coasă.
Coasa cântă în trifoi,
Fetele-i cheamă la masă.

catren de Dumitru Delcă (iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.

La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Îşi spun dorurile-n şoaptă.

Pe furiş, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din uşa odăii
Le cheamă în aşternut.

Liniştea nopţii se-aşterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu' cu coasa

De coasă muri-vom fiecare,
Însă nu m-am prins deloc
Ce semn-ificaţie are
Coasa ce-o ascute Boc.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri de coasă

Pe câmp cu lanuri aurite,
Văzut-am un om mic cu coasa
Şi tot trudea... (că nu se lasă)
Să "tundă" pensiile... muncite...

epigramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ţăran la coasă. Tiptil, se apropie de el o doamnă bătrână. Se uită la el, îi ia coasa din mână şi zice: "Eu sunt doamna cu coasa, am venit să te iau." Omul o privi mai mult cu curiozitate decât cu teamă şi o urmă în tăcere.

Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca ne sfinţeşte locul

La noi în Bărăgan, vara,
E de aur câmpul-
Grâul şi secara,
Le sărută vântul.

Soarele blând aureşte
Lanul de grâu şi secară.
Cuptorul, pâinea dospeşte
Pentru truditori de-o vară.

Cerului ei mulţumesc
C-a plouat când le-a fost sete.
Pe Dumnezeu îl slăvesc,
Şi muncesc pe îndelete.

La noi, aici, în Bărăgan,
Curge grâul an de an
Cum curge apa în val,
Dintr-un munte, sau un deal.

Satul hambarele umple,
Pâinea e asigurată.
Rău nu are să se-ntâmple.
La noi criza e plecată.

Ziua recoltei sărbătorim
Şi încingem tare jocul.
Cu ce facem, ne mândrim:
Munca ne sfimţeşte locul!

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat olteni la coasă!

Ca s-avem ceva pe masă
Şi să scăpăm de necaz,
Noi plecarăm toţi la coasă.
Muierile... după praz.

epigramă de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un episod de viaţă

În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.

Carul scârţâie alene, omu-ndeamnă la urcuş:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuş.
O să paşti liber băiete, nu te mai ţin la ţăruş.

Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hăţul, ia mâncarea, o agaţă într-un ram,
Prinde coasa şi se-nchină către cerul ca de geam.

Să mai trăiască ar vrea, câţi ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră şi cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.

Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-opreşte. Priveşte sus şi nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.

La munte vremea se strică cum se scutură un nor.
Iată! Ploaia a-nceput. Omul adună fân de zor
Şi-l încarcă în căruţă, ca să-l ducă în obor.

După ce înhamă calul, repede pornesc la drum,
Dinspre munte vine ploaie cu vânt, grindină, cu fum.
Peste el cad brazi grămadă şi-i rupe carul cu fân.

Omul cade, calul fuge, potopul s-a aşternut.
S-a speriat rău bătrânul când din munte a căzut,
Lângă el, un brad mai mare, pe care vântul l-a rupt.

Printr-o vreme rea ca asta, de multe ori a trecut,
Dar să îi rupă şi carul, zău că nu e de crezut,
Ba să îi fugă şi calul, care, poate s-a pierdut!

Din şanţu-n care căzuse, se ridică. Iese-n drum,
Scutură fân de pe dânsul, vede că nu mai e fum,
Deznădăjduit se-ntreabă, ce să facă el acum,

Fără Cezar, fără car... Cum să ajungă acasă?
Ploaia a-ncetat de-acum. Vremea e din nou frumoasă.
Omul pleacă-ngâdurat, fără fân şi fără coasă.

Ajuns acasă le spune la vecini tot cea trăit,
Cum deodată tot cerul, cu nori s-a acoperit,
Până să bage de seamă, ploaie mare s-a pornit.

Ce-i drept, necazul e mare, dar e învăţat la greu.
Cu obrajii-n mâini gândeşte:-Unde o fi calul meu?
Nu tu cal, nu tu căruţă... care mai e rostul său?

Tot gândind, iese-n ogradă. Rămâne stupefiat
Când îl vede pe Cezar că-i obosit şi speriat.
Bucuros, cu ochii-n lacrimi, pe frunte l-a sărutat.

- Bunul meu căluţ! Ajutorul meu! Nu m-ai părăsit.
Am rămas tot împreună. Ploaia nu ne-a despărţit.
O să reparăm noi carul, şi iar mergem la cosit.

Scurtă vreme a trecut, omul pe treabă s-a pus.
A lucrat şi zi, şi noapte. Din răsărit la apus.
Acum calul iar înhamă. Pleacă să cosească sus.

Pe drum omul iar doineşte mergând s-adune trifoi.
Privind muntele îi zice: -Nu poţi scăpa tu de noi!
Cezar şi cu mine vom mai înfrunta vânturi şi ploi.

