Nevroza apare doar când există un conflict între dorinţele libidinale şi acea latură a psihicului uman pe care o numim "eu", expresia instinctelor de autoconservare a individului, eu care este totodată şi sediul idealurilor pe care acesta şi le-a propus. Un astfel de conflict patogen ia naştere doar când libidoul tinde să se angajeze pe căi şi spre scopuri pe care eul le-a depăşit şi repudiat de multă vreme şi care sunt deci interzise pentru viitor; libidoul manifestă asemenea tendinţe dacă îi este refuzată o satisfacţie conformă cu idealurile eului. În acest mod frustraţia, privaţiunea de o satisfacere reală devine condiţia principală, deşi nu singura, pentru delanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauza cea mai frecventă a nevrozei de angoasă este excitaţia frustrată, excitaţia libidinală provocată care nu este nici satisfăcută, nici utilizată. Anxietatea apare atunci în locul acestui libido deturnal din funcţia sa. Cred că pot afirma că libidoul nesatisfăcut se transformă direct în angoasă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compararea unei alterări de caracter cu nevroza obsesională este sugestivă. În ambele cazuri întâlnim opera regresiei care urmează, în primul caz, unei refulări (sau reprimări) realizate fără dificultate. În cazul nevrozei, întâlnim un conflict, un efort pentru a nu admite regresia, cu formaţiuni reacţionale contra ei, o formare de simptome prin realizarea unui compromis între cele două părţi, clivaj al activităţilor psihice în activităţi susceptibile de a fi conştiente şi activităţi inconştiente.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Observaţia, singura în stare să furnizeze un răspuns, ne permite să constatăm că tulburarea provine dintr-o suită de gânduri care preocupase persoana respectivă cu puţin timp înainte şi care se manifestă în acest mod, indiferent dacă îşi găseşte expresia sau nu în discurs. Există o legătură asociativă între elementul tulburat şi elementul perturbator, dar această legătură, în loc să rezide în conţinut, este pur artificială şi formarea sa este rezultatul unei asociaţii forţate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt gen de raporturi între cele două intenţii interferente pare bizar. Dacă nu există nici o legătură între conţinuturile lor, de unde provine intenţia perturbartoare şi cum se face că ea îşi manifestă acţiunea sa tulburătoare în cutare punct precis? Observaţia, singura în stare să ne ofere un răspuns la această întrebare, ne permite să constatăm că tulburarea provine dintr-o suită de gânduri care preocupase persoana respectivă cu puţin timp înainte şi care se manifesta în acest mod, indiferent dacă îşi găseşte expresia sau nu în discurs. Este un veritabil ecou, care însă nu este întotdeauna şi în mod necesar produs de cuvintele pronunţate. Există o legătură asociativă între elementul tulburat şi elementul perturbator, dar această legătură, în loc să rezide în conţinut, este pur artificială şi formarea sa este rezultatul unor asociaţii forţate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânărul comandant avea cel puţin 13 ani la dispoziţie pentru a afla adevărul în privinţa Liei, pentru a-i descoperi adevăratul ei suflet. Zâmbi la acest gând, care-l liniştea, îl mulţumea, deşi îi promisese atât ei, cât şi tatălui ei, că va păstra în tot acest timp, între ei doi, o relaţie de strictă colegialitate. Ce conta oare acea promisiune, care în acest timp ar putea fi uitată de părţile între care fusese încheiată? Şi atunci, ce importanţă ar avea, dacă la un moment dat, în cine ştie ce împrejurări, el avea să-şi încalce această promisiune, deşi nu-i stătea în caracter să procedeze astfel? De obicei, se ţinea de cuvântul dat, îşi respecta promisiunile, dar în acest caz... Cum ar fi oare posibil să-şi respecte o asemenea promisiune, când în mintea lui, ea era aproape mereu prezentă, în mod chinuitor pentru el? Se întrebase de ce oare făcuse o asemenea promisiune absurdă şi ar fi dorit să retracteze tot ce spusese faţă de ea şi tatăl ei, dar era cam prea târziu pentru un asemenea gest, deci, n-avea decât să încerce să-şi respecte acea promisiune stupidă. Până când însă?! Acest amănunt nu i se părea deloc clar, nu-l stabiliseră sigur, deci, variantele i se păreau nelimitate; va trebui doar s-o aleagă pe cea mai convenabilă la un moment dat...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deosebirea faţă de situaţiile bine cunoscute care generează nevroza constă în aceea că o augmentare de ordin interior a investirii libidinale transformă fantasma inofensivă şi tolerată într-un adversar de temut, în timp ce semnalul declanşării conflictului este dat de o schimbare exterioară reală.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un val este ocean, şi când se ridică, i se dă numele "val". Când i se dă acest nume, este ca şi cum ar avea o existenţă independentă. Pare că se rostogoleşte de-a lungul suprafeţei, care este tot apă - apă care curge în apă - şi pe aceasta o numim viaţă. Apoi dispare şi aceasta se numeşte moarte. De fapt, nimic nu s-a întâmplat cu apa. Este doar o mişcare naturală, dar pentru că îi sunt atribute un nume şi o formă, apare ca o existenţă separată, sau entitate distinctă. În tot acest timp, este doar joaca apei care creşte, curge, scade - nicio poveste. Mintea inventează povestea prin crearea unei identităţi iluzorii. În adevărata înţelegere, totul este unicul. Când identitatea se ridică, o sărbătorim ca pe o naştere şi când curge, o numim viaţă. Când dispare, îi spunem moarte şi întristare. Dar, într-adevăr, dacă priveşti din perspectiva Absolutului unic, Adevărului, nimic nu s-a întâmplat cu adevărat, cu excepţia faptului că viaţa visată a unei fantome ajunge la sfârşit.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea principală, care m-a condus de când sunt compozitor, este fraternitatea între popoare, unitatea lor împotriva războiului şi a oricărui conflict.

