Rusaliile sinelui

Noi serbăm, de Sânziene,
Florile din toiul verii,
Ce se-arată prin poiene
Ochiului cald al muierii.

Noi serbăm de Sânziene
Florile ce vindecă
Rănile ce trec alene,
După ce ne spintecă.

Noi serbăm de Sânziene
Florile fără miros,
Din copilării perene,
Ce s-au petrecut frumos.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene, cu noroc...

Floare galbenă în câmpie,
Drăgaica e o poezie,
Pentru văz, pentru miros,
Pentru românul frumos
Şi la minte sănătos.

Sânziene din poveşti,
Culese sub braţ de noapte,
Vrăjite de voci şi fapte,
În cântece descântate
Şi pe case aruncate,
Cruci la porţi pentru cei hoţi,
Ocrotiţi românii toţi!

Sânziene mult sfinţite
Harurile v-arătaţi,
Vrăjile le îngenunchiaţi,
Fetele le măritaţi,
Pentru zile înfrăţite,
Cu datini împodobite,
Din timpuri vechi dăruite,
Viaţa să ne încântaţi!
#
Am cules şi eu buchet
Şi-am pus florile la piept
Şi sub perina din pat
Să-mi visez omul cel drag.
Sânzienele mi-au dat
Visul cel mai parfumat,
Flori ce nu sunt de uitat,
Când iubeşti cu-adevărat.

poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cred în Sânziene

Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porţii,
Deschizând uşa la casă, aşteptând schimbarea sorţii.

Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,

Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieţii
Despre flori de sânziene, despre anii tinereţii,

Petrecuţi sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene

Noaptea Sânzienelor
Se coace grâul şi secara,
Feciorele se joacă cu pâinea caldă
Prin lanul de cireş şi spic de grâu
Făcând coroane din sânziene,
Flori galbene, strălucitoare,
Cu puteri miraculoase
Ce se aşează pe creştet de fecioare
Pornindu-le-n viaţa
Spre o destinaţie cunoscută de destin.
Dansează sânzienele în ritm de zori
Legate de o petală de garoafă
Prinsă la urechea unui fecior
Care aleargă să prindă o sânziană.
Florile de sânziene îl opresc:
"Nu este timpul, aşteptă, fecior!"
Când feciora se va mărita
Cu baiat bălai călare pe un murg,
Pe flori de sânziene
La cornul caprii privea
Cum sânzienele dansau
Dansul bucuriei.
Plutesc fluturii-n flori de sânziene,
Culeg nectarul fericirii
Şi îl împrăştie peste fecioare şi feciori,
Să fie belşug peste popor
Şi viaţa lor să fie doar iubire.
Dansul sânzienelor
Adună spicele aurii
Şi le aruncă-n zare
Stropind timpul
Cu aurul din grâu
Ce-l aşează-n vara din toamnă.
Frumoasele sânziene
Plutesc prin fir de fîn
Aşteptînd să treacă timpul
Şi să coacă pâini pentru copii!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Sânziene

Cununi de sânziene se-aruncă pe case,
Străbunii privesc... Coroniţele cad...
A vieţii cunună aş vrea să revină,
Dar ţigla e udă sub lacrimi de jad.

Se tânguie clopote-n vechea biserică,
Surâd sânziene pictate pe cer,
A mamei cunună n-a vrut să rămână....
Demult, îngropată-i sub lacrimi de ger.

În sat pregătite-s în corliţe seceri,
Recoltele-aşteaptă, ţăranu-i avid,
Eu, secera morţii, nicicând n-oi ierta-o...
Mi-a dat amintirea... Azi, câmpu-i arid.

Şi plâng sânziene când rupt le e trupul
De mâini plămădite în câmpuri cu dor...
Eu trec mai departe... Sărut, trist, o cruce,
Iar viaţa îmi pare floral, trist, decor.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de(-n)gheaţă

Nu sunt florile de gheaţă
Cum sunt florile de-ngheaţă;
Nu plâng florile de gheaţă
De cele ce iarna-ngheaţă,
Dar nici florile ce-ngheaţă,
De ele, când se dezgheaţă.

poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vin colindători

Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.

Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrăţească,
florile dalbe.

Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.

Noi vă zicem să trăiţi,
florile dalbe,
Întru mulţi ani fericiţi,
florile dalbe.

Şi ca pomii să-nfloriţi,
florile dalbe,
Şi ca ei să-mbătrâniţi,
florile dalbe.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOAPTE DE SÂNZIENE

Am împletit cununi de sânziene
Cu galben plămădit din sfânt pământ,
Să te ferească magicele zâne
Când noaptea se deschide Cerul Sfânt,

Şi ivoriul lunii de se cerne
Cu mrejele de vise-ademenind
Am să mă pun ca pavăză de stană
Şi apărat vei fi cu focul meu arzând.

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada vântului

vântul aleargă prin văi şi prin lunci
mângâie alene arbori, florile mirene
se joacă frenetic cu plete de prunci
dansează lambada cu Sânziene.

povestea vântului o scriu visătorii
o colorează macii din lanul de grâu
în hărnicia lui gestionează norii
în jurul pământului e diafan brâu.

vorbesc şi eu cu vântul câteodată
norii gravi negri să-i alunge departe
să nu se prefacă în furtună turbată
spulberând splendori culturi şi arte.

mirifice păduri să nu le mai bată
până cad frunzele să la ducă la moarte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele...

În noaptea de Sanziene
Drăgaicele se adună
Şi dansând printre poiene
Vor s-aducă voie bună

Fetelor nemăritate
Ce oftează înspre lună
Şi se doresc sărutate
Purtând peste păr cunună.

Cerul dragostei se-aprinde
Totul pare o poveste
Jocul ielelor se-ntinde
Dând fecioarelor de veste.

