Ascult muzica candorii, a inocenţei şi mergem mai departe demni, triumfători, lăsând în urma noastră zgomotele şi agitaţia sterilă a unei lumi şi a unei gândiri mult prea obişnuite, însă ne vom reîntoarce pentru a picta culorile vii, strălucitoare ale gândurilor curate şi ale speranţei cerului azuriu. Nu putem merge universal înainte decât prin reîntoarcerile păstrării Frumosului şi a Dragostei.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem merge înainte demni, triumfători, decât prin reactualizarea permanentă a frumosului, a dragostei şi a binelui. Suntem o forţă morală prin amintirile noastre, combinaţie diamantică de fericire, bucurie şi lacrimi.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem plămădi fapte măreţe, binele, dreptatea, dezvolta relaţii autentice de prietenie, loialitate, nu putem picta frumosul, artisticul, melancolia existenţei, decât având mereu cu noi, în viaţă, sentimentul pur al dragostei, neafişat, intim, discret.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea

Putem atinge nemurirea!
Gandurile curate străbat nemărginitul
Ocolind mediocritatea cotidianului şi îndreptându-se către tine,
Înnobilează existenţa noastră, lăsând în urmă durerea, suferinţa.
Unele gânduri îmi aparţin,
Putem atinge nemurirea chiar şi pentru o clipă.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Şi de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem şi plângem
Şi suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranţei noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistenţa vieţii şi-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Şi dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moştenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credinţă, curând, ne vor urma?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să prelungim la infinit viaţa frumosului, a dragostei şi a fericirii, departe de lumea nesincerităţii, a falsităţii umane. Sentimentele noastre nobile nu pot deveni mărfuri ale televiziunii comerciale. Forţa armoniei stă numai în noi. Gândurile noastre curate sunt intime, personale şi au putere afectivă imensă, înnobilându-ne reciproc.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (aprilie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi picta florile

Îţi voi picta florile plecate după soare,
Lăsând parfumul lor, să se culce pe cărare.
Îţi voi picta şi cerul albăstrui
Cu norii bulbucaţi şi trişti,
Din faţa Asfinţitului.
Îţi voi picta zborul nopţii
Şi somnul rătăcit al aştrilor,
Prin dragostea furişată
Dăltuită-n stropi de apă.
Îţi voi picta sufletul în extaz,
Şi ochii, printr-un sărut.
Îţi voi picta dragostea
De la început la nesfârşit!

poezie de Constanţa Abălaşei-Donosă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul

Să avem curajul de a trece din cotidianul străzii anost în lumea inefabilă a valorilor,
Să avem curajul de a ne exprima sentimentele nobile şi să păstrăm intimitatea clipelor fericite.
Dansul sunetelor sfinte ne dau speranţa unei vieţi mai frumoase împreună,
Ne apropiem de orizonturile eternităţii umane cu dragoste de celălalt,
Suntem faţă în faţă, între noi este Lumina care ne uneşte.
Avem nevoie de multe vise transpuse în realitate.
Corul copiilor inocenţi ne îndreaptă paşii
Către tărâmul speranţei diamantice,
Am reuşit să evadăm împreună din cotidianul anost,
Dar ne vom reîntoarce pentru a-l împodobi cu ghirlandele frumuseţii şi dragostei autentice.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul gândurilor mele

Regretatului meu bunic, Leonard

L-am rugat pe îngerul gândurilor,
să-mi arate ce mă aşteaptă...
Am închis uşor ochii şi i-am întins palma...
privindu-l pe-ascuns...
el s-a uitat,
dar în locul unei călătorii spre lumi necunoscute
mi-a amintit o scurtă poveste:

"Pene negre, vânt şi încurcătură.
ţipătul cerului.
mari lamentaţii...

câţiva paşi,
trambulina raiului
interzisă acolo
vechiul
oracol
sumerian.

În epicentrul
oraşului
Unug
taina nemuririi
Tu mergi pe urma lui Ghilgameş."

Asemenea basm îmi citea bunicul, la culcare.

poezie de Marzena Mackojc din Femeile şi ciocolata (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Putem spera!
Nimeni nu ne poate lua lumea speranţelor noastre,
Ţâşnetul nostru catre albastrul infinitului iubirii,
Nimeni nu-şi poate permite să ne oprească din zbor,
Gândurile curate călătoare
Ce pictează pastelat existenţa,
Unindu-i pe oamenii mult prea oneşti şi răbdători
în faţa valurilor imoralităţii.
Putem spera în marea noastră a
Libertăţii albatroşilor!
Cine ne poate opri?

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marquez

plouă ribonucleic
se varsă culorile din floră
genetic ne înghit
în subteranul din noi
se adună biologia unei lumi
forfotă subsidiară
curenţii mizeriei unei vieţi
ne centrifughează
e lesne să dezbini
când ideile clocotesc
şi nu te-alegi decât cu aburii

e vreme să citeşti
despre târfele lui Gabriel Garcia

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitoarele adevărate se îmbracă în haine obişnuite şi nu se deosebesc prea mult de femeile obişnuite. Locuiesc în case obişnuite şi au slujbe obişnuite. Tocmai de aceea sunt aşa greu de prins.

