Salvaţi pământul

Zboară fumegând intens pe orbită
Şi lasă în urmă o dâră de sânge,
Tresare frenetic la orice ispită,
Suspină stingher şi-n hohote plânge

Se duce în grabă rebel pe elipsă,
Rotindu-se-n iureş, buimac şi rapid,
Târându-şi necazul şi şansele lipsă
S-arunce, tot răul în spaţiul vid

Căci oamenii l-au rănit mult şi grav
În fiinţa-i sperbă, subtilă, bombată
Prin fapte urâte acţiuni şi nărav,
Sub raza de soare, sub bolta-nstelată

Azi pământenii în virtutea urii
Dar şi cuprinşi de crunte răutăţi
Încalcă toate legile naturii,
Provocând iarăşi calamităţi

Azi se distruge fauna şi flora,
I se pun otrăvuri în ape şi în sol
Acum am depăşit Sodoma şi Gomora
Şi treburile merg tot mai nasol

Fac apel la oameni de tot felul
Voi, ridicaţi mai sus ştacheta
Căutaţi şi aplicaţi modelul,
Prin care să salvaţi planeta

Implor acum şi ajutor divin
Ca ocrotiţi să făurim un vis,
Să facem astăzi din acest cămin
Un veritabil colţ de paradis.

poezie de David Boia (23 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Atenţie!
Pe viitor planeta
poate deveni
insuficient de verde
şi mai puţin albastră
din cauza poluării excesive
planeta poate să dea
într-o boală
extrem de gravă
care va contamina
fauna şi flora
atunci să strigăm
atenţie!
de pe acum
să reverbereze ecoul
în timp util.

poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce cu tine

Te-aş strânge în braţe, dar tremur de frică
Departe de tine mă simt un străin,
Senzaţii aparte ar vrea să îmi zică:
Nutreşti sentimente ce nu-ţi aparţin,

Te-aş duce cu mine pe bolta-nstelată
Să-ţi fiu călăuză prin vechi galaxii
Şi poate în noapte un clopot să bată
Vestindu-mi iubirea prin stelele mii,

Speranţa-i o floare ce macină dorul
Ascunsă în norii cei negri, hulpavi,
Ea ţine în viaţă etern-călătorul
Şi face din mine un brav între bravi,

M-aş pierde cu tine rănit prin cuvinte
Departe de lume să fim amândoi,
O rază, o floare sau magmă fierbinte
Ce curăţă răul prin ploaie şi ploi,

Departe de răul ce muşcă într-una
Voi prinde pe boltă o stea dintr-un şir,
Să-i mângâie noaptea cu raza ei luna
Pătrunsă-n arome de vechi trandafir,

Dar gândul mă poartă pe bolta-nstelată
Să uit răul lumii spre tine privesc,
Seninul albastru zideşte la poartă
Altarul pe care iubirea-mi jertfesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres ilogic

A progresat cum se cuvine,
Ca şi-o planetă pe elipsă,
Acum cu doagele stă bine,
Le are pe toate... lipsă!

epigramă de David Boia (21 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din viitor

Am sărit peste coarda sensibilă a minţii,
Am trecut peste bariera impusă în spaţiu,
Am depăşit între timp viteza luminii,
Am spart dictatura timpului prezent,
Am colonizat acele galaxii ascunse,
Am cucerit microcosmosul şi macrocosmosul,
Am călătorit în timp prin găuri de vierme,
Am depăşit orice imaginaţie a minţii umane,
Materia este la cheremul nostru acum,
Plutim nestigheriţi prin universul nostru,
Trăim într-un spaţiu multidimensional,
Dar cu viaţa spirituală suntem la pământ,
Aşa că eu implor asidduu divinitatea
Să ne acorde o minimă şansă, una infimă....

poezie de David Boia (14 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum oamenii nu mai înghit corupţia, mai grav e că ea îi înghite pe oameni.

aforism de David Boia (21 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ades îmi pare cum că cerul
A fost şi el cândva rănit,
Şi astfel plânge cu durere,
A plâns demult, a plâns sleit.

