Sunt ca un trandafir alb, ultimul trandafir alb peste care cade prima zăpadă, sunt ca voalul unei mirese alunecând pe zăpada pătată de sânge, ofrandă pe altarul sincerităţii şi al luminii... Apoi, petalele mele alunecă pe obrazul timpului, într-un dans simetric, elegant şi subtil, completând nuanţele reci cu cioburi de lacrimi şi vis.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia trandafirului

Un trandafir e un trandafir
Şi-întotdeauna a fost un trandafir.

Dar azi teoreticienii dau gir
Că mărul e tot un trandafir,
La fel şi para, şi tot astfel, în şir,
Pruna şi nectarina, ba chiar mai abitir.
Doar cel drag, alintat de zefir,
Ar mai putea şti ce va mai fi mâine-un trandafir.

Tu, desigur, eşti un trandafir,
Dar întotdeauna-ai fost un trandafir.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul trandafir

Nu, nu te-am uitat,
doar te-am rătăcit printre gândurile mele.
Uneori te mai caut,
aşa, pe sub praful ce-l aşterne timpul peste...
şi când te zăresc,
stai ascunsă în spatele primei priviri,
ţi se văd doar ochii.
Apoi fugi,
te ascunzi în spatele primei îmbrăţişări,
apoi după primul sărut...
şi când nu mai ai unde,
cedezi,
îmi apari complet în faţă,
mi te predai, îmbujorată toată,
ca atunci la începuturi,
într-un tablou de necuprins sub cuvinte.
Apoi, tot zâmbetul acela, licărind,
se disipă uşor-uşor întunericului
până te pierzi în depărtări,
amestecând în fundal o muzică tristă
şi o ploaie mocănească
într-un soundtrack memorabil,
ca la finalul unui film bun,
când zboară petalele uscate
ale primului trandafir pe care ţi l-am oferit cândva,
ca laitmotiv,
într-o poveste de dragoste neîmplinită.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele reci ale asfinţitului unei vieţi alunecă cu nesiguranţă peste clipele rămase în urmă, pătând cu neîncredere şi tristeţe mâinele fiecărei zile.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stop!

Stop!
Iatac de gheţuri
Îmi adăpostesc imaginaţia
Înfierbântată de dor.
Vântul tăcerii suflă uşor...
Îngheţăm dragostea
Spre a o deştepta peste
Optzeci de ani.
Tic-tacul luminii
A intrat în repaos.
Surîsul e uitare şi haos.
În petala de trandafir căzută la picioarele mele,
Am scris cu cerneală din stele,
Dorinţa de a fii sărutată.
Mă voi pierde în ceţuri
Şi mă voi naşte din ele...
Un A. D. N. pasager, uitat la marginea universului
Ce veghează renaşterea mea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir ce înfloreşte pe obrazul meu

Un trandafir înfloreşte pe obrazul meu,
dacă mă săruţi,
iar eu mă uit la tine
şi te văd printre petale,
mi-e teamă să nu mă rup.
Privirea ta e un foc,
ce se ridică dintr-o bruscă mişcare
şi mă gândesc la viaţa lungă a trandafirului,
aşteptând fără suferinţă,
pentru a deveni etern.

poezie de Eugenia Calancea (7 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de trandafir

Cu gingaşe petale
Roşii la culoare
M-ai dus în delir
Iubit trandafir.

Cu grijă am cules
Şi-n taină am ales,
Din al florilor şir
Firul de trandafir.

M-am bucurat nespus
Fără gând ascuns
Nu voiam să conspir
Sub un trandafir.

Fiindcă nu te ştiam
În slăvi te ridicam,
Inimitabil trandafir
În culoare de porfir.

Dar tu te-ai ofilit
Şi n-am îndrăznit,
Nici să mai respir
Parfum de trandafir.

Te păstrez intact
Căci am făcut un pact,
Mereu să mă inspir
Privind la trandafir.

poezie de Mihai Leonte (august 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wild Roses l-am conceput pe relaţia dintre caisă şi trandafir, pe care am susţinut-o cu o bază de tarhon absolut. A fost un design foarte dificil până am reuşit să fac aromele de trandafir să evolueze de la un capăt la celălalt al parfumului, ca să-şi dezvăluie toate faţetele şi nuanţele.