Bela Bartok în scrisoare adresată lui Octavian Beu (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă formaţiune colectivă tinde să ia locul comunităţii religioase (acesta este, se pare, cazul a ceea ce se cheamă "partidul socialist") şi vom vedea curând cum manifestă, faţă de cei care vor rămâne în afara acestei formaţiuni, aceeaşi intoleranţă precum cea care caracteriza luptele religioase; şi dacă diferenţele care există între concepţiile ştiinţifice vor putea dobândi, în ochii mulţimii, o importanţă egală cu cea a diferenţelor religioase, se va vedea fără îndoială (şi din aceleaşi motive) producându-se acelaşi rezultat.

Sigmund Freud în Psihologia colectivă şi analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mijloacele de care se serveşte nevroza obsesională pentru a exprima gândurile cele mai secrete, nu reprezintă decât un fel de dialect al limbajului isteric. Este un dialect care ar trebui înţeles mai uşor, dată fiind puternica sa înrudire cu expresia gândirii conştiente, spre deosebire de limbajul isteric.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudiciul frustrării iniţiale a plăcerii sexuale se manifestă prin faptul că libertatea care îi este acordată ulterior acesteia în căsnicie nu mai are un efect pe deplin satisfăcător. Dar nici libertatea sexuală neîngrădită încă de la început nu conduce la un rezultat mai bun. Este uşor de stabilit că valoarea psihică a nevoii erotice scade imediat ce satisfacţia îi este la îndemână. Este nevoie de un obstacol pentru ca libidoul să fie împins la un nivel înalt, şi, acolo unde piedicile naturale contra satisfacţiei nu sunt suficiente, oamenii din toate timpurile au introdus unele convenţionale pentru a putea savura iubirea.