Fărădelegea omenirii
Rănise mult, rănise greu,
Până şi huma şi ţărâna
Pe care stă piciorul tău.

Dar astăzi fapta nu se-ndreaptă
Spre adevăr şi gândul bun,
Şi-astfel se stinge omenirea
În jocu-i mizer şi nebun.

Dispar moravuri, idealuri,
Se lasă 'ncet o umbră grea
Peste gîndirea sănătoasă,
Ce să-nţeleagă nu mai vrea.

Dispar cuvintele de veacuri
Ce adevărul l-au vestit,
Şi-astfel de ce n-ar plânge cerul,
Fiind atât de grav rănit?

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei care vor să dezbată sistemul educaţional românesc, aş vrea să lansez următoarea întrebare: Ce fel de parlamentari şi politicieni a scos sistemul educaţional românesc? Pentru că aproape toţi sunt scoliţi în sistemul românesc de educaţie, nu? Cine sunt cei care îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia lor care acum se răsfrânge asupra noastră? Cine îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia celor care votează parlamentarii şi politicienii care au ajuns să ne decidă destinul prin legile pe care le-au dat aşa cât i-a dus mintea şi educaţia pe care o au? Cei care fac legile unei ţări ar trebui să fie vârfurile unei societăţi, tot ce are sistemul şi societatea mai bun de oferit. Ce spune despre sistem calitatea "conducătorilor" noştri? Ce facem acum pentru a ne asigura ca generaţiile ce vin sunt mai competente? Tăiem răul de la rădăcină? Facem o schimbare lentă? Facem o schimbare, de orice fel ar fi ea?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Trenul mă duce la drum lung
Un avion zboară cu aripi ce se frâng
Mă duce hăt departe-n viitor
Aproape de ziua în care am să mor.

Şinele le lasă-n urmă acest tren
Dispar rapid ca un blestem
Şi mă preling în scaun dărâmat
De oboseală văzându-mă scăpat.

Râuri şi munţi părăsesc rapid
Trimise în trecut neiertător
Mă duc la geam şi îl deschid
Sorbind din aerul răcoritor.

Şi gara mă aşteaptă bucuroasă
Femei, bătrâni, bărbaţi şi o întinsă masă
La destinaţie ajung într-o clipită
Pe drum nu m-a împiedicat nicio ispită.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După felul în care cineva acţionează şi se comportă, aşa va deveni. Cel ce caută binele devine bun. Cel ce caută răul va deveni rău. Devii virtuos prin acţiuni virtuoase şi rău prin acţiuni negative.

citat din Upanishade
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viaţa mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Şi cerul mă va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
Să nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

Acum mă aflu la zenit,
Dar în curând am să cobor,
Şi-n drumul meu spre asfinţit,
Încet, încet, mă sting şi mor.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu...

citat celebru din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

September

spartă în cioburi de rouă, o lacrimă
plouă prin toamnă-n chipul tău
sting jar de roşu în obraji fierbinţi
ce ard în bob de strugure, o lumină
apusul strigă prin pana ce cade încet din cer
nu plecaţi voi zilele mele senine
recele pătrunde prin căldura temătoare
raza de soare dezgolită şi străluciutoare
dansează în apus de roşu pe fereastra mea
un fuior dintr-un nor, clipeşte speriat
o aripă zboară albind cerul
liniştea picură ca ceara fără sunet
podeaua amintirilor mele suspină
noaptea luna trimite câte-o rază şi mă înţeapă
cu gheţă-n inimă
firul gândului din deştertul sufletului meu
s-a răcit cu brumă
soarele încă stropeşte cu raze cerul
pământul plâge cu munţii prin înalte ceţuri
prin văi şi-n cetăţi musteşte trecutul
vinul negru răscoleşte oseminte de revoltă-n amintiri
eu rămân o creangă de timp care zgârâie cerul
dezgolit de zilele frunze încet mă întristez
picură lacrimi de rouă prin firul iebii uscate
cotul tău pe pervazul ferestrei învechite tresare
tăria lemnului te doare înfipt în piele de toamnă
privesc ceaţa în depărtării cum se zbate
găndul meu tresare şi suspină prin umbre întunecate
de colţuri spre iarnă
simt cum ziua dispare prin vara trecută
simt dor şi durere-n september

poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitirele-s pline de oameni de neînlocuit

