Vârtej de pace și splendoare
Sunete armonioase ce-mi copleșesc inima,
Misterul cuibărit în culorile unei picturi,
O lacrimă ce-și strigă bucuria sau patima,
Clipe zdrențuite ce lasă grăbite minuturi.
Chemarea speranței, valul ce se rostogolește,
Pulberea de stele ce fardează cerul de vară,
Picături mărunte de ploaie, căzând mocănește,
Sărutări pasionale pierdute într-o gară...
Ascult încântată aceste voci, zbor peste toate,
În mine le-ajung ca pe o smoală strălucitoare
Ce mă-nvăluie scoțându-mă din captivitate,
Ducându-mă într-un vârtej de pace și splendoare.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.