Roald Dahl în Vrăjitoarele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de pace şi splendoare

Sunete armonioase ce-mi copleşesc inima,
Misterul cuibărit în culorile unei picturi,
O lacrimă ce-şi strigă bucuria sau patima,
Clipe zdrenţuite ce lasă grăbite minuturi.

Chemarea speranţei, valul ce se rostogoleşte,
Pulberea de stele ce fardează cerul de vară,
Picături mărunte de ploaie, căzând mocăneşte,
Sărutări pasionale pierdute într-o gară...

Ascult încântată aceste voci, zbor peste toate,
În mine le-ajung ca pe o smoală strălucitoare
Ce mă-nvăluie scoţându-mă din captivitate,
Ducându-mă într-un vârtej de pace şi splendoare.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut în faţa noastră pe pământul moale, urma unei labe uriaşe, cu trei degete. O vietate străbătuse balta şi intrase în pădure. Ne-am oprit să cercetăm urma aceasta monstruoasă. Dacă într-adevăr era a unei păsări – şi ce altă vietate a fi putut lăsa o asemnea urmă? – laba aceasta era cu mult mai mare decât a unui struţ, încât, privită sub acest raport, pasărea însăşi trebuia să fi fost uriaşă.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.

rugăciune de Jan Twardowski, traducere de Dan Verona
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există erotism acolo unde plăcerea sexuală se datorează doar unui impuls organic, unei obişnuinţe sau nu ştiu cărui simţ al datoriei împlinite, unei intenţii fizice mai mult decât unei plăceri estetice, căutării plăcerii simţurilor mai mult decât a plăcerii spiritului, a iubirii de sine însuşi mai mult decât a iubirii pentru frumuseţe.

citat din Emmanuelle Arsan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Psihologia oamenilor se schimbă alert în consonanţă cu fundamentele sociale viciate. Lumea modernă de astăzi, democraţiile, şi mai ales statele înapoiate civic-moral, se confruntă cu grave disfuncţionalităţi privind faptul că libertăţile răului, necredinţei, violenţei, nedreptăţii au devenit mult mai puternice decât libertăţile binelui, dreptăţii, credinţei, frumosului. Entităţile secrete ca poliţie politică apărând cinic această stare de lucruri, acest "echilibru" social realizat de forţa răului, imoralităţii, urâtului şi nu de forţă binelui, a justiţiei şi moralei. Statul social de drept, chintesenţa regimului democratic, se află în anumite zone instituţionale, nu puţine, sub controlul organizaţiilor nedemocratice, antiumaniste. Psihologia oamenilor se schimbă sub imperiul lumii lucrurilor strălucitoare, însă seci lipsite de esenţe uman-divine, morale, ale dreptăţii şi frumosului existenţial."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Bucuresti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii sunt o metodă de a măsura bogăţia, dar nu sunt bogăţia însăşi. Un cufăr cu monede din aur sau un portofel plin cu bancnote nu sunt de nici un folos pentru un marinar naufragiat singur pe o plută. El are nevoie de bogăţie reală, sub forma unei undiţe, a unei busole, şi a unui motor exterior cu gaz, şi de un însoţitor de sex feminin. Dar această confuzie înrădăcinată şi arhaică a banilor cu bogăţia este acum motivul principal pentru care noi nu mergem cu toată viteza înainte spre dezvoltarea geniului nostru tehnologic pentru a produce mai mult decât adecvat mâncare, haine, locuinţe şi utilităţi pentru fiecare persoană de pe Pământ.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi trăi decât încorporându-te unei fiinţe mai mari decât tine însuţi, trebuie să aparţii unei familii, unei societăţi, unei ştiinţe, unei arte.

citat din H. Taine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergem înainte

Această toamnă timpurie
Cu lanuri în mezalianţe,
E prea bogată-n sărăcie
Şi prea săracă în... speranţe.

epigramă de Ion Romanescu din Viaţa Buzăului (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Luci, să ştii, n-am mâncat nimic până acum, deci, propun să mergem la un restaurant, dacă eşti de acord.
Lucian: Bine, de acord. De altfel, nici eu n-am mâncat nimic în navă, înainte de aveni aici. Am băut doar o cafea. Deci, putem servi împreună micul-dejun la un restaurant apropiat, chiar dacă...
Lia: Chiar dacă? Ce anume?
Lucian: Nu, nimic... N-are importanţă!
Lia: Te deranjează faptul că totul e artificial? Asta o ştim prea bine, aşa că nu văd de ce te-ar deranja. Încă nu te-ai obişnuit cu ciudăţeniile locale?
Lucian: Te rog, nu mă lua în seamă; e doar o altă toană de-a mea... Poate că încă nu m-am obişnuit cu toate ciudăţeniile locale. Ştiu prea bine că totu-i artificial aici, dar... Să zicem că merge! Deşi, un mic-dejun artificial... Nu mă încântă deloc ideea asta, însă...
Lia: Luci, nu mai bate câmpii! Te încântă sau nu ideea asta, treaba ta! Dacă nu-ţi convine, n-ai decât să nu mănânci nimic. Eu însă am să servesc micul-dejun, pentru că mi-e foame. Şi nu mă deranjează că totul e artificial. Aşa că, să mergem! N-are rost să întârziem.
Lucian: Ai dreptate. Să mergem!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!