Cornelia Georgescu

Lucian: Bătrâne, tu știai ceva de chestia asta?
ALex: Da, Luci, știam. Am fost mai de mult într-o excursie cu Nis, în munți, o excursie la care tu n-ai participat și am avut ocazia să aflu acest amănunt, când trebuia să vizităm o peșteră.
Lucian: Păi; și... S-a manifestat în vreun fel?
Alex: Da, sigur; chiar violent... Mi-amintesc și acum; n-a fost chip să-l convingem să intre cu noi în peșteră, sau că ar fi în siguranță.
Lucian: Deci, n-a intrat în peșteră?
Alex: Nu, a rămas afară să ne aștepte. Nici nu știe ce-a pierdut; era un peisaj feeric, parcă desprins dintr-un basm. Evident, pe noi, la vârsta aceea, ne-a impresionat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Alex: Ah, nu-ncepe și tu ca Nis!
Lucian: Cum adică?
Alex: Păi, nărodul ăla îmi zicea că-l trădez, renunțând la burlăcie; glumea, desigur...
Lucian: Păi, Alex, nu mi se pare deloc o glumă; chiar ai renunțat la burlăcie. Deci, e ceva serios, foarte serios.
Alex: Da, bineînțeles, am renunțat, dar Nis nu-i singurul care a rămas; ar mai fi Mihai și evident, tu. Campionul, cu Ly, are toate șansele să devină în curând ca mine. Dar tu, ce perspective ai?
Lucian: Eu nu, încă nu. Deocamdată, îi țin companie nărodului de Nis. Oricum, tu, cu doctorița noastră, ai nimerit bine; te-ai orientat perfect. Te-ai aranjat! E, într-adevăr, o persoană remarcabilă. Ai fost norocos...
Alex: Și încă sunt... Luci, are o fire nemaipomenit de voioasă, nu m-aș fi așteptat niciodată să descopăr asta la ea. Înainte mi se părea o persoană distinsă, dar foarte distantă, rigidă. Pentru ca acum să aflu că nu e deloc astfel. E de-a dreptul minunată!
Lucian: Grozav, bătrâne! Înseamnă că n-ai ce să regreți. Dar altfel, cum o duci? Cum e cu problema ta, cu ochii?
Alex: Ah, nu mă mai deranjează deloc, nimic. Nu mă mai dor ochii, văd foarte bine și m-am obișnuit deja cu prezența ochelarilor, nu mă incomodează deloc. Acum nu m-aș mai putea lipsi de ei, n-aș vedea bine fără ei.
Lucian: Păi... Îmi pare bine, bătrâne.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Uluitor! Cum ai făcut asta?
Stela: Nu mă întreba, ți-am spus! E micul meu secret, deci, n-am să ți-l dezvălui.
Lucian: Spune-mi, te rog!
Stela: Luci, asta-i meseria mea. Pricepi? Mi-am făcut doar datoria.
Lucian: De ce n-ai făcut chestia asta mai devreme? Imediat, atunci după ce ne-ați scos din peșteră?
Stela: Nu începe cu reproșurile, frumosule! Oare cine n-a vrut deloc până acum să mă ocup de el?
Lucian: Așa-i, doctore, eu... Nu-ți reproșam nimic. Dar dacă știai că o să mă simt mult mai bine, nu trebuia să iei seama la împotrivirile mele.
Stela: Mai întâi de toate, frumosule, nu eram sigură ce ai sau dacă îți va fi mai bine, pentru că nu mi-ai dat voie să văd despre ce este vorba, așa că...
Lucian: Bine, am înțeles.
Stela: Te mai doare?
Lucian: Nu. Chiar deloc. Incredibil! Parcă ai fi făcut vreo magie...
Stela: Magie?! Te rog, frumosule, sunt doar medic, nu magician, sau vreun soi de vraci.
Lucian: Nu te supăra, doctore...