Mandy Aftel în Istoria parfumului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pom de zăpadă

Trenul năpârlise de şine.
Copii fluturau bătrâni închişi în zmeie
Lanternele plângeau.
Eu îţi desenam portretul în zăpadă
cu coada unui trandafir pietrificat
Tu îmi ţineai umbrela în care
doar sub ea ploua
ploua cu găleata sub ea
cu găleata în care a crescut trandafirul.
Apoi ne-am furişat
într-un pom de zăpadă
şi-am îngheţat în formă de om.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-ţi durerea

Spune-ţi durerea în faţa oglinzii,
Apoi sparge oglinda!
Vezi cum se rostogolesc lacrimile
În cioburi de vis?!
Sunt maluri de sânge ce le sorb reptetat...
De ce n-ai plecat?!
Câte poeme ai scris?!
Din iubire şi ură,
Din iertări şi păcat
Se adună.
Şi lacrimi şi nori se strâng
Sub pleoapele primilor zori.
Ai aruncat aminitrile la gunoi?!
Amintiri ce-au fost între voi...
Le-ai mototolit
Ca pe-un petec de spumă?!
Cine le-adună?!
Nu mai au strălucire!
Sunt doar răni care dor
Sângerând de tăcere...
Ştiu că nu-ţi e uşor...
Că nu ai mângâiere.
"Magii de miresme descântate de vraci",
Cu lacrimi de-acum te-ncunună...
N-ai să plângi, n-ai să uiţi, n-ai să ierţi, n-ai să taci,
Oricine ar fi să îţi spună.
Tu priveşte-te-n taină!
Căci "cascade de lacrimi"
Au izvorul în tine,
Sentimentele sunt conectate
La necuprins-
Vezi, fire de cupru -
Conductori iluzorii
Către întâiul sărut...
Ultimul vis - atingeri divine.
Lumina s-a stins pentru ea, pentru tine...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme numele meu e Teo Trandafir şi se ridică măcar o sprânceană în momentul în care apar, sunt mulţumită.

citat din Teo Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima ninsoare

E prima ninsoare...
Mi-am găsit inima la amanet.
Sufletul e în renovare...
A alungat vântul
Ultima frunză strânsă
În cercul tăcerii.
Pe schiuri alunecă secundele
Risipite-n clepsidră.
Mi-e viaţa în repaus.
Pasăre mută,
Transformată în cioburi,
Pentru ultima nuntă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de trandafir

Şi-a deschis ochii şi s-a uitat la femeia lui,
Ca în prima zi când a cunoscut-o.
El a acoperit-o cu petale de trandafir,
Apoi a aprins soarele,
Pentru că razele lui ar putea s-o sărute.
A deschis fereastra şi a venit briza mării.
Apoi ochii lui se deschid ca trandafirii care înfloresc,
Ca un curcubeu în nori.
Dragostea a sărutat viaţa şi i-a mângâiat visul.

poezie de Eugenia Calancea (21 aprilie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste petale, zăpadă

Mai cade cate-un fulg asa-ntr-o doara,
Sa nu pot eu sa uit ca viata-si face de cap.

Iar a venit iarna, si cu ea a venit... ziua ta.
Intr-un secol trecut, sau poate
Mai de curand, nu stiu exact, a rasarit un trandafir.
Undeva, probabil intr-o gradina, destul de banal.

Putini s-au bucurat de aceasta intamplare
Dar aia care s-au bucurat erau fericiti.

Acum peste petale cade iar zapada
Nu puteai sa te nasti vara, sa iesim amandoi
La o terasa, sa bem bere de ziua ta,
Sa mancam inghetata?

Asa, de ziua ta te astept zgribuluit in zapada,
Cu un ceai fierbinte intr-o mana
Si un trandafir in cealalta,
Si daca nu vii in cinci minute...
Am baut ceaiul, ca mi-e frig, si dau trandafirul alteia
Ca s-a cam ofilit de atata zapada

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde iau statuile petale de trandafir?

Statuile se ştie,
Că sunt încremenite,
În învelişuri dure,
De marmuri şi granite,

Dar sunt puţini aceia,
Ce au la cunoştinţă,
Că-n fiece statuie,
Ascunsă-i o fiinţă,

Şi că odată, numai,
La vreme neştiută,
Statuia prinde viaţă,
Şi, graţios, salută,

Apoi, pentru-o clipită,
Din palmele potir,
Prefiră-n jur petale,
De roşu trandafir,

Salută înc-odată,
Zâmbind a mulţumire,
Şi, cu mişcări domoale,
Reintră-n împietrire...

Ţigănci indiferente,
De la salubritate,
Adună, la o vreme,
Petalele uscate,

Le-aruncă fără grijă,
Şi nimeni nu va şti,
De unde- a luat statuia,
Petale rubinii...?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade arcuşul luminii pe sat

Cade arcuşul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.

Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.

În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianţa speranţei mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcuşul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalţă spre tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petalele de trandafir
din salonul bolnavului
sunt proaspete
în dependenţă de
starea sănătăţii lui

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DUMNEZEU S-A ASCUNS

drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineaţa

nu vă apropiaţi
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca

am nevoie de ger crunt
să-mi îngheţ creierul

apoi să ard iar
ca un trandafir

să mă pui la butonieră

am nevoie de cer grunt

în plecarea mea care durează la nesfârşit
simt paşii universului cum calcă
şi oamenii reci zornăind în burta lui

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-şi despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi şi vise pierdute
în ploaia ce cade şi curge
atât de târziu pentru noi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!