Un ţăran la coasă. Tiptil, se apropie de el o doamnă bătrână. Se uită la el, îi ia coasa din mână şi zice: "Eu sunt doamna cu coasa, am venit să te iau." Omul o privi mai mult cu curiozitate decât cu teamă şi o urmă în tăcere.

Mihail Mataringa (31 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Doamna cu coasa. Omul îşi cosise însă trifoiul cu o zi înainte, spre ghinionul lui. Văzând că lucrarea agricolă fusese deja înfăptuită, Doamna se îndreptă amabilă spre bietul cetăţean, care nu avu încotro şi trebui să o urmeze, nu înainte însă de a arunca o ultimă privire spre ogorul proaspăt cosit.

Mihail Mataringa (11 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu' cu coasa

De coasă muri-vom fiecare,
Însă nu m-am prins deloc
Ce semn-ificaţie are
Coasa ce-o ascute Boc.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovit de Moarte cu coasa, omul căzu secerat.

aforism de Mihail Mataringa (9 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul, cum se ştie, face chiar şi "haz de necaz". Veneam cu masina dinspre Slobozia, prin comuna Ograda. Un ţăran era pe camp cu coasa, astă vară şi altul îl strigă. Zice "Bade Ioanee, zice, ţi-a murit soacra"! "Lasă bă, răspunse Ion, întîi munca şi pe urmă distracţia"!

citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce şi-or fi imaginat oamenii moartea sub forma unei doamne în negru cu o coasă ameninţătoare în mâini? Eu unul, dacă aş vedea-o venind agale cu unealta agricolă pe umăr, aş ruga-o frumos, contra cost desigur, să-mi cosească cele două pogoane de teren pe care iarba a crescut de juma' de metru, aş cinsti-o cu un păhărel de tărie şi o plăcintă caldă şi i-aş ura drum bun. Ba mai mult, aş ruga-o să vină şi la anul, apoi anul următor şi tot aşa până când, istovită, bătrână şi bolnavă îşi va da obştescul sfârşit. Coasa ar putea să mi-o facă cadou, cu puţin efort aş purea să-mi curăţ şi singur terenul de bălării.

Mihail Mataringa (19 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasa, biciul şi barda lui Emil Boc

Coasa ne taie salar'ul,
Biciul ne mână la trap,
Barda lată are darul
Să ne scurteze... cu-un cap.

epigramă de Vasile Iuşan din Postelectorale (2010)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt mai mult...

Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin.
Surâde şi cade. Şi altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
ce coasa îl taie şi furcile-l strâng.
Ţărâna rămâne şi uită de el.
Şi alt fir se-nalţă şi cade la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.
Pe fruntea mea însă e scris: Dumnezeu!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul unui mare crai

Îmi amintesc, era-ntr-o toamnă,
Când a venit la el o doamnă,
Să-i dea şi ea o-mbrăţişare...
Era cu coasa în spinare.

epigramă de Ion Bindea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri de coasă

Pe câmp cu lanuri aurite,
Văzut-am un om mic cu coasa
Şi tot trudea... (că nu se lasă)
Să "tundă" pensiile... muncite...

epigramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna din miezul nopţii

Doamna din miezul noptii
a bătut la poarta Terrei,
a deschis ferestre de continente
şi a pornit să cosească iarbă uscată
nu oboseşte Doamna din miezul nopţii
aleargă-n stânga, aleargă-n dreapta
agitându-şi coasa ca pe un pieptăn
ce descurcă iţele din nopţile triste
ferestrele Pământului larg deschise
nimeni nu se apropie de ele
să vadă ce este dincolo privind prin ferestre
se apropie doar un copil, curios să vadă
ce este dincolo de ferestrele Terrei
privirea-i Lumină îndată,
descoperind puterea din Soare
şi viaţa ce pare paradis în inimi
decorul cum numai basmele vorbesc
se întoarce copilul şi îşi invită părinţii
ei refuză categoric, de teamă de necunoscut
copilul în înger s-a transformat
şi o lacrimă din aur din ochi i-a curs
de bucuria a ceea ce vedea
şi trist că părinţii îl refuză
Doamna din miezul nopţii deschide ferestre
şi Soarele a deschis o fereastră
din care a venit Hristos
acum fereastra Soarelui se deschide
ca să apară un înger pentru poporul său
un fiu dumnezeiesc ce aşează prin poala destinului
din nou omenirea la locul ei!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrieţi, numai scrieţi, căci va veni o vreme când nu doar voi veţi îmbătrâni, ci şi cuvintele îşi vor pierde din vivacitate şi savoare, când frazele se vor înşira tot mai încâlcite, când totul va deveni confuz şi grotesc. Va veni o vreme a rătăcirii şi alienării, iar la final va veni şi doamna cu coasa să vă întrebe dacă aţi scris frumos şi să vă ceară un autograf pe ultima voastră carte. Iar pe ea nu aveţi cum să o refuzaţi.

Mihail Mataringa (11 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii, doamna cu coasa înseamnă cea dintâi justiţie.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus pe deal, munca e-în toi.
Flăcăii se-întrec la coasă.
Coasa cântă în trifoi,
Fetele-i cheamă la masă.

catren de Dumitru Delcă (iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harş

când se vorbeşte de ea
se înnegreşte răceşte
coasa ei prinde brumă
cresc ţurţuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbeşte la telefoane
tot mai des
se vorbeşte
şi telefoanele prind ţurţuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
şi harş coasa harş.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harş

cînd se vorbeşte de ea
se înnegreşte răceşte
coasa ei prinde brumă
cresc ţurţuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbeşte la telefoane
tot mai des
se vorbeşte
şi telefoanele prind ţurţuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
şi harş coasa harş.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea (cea cu coasa) nu se uită la dinţi; moartea nu se uită la certificatul de botez.

proverbe lituaniene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus, în inima mea

Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
şi i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceţi pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".

Am privit uşor
în stânga
lângă inimă
şi l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părinteşte
şi-am simţit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranţă totală!

După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!

Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca să zic aşa.

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de coasa

E amurg si mai raman
Langa foc si amintire,
Ma adun din risipire,
Si incep sa cant pagan.

A fi fire si nefire,
Nu mai stiu ce mai ingan,
Umbla cineva la fan,
Simt venind miros subtire.

Taie cineva lucena,
Cu o coasa veche, grea,
Ca si cand si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.

Parca-as sta, parca as pleca
Parca sunt altcineva.

poezie celebră de Adrian Păunescu din rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La om, moartea vine îmbrăcată în negru şi cu coasa în mână. La ţânţari, vine în chiloţi, maieu şi cu un ziar facut sul în mână.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Mai multă iarbă! Striga îngerul..
Mai multă iarbă!
Coasa stătea agăţată de câmp.
Tăişul ei sufocat în oţel
bătea a moarte.
Mai multă iarbă!
striga îngerul...
Iar clopotele vacilor băteau.
Cosaşul trist fugea de-acasă
iar fraţii lui încă plângeau
cu toţi în jur
îngrămădiţi în iarbă
la coasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!