Stela: Nici o șansă de supărare. Și acum, dacă nu mai ai probleme cu brațul, întinde-te!
Lucian: Cum spui tu.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: La mulți ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-mă, uitasem...
Alex: Luci, te înțeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ți-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simți bine; dacă nu ți-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toți mult prea triști, ca să petrecem. Așa însă, ești printre noi, din nou, tu însuți, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Și deci, cât împlinești?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai și spun.
Lucian: Păi, să vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunța numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunți numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumești cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simți bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 și ceva de ani de acum încolo... Acum ești încă nepermis de tânăr și de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ți-e tânăr, te vei simți mereu tânăr, chiar și după mai mult de 90 și ceva de ani.
Alex: Știu și eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă așteptam, să-mi reproșezi... E doar un fel de-a spune; nu știam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ți mai spun așa, dacă nu-ți place.
Alex: Nu, Luci... Știi ce?! Las-o baltă! Nu mă deranjează deloc, nimic; poți să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moșule", "moșulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Știi ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, așa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Aoleu, bătrâne... Știai cât e de severă?
Alex: Nu. Însă dacă tot am aflat acest lucru, n-aș vrea s-o supăr vreodată.
Lucian: Nu cumva să îndrăznești!
Stela: Luci, știu că tu ești comandantul nostru și nu ești obișnuit să primești ordine, dar acum ești doar pacientul meu și trebuie să te conformezi situației. În privința lui Alex, nu-i nevoie să-și facă griji. După cum a observat și el, în viața de zi cu zi, nu sunt deloc exigentă, nu-mi impun punctul de vedere; asta se întâmplă doar în activitatea profesională, pentru că, fiind medic, răspund de viața celor pe care-i tratez, însă sper să găsesc înțelegere din partea acestora; în cazul de față, voi, colegii mei. Nu mă pot juca cu voi de-a doctorița.
Lucian: Înțeleg, doctore. Dar cu Alex, glumeam doar. Și... Spune-mi, te rog, când pot căpăta acea supă bogată în vitamine pe care tocmai mi-ai promis-o?
Stela: Imediat. Știu că te-ai neglijat în ultimul timp, dar nu fi prea nerăbdător. Ai s-o capeți de îndată. Plec chiar acum să le spun roboților ce și cum au de făcut, iar când supa va fi gata, ți-o va aduce unul dintre ei, în cantitatea pe care le-o voi indica. Alex, rămâi tu aici, cu el?
Alex: Sigur. Rămân.
Lucian: E grozavă!
Alex: Cu siguranță!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Stela, am ajuns în dreptul rezervei mele. Aș putea intra acum, aici, la mine și...
Stela: Nu, nici să nu te gândești!
Lucian: Ascultă-mă, chiar am nevoie să dorm, sunt mult prea obosit.
Stela: Nu! Haide! Acum! Mișcă-te!
Lucian: Nu!
Stela: Ce-ai spus?
Lucian: Nu pot, doctore. Nu pot să merg mai departe. Nu pot; mi-e rău...
Stela: Cum adică, nu poți?!
Lucian: Stela, mi-e rău... Acum nu e oboseală; mi-e rău, foarte rău...
Stela: Ce tot spui, frumosule?! Luci! Cum? A leșinat... Ce înseamnă și asta?! Nis, Alex, Mihai! Veniți repede!
Mihai: Ce este?
Alex: Ce s-a întâmplat?
Stela: Nu știu. Pur și simplu a leșinat, dintr-o dată! Ajutați-mă să-l ducem în cabinetul medical. E destul de greu, ca să-l țin singură.
Nistor: Dar, ce-a pățit șefu'? Ce are?
Stela: Nis, ai cumva impresia că aș fi medium?
Nistor: Normal, nu... Dar ești medic.
Stela: Întocmai, medic... De aceea îl ducem în cabinetul medical, să aflu, după analize și consultație, ce are, pentru că nu pot ști dinainte. Eu nu umblu cu ghicitul!