Sigmund Freud în Studii despre sexualitate
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroza unor pacienţi trimite la o trăire neplăcută sau la o suferinţă din prima copilărie, când, ştiindu-se inocenţi, au considerat-o ca pe o frustrare nedreaptă. Privilegiile pe care le-au derivat din această nedreptate şi nesupunerea care rezultă de aici au contribuit şi ele în bună măsură la ascuţirea conflictelor şi care au dus mai târziu la declanşarea nevrozei.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce priveşte tendinţa tulburată, nici o îndoială nu este cu putinţă în legătură cu aceasta: persoana care săvârşeşte un act ratat o cunoaşte şi o revendică. Îndoieli şi ezitări nu pot lua naştere decât în legătură cu cealaltă tendinţă, aceea perturbatoare. Ori, există o întreagă serie de cazuri în care şi această din urmă tendinţă este manifestă. Ea ne este revelată de efectul lapsusului, cu singura condiţie de a avea curajul să examinăm acest efect în sine însuşi.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura faţă de rău, care se manifestă, de fapt, prin durere, este necesară din punctul de vedere al corpului. Vorbesc însă de ura care provine dintr-o cunoaştere mai clară şi o raportez numai la suflet. Afirm de asemenea că ura este întotdeauna însoţită de tristeţe, deoarece răul nefiind decât o lipsă, nu poate fi conceput fără un subiect real în care să se afle;şi nu există nici un lucru real care să nu aibă în sine ceva bun, aşa încât ura care ne depărtează de un rău, ne depărtează totodată de binele cu care acesta este legat, iar lipsirea acestui bine, fiind înfăţişată sufletului nostru ca un neajuns care îi aparţine lui, provoacă în el tristeţe. De pildă, ura care ne depărtează de purtările rele ale unei persoane, ne depărtează totodată de convorbirea cu această persoană, în care altminteri am putea găsi ceva bun, lipsirea de acest lucru fiind supărătoare pentru noi. Şi tot astfel, în orice altă ură se poate observa un motiv de tristeţe.

citat din Ralph Cudworth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Activitatea spiritului uman, cea care a creat marile instituţii ale religiei, ale dreptului, ale eticii, vizează în fond posibilitatea ca individul să îşi stăpânească complexul Oedip şi să îşi transfere libidoul din relaţiile infantile în relaţiile sociale dorite şi definitive.

Sigmund Freud în Resultats, idees, problemes (1921-1938), Petit abrege de psychanalyse (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenţiei perturbatoare. În prima grupă, această intenţie există şi este sesizată de persoana care vorbeşte, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenţia perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată şi intenţia nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenţia perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situaţia aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendinţe refulate de multă vreme, în aşa fel încât persoana care vorbeşte nu-şi mai dă seama câtuşi de puţin de ea şi este foarte sinceră negându-i existenţa. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenţiei de a exprima ceva constituie condiţia indispensabilă pentru apariţia unui lapsus.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată un lucru foarte obişnuit în viaţă: nu este necesar să fii sub puterea delirului pentru a acţiona "inconştient"; chiar şi oamenii sănătoşi se înşeală adesea asupra motivelor acţiunilor lor şi doar retrospectiv le recunosc pe cele reale, iar aceasta se întâmplă ori de câte ori un conflict între mai multe sentimente creează condiţiile pentru o astfel de confuzie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare dintre noi avem interese care intră în conflict cu interesele tuturor celorlalţi..."toţi ceilalţi" noi îi numim "societate". [Societatea] Este un oponent puternic şi câştigă întotdeauna. O da, pe ici şi pe colo există câte un individ care izbândeşte pentru o vreme şi obţine ce vrea. Câteodată el atacă cultura unei societăţi şi o schimbă pentru propriul beneficiu. Dar societatea câştigă până la urmă, pentru că are avantajul numerelor şi al vechimii.

citat din B.F. Skinner
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţia atât de frecventă a unei imposibilităţi de a ne mişca marchează faptul că există la cel care doarme două impulsuri de sens invers care produc un conflict de voinţă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!