Oamenii de neînlocuit,
Se-nlocuiesc acum, măi frate,
Unii rapid, alţii subit
Cu fel şi fel de... surogate!

epigramă de David Boia (23 noiembrie 2011)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

De la pol de printre gânduri
Vine iarna rânduri, rânduri
La început puţin sfioasă,
Dar apoi mai curajoasă

Prin plaiuri adiacente
Cu ifose şi cu accente,
Cerne ea dint-un burduf
O catifea albă de puf

Măiastră de felul ei,
Croşetează din scântei,
Prin păduri peste câmpie
Acea imensă broderie

Mai pe urmă deşănţată,
Despletită, decoltată
Dă buzna peste coclauri
Cu ifose ca de tauri

Şi când gerul avansează
Undeva la Bobotează,
Instalează pe afară
Dictatura glaciară

Tot acum prea din zbor
O meclă de dictator,
Ca o babă cloanţă hâdă
Barbar continuă să râdă

După stagiul de rutină
Se retrage prin grădină.
Iar zilele lungi cu soare
O alungă din hotare

Când temperatura creşte
Şi o învinge vitjeşte,
Ea pleacă din haltă-n haltă
Şi le lasă toate baltă.

poezie de David Boia (29 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au depăşit studiul de canibali, acum se mănâncă între ei în mod democratic.

aforism de David Boia (12 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ideile divine rezistă. Răul se distruge prin el însuşi, căci este un contracurent care merge împotriva ordinii universale şi soarta celui care încalcă această lege a Ordinii universale este dură!

Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reuşită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gadarinii l-au rugat pe Hristos să plece de la ei. Europenii nu l-au rugat, ci l-au izgonit. Îl izgonesc prin tot ce le stă la îndemână: prin şcoli, prin presă, prin politică, prin filme, prin ghicituri ştiinţifice şi prin toată trufia lor culturală; Îl izgonesc şi prin gânduri, prin cuvinte şi prin fapte – fiecare în parte, în grup şi toţi laolaltă.

citat din Sfântul Nicolae Velimirovici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi niciodată

Noi niciodată, noi
Mai degrabă vechi
Când din doi în doi,
Ne căutăm perechi.

Niciodată nu dormim,
Nici în nopţile terestre,
Mai degrabă noi privim
Cerul viu pe la ferestre

Niciodată nu dormim,
Doar că trecem din abis
Ca apoi să făurim
O lume prin paradis

Niciodată nu dormim
Afirm verde şi susţin
Şi atuncea când murim
Făurim un alt destin.

poezie de David Boia (22 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul clopot

Clopotele-si revarsa chemarea reverb,
Registrul lor insa n-ajunge la cei
Care-n graba ridicol,
Cu trupul isi poarta razboiul acerb,
Cu mintea-si sapa ursita pierzare.

Clopotele-nca suna in adanci cataracte,
Chemandu-i pe cei ce-au amanetat fapte,
Prin monstri de gri si prin fiare-adulate,
Suvoiul se-neaca mult prea putin lent,
Cand degete-apuca ale urii bucate.

Un clopot ursuz bate sterp in amurg,
Aceia isi zic: Ia un clopot si el,
Ce si-a gresit ora si bate stingher
Dar lucrul pe care aceia nu-l stiu:
De acum inainte vor fi in tarziu.

E ultimul clopot.

poezie de Andrei Ghita (15 iunie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!