Nistor: Ah, da... Ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Ceilalți, colegii noștri, știu că gătești?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toți.
Lia: Vrei să spui că Alex și Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranță, da. Știau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru că nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Așa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de așteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea să fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Și atunci îi plăceau tot așa de mult?
Lucian: Mai și întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred că el întotdeauna a fost așa, de când se știe și nici nu dă semne că s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Ai scăpat ieftin... Și acum ce aștepți?! Jos hainele și întinde-te pe patul ăla pe care stai, ca să te pot consulta. Ce faci, n-ai auzit? Dezbracă-te, comandante! Ai cumva nevoie de ajutor?
Lucian: Ah, nu... N-am nevoie de ajutor și nici de... spectatori. Adică, vreau să spun că...
Stela: Aha, am priceput! Fetelor, ce-i cu voi două aici? Afară! Imediat!
Lia: Bine, dar...
Stela: Nici un "dar"! L-ați auzit doar: Fără spectatori! Ce vreți mai mult de atât?
Lia: Eram doar îngrijorate...
Maria: E bolnav și doream să știm dacă va fi bine.
Stela: Pentru asta mă aflu eu aici, să am grijă de el și să aflu dacă va fi bine. Dacă o să am nevoie de ajutorul vostru, vă chem, însă nu cred că va fi cazul. Acum vă rog să părăsiți degrabă această încăpere, fără alte comentarii de prisos.
Lia: Bine.
Maria: Plecăm...
Alex: Să ies și eu, Luci?
Lucian: Nu, bătrâne. Poți rămâne, dacă vrei. Nu-i nici o problemă.
Alex: Sigur nu te deranjează prezența mea?
Lucian: Deloc, bătrâne. Fii liniștit. Aș fi spus dacă mă deranjai.
Stela: Unde rămăsesem? Ah, da... Acum ce mai aștepți? Scoate-ți mai repede uniforma aia, comandante!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream să aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți să crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spui că nu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Sper să nu te aștepți la felicitări și din partea mea!
Lucian: Nu, nu mă aștept la felicitări din partea ta, nici din a celorlalți, chiar dacă Maria m-a felicitat deja; asta e treaba ei. Eu nu vă cer nimic, nici unuia dintre voi.
Alex: Și totuși, Luci, chiar meriți felicitări; atât tu, cât și puștanul ăsta... Zău așa, șeful securității misiunii, la nici 18 ani? Bravo, măi, băiețaș!
Mihai: Mulțumesc. Cred... Dar aș fi mult mai mulțumit dacă nu mi-ai mai spune "puștan", "băiețaș", sau altceva asemănător; mă numesc Mihai, nu altfel!
Alex: Ia te uită la el, are și pretenții, puștiul...
Lucian: Lasă-l, bătrâne! Și mai bine fă-i pe plac, știu eu ce zic; are un nume simpatic, deci, spune-i Mihai!
Alex: Hmm... Dar fie așa cum zici tu, Luci; o să-i spun Mihai.
Lucian: Așa-i mult mai bine, bătrâne, crede-mă! Și să fie clar pentru toți ceilalți: Vreau să ne înțelegem cât mai bine, să nu existe certuri sau alte divergențe între noi pe parcursul celor 13 ani sau cât va dura misiunea noastră. Să fim uniți, cel puțin prieteni, dacă nu chiar mai mult; cred că în asta constă succesul misiunii noastre, în modul în care ne vom înțelege și ar fi bine pentru noi să ne simțim ca într-o familie, a noastră.
Stela: Frumos spus; ca într-o mare familie...
Lucian: Da, așa ar fi bine, ca-ntr-o mare familie, strânsă, unită; și la bine și la rău.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Cât despre voi, ce-ar fi de lămurit acum, urgent? În primul rând, sper că ați vorbit acasă, cu părinții voștri, iar aceștia sunt de acord cu plecarea voastră... Plecarea în această misiune.
Lia: În principiu.