Ajuns sus, din nou coseşte, calul paşte liniştit,
Ziua stă să se sfârşească, cu soare în asfinţit,
El încarcă în car fânul, care cu drag l-a cosit.

Cam grăbit înhamă calul, apoi zice:-Hai Cezar!
Dumnezeu să ne ferească de necazuri şi amar,
S-ajungem cu bine-acasă, să punem fânu-n hambar.

Drumu-i lung până acasă, dar ajunge, în sfârşit.
Opreşte carul în curte şi se-chină mulţumit,
Că în iarna care vine, poate să stea liniştit.

poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţă,
la marginea lacului
trestia cântă.

haiku de Dumitru Delcă (15 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vază, fructe, flori,
masă împodobită,
natură moartă.

haiku de Dumitru Delcă (18 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

U.S.L.-iştii

Vor să fie soare
Şi pe strada lor.
Chiar dacă îi doare,
Tot cântă în cor.

epigramă de Dumitru Delcă (4 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta aşează masă

Când bărbatul nu-i acasă
Nevasta aşează masă.
Aţi ghicit. Nu pentru el.
Pentru vecinul Costel.

epigramă de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta aşază masă

Când bărbatul nu-i acasă
nevasta aşază masă.
Aţi ghicit, nu pentru el.
Pentru vecinul Costel!

poezie de Dumitru Delcă (2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de păcat

Am lăsat la voi pe masă
o hârtie-n care scrie,
Că din viaţa tumultoasă
mă retrag în veşnicie.
Ajuns la capăt de drum
nu mai am rost pe pământ.
Trăirea e doar un fum
spulberat iute de vânt.
Dumnezeu la El mă cheamă
păcatul să-mi ispăşesc.
Pe pământ viaţa-i o dramă,
sus este raiul ceresc.
Despărţirea de păcat
veşnicia o aşterne.
Sufletul e mai curat
în raiul vieţii eterne.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum plătiţi, aşa plătesc

Când la mine v-am chemat
şi v-am aşezat la masă,
Cât am avut la toţi v-am dat
N-am făcut ură de rasă.
Acuma,
voi aveţi masă bogată.
De mine, nici că vă pasă.
Dacă mă mai nasc odată,
nu vă mai invit la masă.
Nu mai iau viaţa în glumă.
Mai profund am să gândesc.
Spună lumea ce-o să spună;
Cum plătiţi, aşa plătesc.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de vară

Bătrânii îmi spuneau că-n zori,
în grâu, cântă pitpalacul.
Boabe de rouă cad pe flori,
soarele-înroşeşte lacul.
Negrul nopţii se destramă,
se aureşte tot lanul.
Câmpia la muncă cheamă,
să strângă pâinea, ţăranul.
Necuvântătoarele
se trezesc de dimineaţă.
Să salute soarele,
ciocârlia se înalţă.
Pe iarba verde strălucesc
boabe de mărgăritar.
E anotimpul ce-l iubesc.
E vară-n câmp şi-n calendar.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Mai multă iarbă! Striga îngerul..
Mai multă iarbă!
Coasa stătea agăţată de câmp.
Tăişul ei sufocat în oţel
bătea a moarte.
Mai multă iarbă!
striga îngerul...
Iar clopotele vacilor băteau.
Cosaşul trist fugea de-acasă
iar fraţii lui încă plângeau
cu toţi în jur
îngrămădiţi în iarbă
la coasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion

Că-l cheamă Ion, nu este slugă.
Are multe idei în pungă.
Nu. Nu este idiot.
E PDL-ist şi vede tot.

epigramă de Dumitru Delcă (4 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în deal la vie

A trecut o veşnicie
de când noi ne-am întâlnit,
Acolo, în deal la vie
şi în taină ne-am iubi.
Aş vrea să mă întorc în timp
de dragoste să-ţi vorbesc.
Să-ţi jur pe zeii din Olimp
că iar vreau să te iubesc.
Într-o toamnă aurie
cerul nopţii să-l privim.
Sub bătrânul nuc din vie
despre stele să vorbim.
Luna să ne lumineze
în timp ce noi ne iubim,
Roua nopţii ne boteze,
fericiţi să adormim.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul meu prieten...

Singurul meu prieten şi oaspete,
este timpul.
Stăm împreună la taifas
şi la masă.
Asta, vreo optzeci de ani şi mai bine.
De la masă, eu mă ridic primul,
el rămâne.
Din viaţă, eu plec primul,
el rămâne. E nemuritor.
Fiindu-mi bun prieten nu-l duşmănesc.
Ferice de el!

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa

Din adâncuri urcă apa
Să coboare-încet la vale.
La deal, nu urcă, săraca.
Dar prin munţi, îşi taie cale.

Ea din pământ izvorăşte
Să vadă lumea de-afară.
După ce călătoreşte,
În pământ se-ascunde iară.

poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!