Bucuria străluceşte
Si cuprinde toată zarea
Prinţul vieţii se iveşte
Uitând toată depărtarea

În buchet de fericire
Florile zâmbesc pe ramuri,
Stelele cu-a lor lucire
Luminează pe la geamuri.

În ziua de Sânziene
Nu uitaţi că-i sărbătoare,
Şi vor deveni hiene,
De nu le daţi ascultare...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântarea dracilor în preziua potopului

(Lord Bayron)
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din ţipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Om nu va mai fi, jertfa va lipsi.
Al nostru tiran fără de prinos
Va cere-n zadar scrumul cu miros.
Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi?
Şiroiul căzând, valul alergând
Lumea va-nghiţi; şi vântul turbat,
Peste ocean zburând dezlănţat,
Alţi munţi va nălţa, unda volborând.
Blan, bluc, colcăind, flis, vluc, lung plesnind,
Luciul lung întins va fi un mormânt,
Mormânt de triumf, mormânt tot pământ.
Ha, ha, ha, ha, ha, ce luciu sclipind!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din ţipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Vom vedea pierind, murind şi murind
Neamul omenesc atât îngâmfat
D-al lui ticălos lut de defăimat.
A! ha! neam trufaş, te-am văzut pierind;
Oasele-ţi albind, spălate sclipind,
Prin peşteri, prin văi, prin munţi s-or opri;
Apa ne-ncetat tot le va goni,
Şi moartea cu noi va privi rânjind:
Totul vedem rupt, susul peste subt:
Leul verşunat, tigrul furios
Loc îşi vor căta cu mielul fricos,
Pare c-ar fi fraţi ş-un lapte au supt.
Izvor cu şiroi spumegând vâjoi,
De sus şiroind, de jos volborând,
Totul dezlegând, totul mestecând, —
Ce haos frumos! umed muşuroi!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din ţipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Moartea-apoi va sta, puţin va-nceta.
Pe dărâmături alţi oameni mai noi,
Mai spurcaţi, mai răi, mai vrednici de noi
Se vor înmulţi, — ea-i va secera.
Aste risipiri vor naşte pieiri,
Alte fiinţi noi, veacuri, ani mai noi,
Alte boale noi, alte dureri noi,
Păcate mai noi, noi nelegiuiri.
Acei muritori — ce mai muritori! —
Vor fi însoţiţi de chin, de dureri,
Ură şi război, muncă,-mperecheri.
Ce mai muritori! ce mai muritori!
Să ne bucurăm! să ne bucurăm!
Glasul omenesc nu va tulbura,
Cu ale lui rugi nu ne va curma
Din ţipăt, din joc, din zbor ce serbăm.
Aceşti omuleţi — ce mai omuleţi! —
Vor fi însoţiţi de chin, de dureri,
Ură şi război, muncă,-mperecheri.
Ce mai omuleţi! ce mai drăguleţi!
Ce mai omuleţi! ce mai drăculeţi!

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaguri albe

Mă rog cu puterea cuvântului
Pentru copiii pământului,
Mă rog cu dulceata colinzilor
De sănătatea părintilor.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu lumina minunilor
In amintirea străbunilor,
Mă rog cu nădejdile omului
Pe chilibrul atomului.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu putinta mătusilor
Contra venirii cenusilor,
Mă rog cu blândetea din flaute
Un happy end să ne caute.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

Mă rog cu pecete de fulgere
Să ne ferim de distrugere,
Mă rog cu puterea cuvântului
De sănătatea pământului.

Florile, florile dalbe,
Iar pe lume steaguri albe.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de experienţă

Cu yankeii azi e fain,
Că serbăm pe îndelete:
Noi, pe badea "Valentain",
Ei, pe mister Dragobete!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile

Dumnezeu cănd florile ni le-a dat,
Pe toate din Rai le-a luat
Şi cu ele şi câte un colţişor de Rai ne-a dat.
Eu când flori primesc, sau la flori privesc, cu florile vorbesc
Şi ştiu că prin ele din Rai câte un cuvânt bun primesc!
Pentru toate florile din lume, Doamne eu îţi mulţumesc!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce florile de lotus s-au deschis (fragment)

După ce florile de lotus s-au deschis – pe lacul de la vest este plăcut.
Vino aici pentru o vreme şi adu şi nişte vin,
Nu-i nevoie de steaguri şi flamuri,
În faţă şi în spate se întind perdele de purpură şi privelişti verzi.

Barca pictată a rămas în derivă printre florile luxuriante.
Miresme plutesc pretutindeni în cupe galbene,
Ceaţa şi ploaia sunt atât, atât de fine...
Rătăcit printre fragmente de triluri şi cântece, eu nu mă mai întorc niciodată.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile. Florile îşi poartă sub pleoape - nu ochii, ci sexul. Încât ele văd totul în perspectiva sexului. Interesant e că femeile şi-au ales ca simbol florile.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile

Lui Rafael Alberti

Florile legănate pe câmp
Dau din cap
Şi clipesc parcă din pleoape.
Florile vin din pământ.
Pentru noi, orbii din fund,
Ele sunt periscoape.

poezie celebră de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

După ce mi-ai scris pe trup
cel mai frumos poem de dragoste,
mi-ai împletit inel de sânziene
şi am simţit cum cerul
nu mă încăpea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua lucrătorilor din penitenciare

Ne serbăm şi gardienii,
Ce slujind dârz cetăţenii,
Ne păzesc veşnic de hoţi;
De "plevuşcă", nu de toţi...

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am transformat societatea
într-un Haloween continuu
muncind să o luminăm asiduu
să ne serbăm mereu cecitatea

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!