Lucian: Cum adică?! Sunt sau nu de acord?
Lia: Adică nu în totalitate. La început, când le-am vorbit despre concurs, au fost de acord, dar pe atunci nu era deloc sigur că vom lua parte la misiune; acum, după rezultatele finale, când totul a devenit sigur, nu știm cum vor mai reacționa.
Lucian: Ar fi de preferat să nu existe împotriviri.
Alex: Vorbește astfel, pentru că el se confruntă cu împotrivirea părinților săi.
Lucian: Chiar trebuia să nu-ți ții gura?
Alex: Scuze, dar nu e ceva secret, tot s-ar afla.
Lucian: Mda; să revenim la ale noastre... E bine că nu depindem în totalitate de părinții noștri, deși... Tu... Cum ziceai că te numești?
Mihai: Eu?! Mihai, domnule...
Lucian: Poftim?! Cum?! Ce-ai zis, măi?! Ce mă iei pe mine cu "domnule"?!
Mihai: Păi, scuze, dar...
Lucian: Nu-mi vorbi astfel, nici tu, nici altul dintre voi! Mă numesc Lucian, iar pentru voi, colegi și sper, prieteni, simplu, Luci. Pricepi? Cum ziceai că te cheamă?
Mihai: Mihai.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Nu te mai tot scuza atât. Așa... Apoape că am terminat cu tine pe ziua de astăzi. Dar mai avem ceva de făcut. Iar între timp putem discuta, nimic nu ne împiedică, deci... Aș dori să te întreb ceva.
Lucian: Orice. Întreabă-mă!
Stela: Mai întâi te rog să te întinzi alături, fiindcă acum e nevoie să stai întins, pentru ultimul control de astăzi.
Lucian: Nici o problemă, doctore.
Stela: Deci, Luci... Îndrăznesc să te întreb numai pentru că știu că tu-l cunoști foarte bine pe Alex, de mult timp, de când erați mai mici, deci, consider că ești în măsură să-mi spui ce fel de om este. L-aș putea întreba și pe lungan, dar parcă mi-e mai ușor cu tine.
Lucian: Ce fel de om e Alex?! Îți dai seama că n-am de gând să-l critic! Oricum, după părerea mea, e minunat! Sau cel puțin așa-l văd eu.
Stela: Bun. Asta cred că puteam să-mi dau și singură seama. Altceva aș dori să aflu de la tine, iar tu ești în măsură să-mi răspunzi.
Lucian: Hai, spune odată ce dorești să afli, nu mai ocoli subiectul.
Stela: Ca de obicei, ești foarte direct, comandante... Deci, aș vrea să știu dacă... Nu, nu-i bine așa, se corectă ea, încercând să reformuleze: Crezi că ar fi posibil ca Alex să mă fi acceptat pe mine în viața lui, doar din cauză că nu are pe cine altcineva să aleagă?
Lucian: Nu, evident! Ce tot vorbești prostii, doctore?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează așa...
Nistor: Vai, șefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnișoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne amețisei. Ți-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ți bagi nasul în fișele mele? Vezi-ți de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit și tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd și eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i așa?
Alex: Brunetă, ochi albaștri... Extra! Dar eu n-aș vrea s-o știu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aș; la treabă! N-avem prea mult timp.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Se pare că stai foarte bine cu sănătatea.
Lucian: Da, nu mă pot plânge. N-am avut probleme la acest capitol. Cel puțin până acum.
Stela: Asta-i foarte bine pentru tine. Și sper, spre binele tău, că nu vei avea nici în continuare astfel de probleme, pentru a nu fi nevoit să ai de-a face cu doctorii, cei așa, ca mine.
Lucian: Din nefericire, nu toți doctorii sunt așa, ca tine. Dacă ar fi fost astfel, ar fi fost foarte plăcut. Tu ești minunată!
Stela: Nu face astfel de afirmații. Încă nu mă cunoști prea bine. Întreabă-l pe Alex, el știe; a avut deja de-a face cu mine...
