Distih îndoliat

Posteritatea-i înstelată de cititori şi cititoare
ne mor poeţii Doamne şi tăcerea lor adânc ne doare

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în scris

Lerui-ler şi flori de măr
cititori şi cititoare
să vă spun un adevăr
frumuseţea încă doare

Cititori şi cititoare
vă colind chiar din tăceri
uite-un răsărit de soare
cu raze de mîngâieri

Vă colind chiar din tăceri
vă mai spun un adevăr
recitiţi ziua de ieri
lerui-ler şi flori de măr

Cititori şi cititoare
cartea este sărbătoare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cititoare mici

Ai folosit atâtea ghilimele,
Ferindu-te să mă citezi,
Că ai ajuns ca noaptea între stele
Ori ca lupul printre iezi!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (22 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cavalerul Nopţii

Doamne

Ce-or
fi
făcut
îngerii

Toată noaptea

De
curge
atâta
sudoare
înstelată

Din
streaşina
cerului

Picătură
cu
picătură

Lumina
acoperă
totul

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (13 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o pernă parcă-i piatră
şi un pat ca un mormânt
tăcerea la lună latră
Doamne eu mă nasc murind

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc!

Mulţumesc Dragoste că nu mă uiţi
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Prieteni că existaţi
mulţumesc Doamne
Muţumesc Iubito că eşti aşa de frumoasă
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Poezie că-mi dai voie să-ţi fiu mire
mulţumesc Doamne
Mulţumesc Duşmanilor că sunteţi alături de mine
mulţumesc Doamne
În fine
muţumesc tuturor fetelor şi femeilor
că fac suportabile viaţa şi moartea
în egală măsură
mulţumesc Doamne
Mulţumesc lume şi nelume
că sunteţi de neînlocuit
mulţumesc Doamne
Azi şi-ntotdeauna
Mulţumesc Doamne
ps
Mulţumesc şi lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele
drept
pseudonimul meu cel de toate zilele
VĂ MULŢUMESC TUTUROR
celor văzuţi şi nevăzuţi
de aici şi de pretutindeni
Îţi mulţumesc MULŢUMESC!

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare viaţa

Mă doare viaţa, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,

Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,

Mă doare tăcerea
Mă doare şi visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...

poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cărţi de duzină

rabla pentru cititori

critic ruinat

haiku de Costel Zăgan din Cratima tăcerii (12 decembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-ar fi şi cititori veleitari: autoproclamaţi mari maeştri ai lecturii?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (20 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignit pe frunze

Numai într-o vreme
eram pierde-toamne
dar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Eram pierde-toamne
cu tăcerea în bagaj
de Tine mi-e foame
şi mă dau drept gaj

Cu tăcerea în bagaj
de când scriu poeme
sunt al nopţii paj
şi-o mai duc o vreme

Ca un pierde-toamne
sus pe cruce Doamne

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rug cu ardere postumă

Mă doare Doamne deci exist
cu tot cu rugul futurist

Şi vai din flăcările sale
şi-a pus la iie mândra poale

Şi cum se mişcă doar un pic
cenuşă-i totul şi nimic

poezie de Costel Zăgan (ianuarie 2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie în exil

Sabia lui Ştefan cel Mare
la
Istanbul

Cloşca cu puii de aur
la
Moscova

Basarabia şi Nordul Bucovinei
dincolo
de
hotare

DOAMNE

Sfâşiatu-ne-au sufletul

Şi
mu(l)t
ne
doare

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (13 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca o rană aproximativă

Mă doare-n Europa
mă doare în Atlantic
mă doare ce-a zis popa
mă doare-n metru antic

Mă doare în Atlantic
şi-n Asia mă doare
mă doare că-s romantic
ca un apus de soare

În Asia mă doare
mă doare ce-a zis popa
şi în vacanţa mare
mă doare-n Europa

Şi chiar în Singapore
mă doare vreo trei ore

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme aproximative (20 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţii i-am smuls un poem

Cifrul nopţii l-au spart poeţii
doar pentr-un pumn de stele
fete verzi înmuguresc pereţii
ah singurătăţii mele

Sânii lor sunt plini de stele
Doamne cum aş pune gura
firmament să am sub piele
să dau nopţile de-a dura

Doamne cum aş pune gura
fete verzi înmuguresc pereţii
cum le-aş colinda natura
cifrul nopţii spartu-l-au poeţii

Doar pentr-un pumn de stele
în stilou am căi lactee

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 octombrie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia supraomului contemporan

Cu cât mă uit mai adânc în cer

cu atât se uită cerul mai adânc în mine

eu îmi amintesc de pilă de Nietzsche

însă Nietzsche nu-şi aminteşte deloc

rănile mă fac mai puternic

continuaţi

aşa grăit-a Zarathustra

aşa tăcut-a Costel Zăgan

derutat de slogismele urii politice

eul liric face întoarceri dezordonate

la stânga

şi

la dreapta

deşi i-ar condamna pe toţi

la dreapta-mprejur

intertext

dacă nu mă sinucid azi

mâine se va naşte si(n)gur

primul supraom

vai de mama mea

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei cititoare

Cum toamna e încântătoare
Şi viaţa îmi apare roză,
Mă ierţi, frumoasă cititoare
Că astăzi nu pot scrie-n proză.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu eşti lângă mine
Mă doare să ştiu că nu-ţi este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubeşti,
Mă doare atunci când mă umileşti
Mă doare când ştiu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece şi grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ş-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când ştiu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine şi orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poţi să-nţelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul ospitalităţii

De popoare migratoare
au ajuns şi-n ţara mea
n-am avut nicio scăpare
făr-de verbul a răbda

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne i-am primit pe toţi
de la Ana la Caiafa
şefi de oşti sau şefi de hoţi
şi-au umplut la noi carafa

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Şi am dat şi am tot dat
din Mare pân-la Carpaţi
- Dacia nu fu bărbat-
vremea e şi voi să daţi

Rabdă azi rabdă şi mâini
să nu cazi hai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Care Doamne o fi leacul
am răbdat răbda-i-ar dracul
că de-atâta bună-voie
am ajuns Arca lui Noe

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Vin se urcă ne mănâncă
nu cotează vrem-nu vrem
să crească iarba din stâncă
din dragoste şi blestem

Rabdă azi şi rabdă mâini
să nu cazi mai dă din mâini
dă din mâini dă din picioare
dă la câini tot ce te doare

Doamne unde-i Ţara Ta
unde-i pacea şi aleanul
Te-am ruga Mări ruga
hai să ne trezim la anul

C-am răbdat şi azi şi mâini
să nu cad am dat din mâini
şi din mâini şi din picioare
dar nu vi-i ruşine oare

poezie de Costel Zăgan (4 iulie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt, probabil, clienţii cei mai fideli ai paradisului pierdut.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (25 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ruta copilărie-Dumnezeu şi retur, circulă numai îngerii, copiii şi poeţii.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (1 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!