Lucian: Încă mai are probleme? Credeam că s-a rezolvat.
Stela: Nu definitiv. Deci, nu mai are probleme, nu serioase, dar nu strică dacă-l mai țin un timp sub observație. Un scurt control medical nu strică niciodată.
Lucian: Asta, da, e adevărat. Ascultă, scuză-mi indiscreția, dar între voi doi e ceva, sau numai mi se pare mie? Adică... Am impresia că în ultima vreme sunteți cam apopiați, ca să mă exprim așa; și nu pare a fi o relație ca între medic și pacient.
Stela: Ah, Luci, chiar ești indiscret, dar cred că ție-ți pot spune. Deci, da, ai dreptate, nu te-ai înșelat. Între noi doi s-a înfiripat o relație, ceva mai mult decât doar amicală, sau colegială și nu e deloc una "medicală". Am descoperit că avem multe în comun, deci, ne potrivim, ca să mă exprim așa...
Lucian: Și era nevoie ca Alex să aibă probleme cu sănătatea, să devină pacientul tău, pentru a vă da seama de acest lucru?
Stela: Da, ca să vezi, ce ironie... A trebuit ca Alex să aibă nevoie de ajutorul meu, de intervenția mea, pentru ca să ne dăm amândoi seama că ne potrivim cât de cât unul cu celălalt.
Lucian: Și aveți intenții serioase în legătură cu relația voastră?
Stela: Încă nu știu nimic sigur, Luci, dar te asigur că dacă vom avea de gând ceva, vă vom anunța pe toți, nu-ți face griji; în special pe tine, comandante, în calitate de cel mai bun prieten al lui Alex.
Lucian: Da? Bine. Încă o dată, scuză-mi indiscreția!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: În cazul ăsta... Noi, să mergem!
Nistor: Un moment, șefu'! Vrei să mergem în munți acum și să intrăm din nou în peștera aceea?
Lucian: Da, Nis, exact! Cred că m-am exprimat destul de clar.
Nistor: Sigur, șefu'; clar. Foarte clar. Dar să... Mergem toți? Adică... Și eu?
Lucian: Evident. Deja au fost toți de acord. Iar tu faci parte din echipaj. Deci, nu văd care e problema.
Nistor: Păi, problema e că... Eu n-aș merge, șefu'! De fapt, sigur nu vreau să merg. Prefer să rămân aici, sau în oricare altă parte.
Lucian: Cum, adică? De ce să nu mergi?
Nistor: Păi, să vezi, șefu'... Din cauză că nu pot. Adică... Sunt claustrofobic.
Lucian: Ce ești, mă? Claustrofobic? Ce-ai, ești nebun?
Nistor: Nu, șefu'; vorbesc serios! Nu glumesc. Dacă nu știi ce în-seamnă, pot să-ți explic...
Lucian: Cum să nu știu? Ce tot vorbești?! Știu foarte bine ce înseamnă asta, nu-i nevoie să-mi explici nimic. Nu știam însă că ai avea astfel de probleme.
Nistor: Poate că nu m-ai întrebat niciodată, sau n-ai avut ocazia.
Lucian: Nu te-am întrebat...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Alex: Ia te uită, au sosit Pieile Roșii... Ce-ai pățit, Luci?
Lucian: Te rog, Alex... Încearcă să fii serios!
Nistor: Sorcova vesela... Sorcova vesela...
Lucian: Taci, măi, Nis!
Nistor: Păi, zău, șefu', așa arăți: întocmai ca o sorcovă.
Lucian: Nis, nici un cuvânt în plus! Nu mai comenta!
Nistor: Gata, șefu'! Am tăcut...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Mai mergem mult, șefu'?
Lucian: Nu știu, mă. De ce, te-ai plictisit cumva, ori ai obosit?
Nistor: Nu, șefu'. Dar claustrofobia mea...
Lucian: Văd că ți-ai ținut-o destul de bine în frâu până acum. Cred că mai poți rezista puțin.
Nistor: Poate. Și totuși, n-am înaintat destul? N-ar trebui să facem cale întoarsă?
Lucian: O să ne întoarcem, Nis, fii liniștit! Dar nu chiar acum. Ai răbdare.
Nistor: Nu-i vorba de asta, șefu'. Dar cred că am văzut detul pe ziua de azi. Dacă vrei, putem reveni și mâine, chiar mai devreme, de dimineață și putem continua.
Lucian: Cum?! Ceilalți... Vreți să ne întoarcem chiar acum?
Mihai: Știu și eu, Luci... Poate n-ar trebui să întârziem.
Lucian: Nici nu vom întârzia. Totuși, mi se pare prea devreme să ne retragem.
Alex: Poate... Dar să nu pățim ce ați pățit voi doi, săptămâna trecută... Nu se știe niciodată.
Lucian: De asta ți-e ție teamă, bătrâne?! Nu cred că ar fi o problemă. Nu de data asta. Și nici nu cred că se va întâmpla așa ceva. Dar chiar de s-ar întâmpla, acum suntem toți, în grup, îl avem și pe Robby cu noi, deci, ne-am descurca. În plus, domnul Kuny ne monitorizează, ar observa imediat că s-ar întâmpla ceva, deci, n-avem de ce să ne facem astfel de probleme. Eu zic să mai înaintăm puțin, dacă tot am ajuns până aici. Voi ce părere aveți?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Vai, de abia acum v-ați întors?!
Alex: Da, măi, puștiulică... De abia acum.
Mihai: Domnule profesor...
Eugen: Ia spune, tinere: Cum a fost la mate? Te-ai descurcat?
Mihai: Da. A fost atât de simplu; și eu, care mă așteptam să fie foarte dificil... Dar n-am întâmpinat greutăți.
Eugen: Deci, la mate sigur treci.
Mihai: Eu așa cred.
Eugen: Da, știm că matematicianul nostru te-a ajutat, deși, din spusele lui, nu aveai deloc nevoie. Și acum, hai, trebuie să mergi să dai și tu o declarație la Comisia Disciplinară a Institutului.
Mihai: Unde?
Alex: La Comisia Disciplinară; ce, n-auzi bine?!
Mihai: Ba da, dar nu știu unde trebuie să merg.
Alex: I-auzi la el, nu știe... Măi, puștiulică... Tu de când înveți aici; de ieri?
Mihai: Nu de ieri, dar nu știu unde vine asta, n-am avut ocazia să ajung pe acolo până acum.
Alex: Eh, ce să spunem, ai fost mereu foarte cuminte, de n-ai ajuns pe acolo...
Nistor: Adică, asta înseamnă că șefu' n-a fost cuminte de-a ajuns acolo?
Alex: Nu, mă, tontule! Luci a avut doar o... neșansă.
Eugen: Haideți, lăsați taina! Cine merge cu Mihai, să-i arate unde trebuie să ajungă?
Alex: Mă duc eu, dom' profesor. Hai, măi... puștiulică!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Hmm... Știi că la început îmi spuneai "domnule"?! Ți-amintești? Dintre toți, ai fost singurul care mi-a spus vreodată astfel.
Mihai: Cine, eu?! Ah, da, Luci... Sigur; însă doar atunci, la început, când de abia te-am cunoscut; tu, cu Alex și cu Nis... Ce să-ți spun?! Eram timid, emoționat... Și-mi păreai; nu știu cum... Deosebit? Oricum, o singură dată ți-am spus astfel; după aceea, nu mai; gata!
Lucian: Da; o singură dată...
Mihai: Și?! Ce-i cu asta, comandante? Ai vrea să-ți spun din nou astfel? Să știi, aș putea, nu mi-ar fi greu...
Lucian: Cum?! Nu! În nici un caz, Mihai! O singură dată a fost mai mult decât suficient.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: De fapt, de când ești aici, în navă?
Lia: De duminică dimineața, Luci.
Lucian: Regret cele petrecute... N-aș fi vrut să mă vezi în halul ăla.
Lia: Lasă, Luci... N-are importanță! Totuși, nu trebuia să le spui colegilor noștri totul, nu era nevoie să te umilești singur față de ei; eu am tot încercat de vreo câteva ori să te opresc. De ce ai făcut-o?
Lucian: Așa mi s-a părut mie corect.
Lia: Cum?! Să te înjosești în fața lor?
Lucian: Să mă umilesc?! Nu, asta am făcut-o atunci când m-am îmbătat, din inconștiență... Acum, doar spunându-le adevărul, nu cred că prin asta m-aș fi înjosit cu ceva. Adevărul e adevăr; până la urmă tot s-ar fi aflat, ar fi ieșit la iveală, ar fi fost imposibil altfel, deci, era mult mai bine să-l dezvălui direct, chiar eu. Așa e corect.
Lia: Ce crezi c-ai câștigat prin asta?
Lucian: Nimic. Nici nu urmăream vreun câștig... Poate doar că am dovedit că sunt într-adevăr sincer, așa cum am afirmat întotdeauna. După părerea mea, așa-i mai bine; fără secrete! Colegii mei aveau dreptul să afle ce s-a întâmplat în realitate.
Lia: Nu știu dacă într-adevăr a fost bine, însă presupun că ți-a trebuit mult curaj pentru a recunoaște acest adevăr, care nu te favorizează deloc.
Lucian: Mă favorizează sau nu, este adevărul; nu-l pot schimba în favoarea mea.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: Stai liniștit! Chiar dacă vorbim, te rog să nu-mi dereglezi aparatura.
Lucian: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama... Dar cum poți spune una ca asta? Evident că nu acesta este motivul pentru care s-a apropiat de tine. Și de ce crezi că n-ar avea pe cine altcineva să aleagă? Blonda, hai să spunem, iese din discuție acum, nu mai este liberă, dar pe tot parcursul călătoriei până aici a fost mereu liberă, deci, dacă ar fi avut de gând să se apropie de ea, nu văd ce anume l-ar fi reținut. În plus, încă mai e Lia, care e și ea liberă, la fel ca și tine, apoi Ly, care, s-o spunem drept, e foarte atrăgătoare. De altfel, ar mai fi Sonya, cât și o mulțime de alte fete de aici, de pe Proxima, care de care mai frumoase, deci, ar fi avut totuși de unde alege.
Stela: Poate, Luci. Dar să le luăm pe rând. Maria sigur nu mai poate intra în discuție acum, Lia are o fire aparte, retrasă, distantă, rece, dificilă, Alex n-ar fi reușit niciodată să se apropie de ea, iar în ceea ce o privește pe Ly, ea e de mult în vizorul campionului, iar Alex n-ar fi în stare să-i facă una ca asta mai tânărului nostru coleg, adică să se pună între el și Ly. Cât despre Sonya și celelalte fete de pe planeta Proxima, or fi ele într-adevăr frumoase, dar nu l-aș vedea pe Alex, sau pe vreunul, oricare dintre voi, îndrăgostit de o fată de pe o altă planetă.
Lucian: Păi, doctore, ar fi deja Mihai; doar ce ai zis că el și Ly...
Stela: Cu Ly e cu totul altceva.
Lucian: Altceva?! Ce altceva?! E sau nu de pe Proxima? Din câte știu eu, e chiar fiica domnului To Kuny, conducătorul local, deci, despre ce altceva ar putea fi vorba?
Stela: Ai, dreptate, dar Ly... Nu știu, parcă e altfel, am această ciudată senzație; ori poate doar din cauză că ne-am obișnuit noi cu ea...
Lucian: Chiar că e o senzație ciudată, doctore.
Stela: Să lăsăm asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook