Serepta Mason

Florile vieţii mele s-au desfăcut în toate părţile,
Mai puţin cele expuse unui vânt amar care a ofilit petalele
Pe partea dinspre care voi cei din oraş mă puteaţi vedea.
Din ţărână ridic acest glas de protest:
Nu mi-aţi văzut niciodată partea înflorită!
Voi, care trăiţi, voi sunteţi chiar ignoranţii
Care nu ştiu căile vântului
Şi forţele nevăzute
Care guvernează procesul numit viaţă

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea

partea hotărâtă mie din acest vis
este somnul
partea mea din fructele-noapte
este fructiera sau pomul
partea mea tristă din această noptieră
este o etajeră
în care suspend toate cărţile
scrise de alţii
partea cuvenită mie din această
moarte nu este
viaţa plină de sine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calvin Cambell

Voi care negaţi existanţa Destinului,
Spuneţi-mi cum se face că pe partea din faţă a dealului
Care coboară către râu,
Expusă soarelui şi vântului de sud,
Această plantă extrage din sol şi aer
Otravă şi devine mătrăgună otrăvitoare,
Iar cealaltă plantă absoarbe din acelaşi sol şi aer
Elexiruri şi culori dulci şi devine zmeură?
Şi amândouă prosperă.
Puteţi blama Spoon River pentru ceea ce este,
Dar pe cine aţi putea blama pentru voinţa din voi
Care se hrăneşte din ea însăşi făcându-vă să fiţi rubarbă,
Pălămidă, ciuline sau brusture,
Şi care niciodată nu va folosi solul sau aerul
Pentru a vă face să deveniţi zorele sau iasomie?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul am văzut şi partea bună a vieţii, partea frumoasă din oameni, e valabil şi în cazul femeilor. Toate femeile au ceva pentru care merită iubite. Eu am păcătuit. Nu-mi pare rău.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul inteligibil este doar raţiune şi nu s-ar mai putea naşte încă un altul care să fie doar raţiune, ci dacă se năştea un altul trebuia să fie inferior aceluia, nefiind raţiune, dar nici materie căci materia nu este ordonată, de aceea trebuia să fie un amestec. Cele la care universul acesta se opreşte sunt materia şi raţiunea, iar acolo de unde începe se află sufletul, care guvernează amestecul. Partea din suflet raportată la realitatea divină superioară rămâne neamestecată şi nu are piedică în actul ei, după cum partea sufletului care dă viaţă corpului nu primeşte nimic de la el.

Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecătorul Somers

Spuneţi-mi, cum se întamplă
Ca eu, care am fost cel mai erudit dintre jurişti,
Care ştiam aproape pe dinafară
Pe Blackstone şi Coke, care am ţinut cele mai grozave discursuri
Pe care Curtea de Justiţie le-a auzit vreodată şi care am scris
Un rezumat lăudat de însuşi Judecătorul Breese,
Deci, spuneţi-mi, cum se face că zac aici uitat şi nebăgat în seamă
În vreme ce Chase Henry, beţivul oraşului,
Are o coloană de marmură, terminată cu o urnă
În care Natura, în felul ei ironic,
A crescut buruiană înflorită?

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcinile iubirii

Ochii mei au mângâiat lumina
şi au luminat întunericul,
dar nu au înţeles niciodată iubirea...

Rădăcinile mele au înflorit în lacuri îngheţate
şi s-au ofilit pe drumuri cu noroi...
Dar nu au înţeles niciodată iubirea.

Petalele mele s-au înălţat
printre cele mai strălucitoare stele
şi au căzut secerate de cele mai noroioase cuvinte.
Dar nici acum nu au înţeles...
Că iubirea e lumina vieţii
... şi întunericul ei!

poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc (noiembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am avut niciodată profesori adevăraţi. Am început întotdeauna direct cu partea practică, mai întâi la cântatul din voce şi la instrumente, apoi la compoziţie. Mai mult ascultam decât studiam, dar am audiat muzica cea mai bună în toate formele în care se putea auzi pe vremea mea. Şi aşa, puţin câte puţin, cunoştinţele şi capacităţile mele s-au dezvoltat.

citat din Joseph Haydn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mabel Osborne

Florile tale roşii, frumoasă muşcată, stau căzute
Într-o tăcută reverenţă printre frunzele verzi!
Dar tu nu ceri apă.
Tu nu poţi vorbi!
Tu nu trebuie să vorbeşti –
Toţi ştiu că tu suferi de sete
Şi, totuşi, nu aduc apă!
Ei trec pe alături, spunând:
"Muşcata are nevoie de apă."
Eu aveam un prea plin de bucurii de împărtăşit
Şi-mi era dor să-mi împart fericirea cu tine,
Eu, care te iubeam, Spoon River,
Şi care tânjeam după dragostea ta,
M-am ofilit sub ochiii tăi, Spoon River –
Însetată, însetată,
Prea amuţită în puritatea sufletului pentru a-ţi putea cere dragostea;
Iar tu ai ştiut şi ai văzut cum mă sting în faţa ta,
Ca această muşcată pe care cineva a plantat-o peste mormântul meu
Şi a lăsat-o să moară.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Fulton Tanner

Dacă omul ar putea muşca mâna enormă
Care îl prinde şi îl distruge,
Aşa cum am fost eu muşcat de un şobolan
În atelierul meu
În timp ce prezentam noua capcană.
Dar omul nu se poate răzbuna niciodată
Pe tiranul monstruos numit Viaţă.
Prin naştere intri în camera căreia i-ai fost destinat
Şi apoi tu trebuie să trăieşti şi să-ţi exersezi sufletul
Înotând împotriva curentului vieţii,
Sperând să existe o onoare pentru mortii care au trăit în ruşine.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ollie McGee

Aţi văzut mergând prin oraş
Un om cu ochii plecaţi şi cu faţa pustiită?
Acela este soţul meu care, printr-o secretă cruzime
Niciodată să fie dezvăluită, mi-a furat anii tineri şi frumuseţea;
Pentru ca la urmă, ridată şi cu dinţii galbeni,
Şi cu mândria rănită, şi în ruşinoasă umilinţă,
Să cobor în mormânt.
Dar ce credeţi că macină acum inima soţului meu?
Chipul pe care l-am avut-o şi chipul pe care mi l-a făcut el!
Asta îl va trage spre locul unde zac.
De aceea, în moarte, sunt răzbunată.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de neînţeles cum de oamenii nu îşi văd partea ascunsă. Partea pe care o cred ei ascunsă, dar care este atât de lesne de văzut pentru ceilalţi. Onoraţi-vă picioarele. Tălpile încălţărilor sunt a doua voastră faţă.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea

Tinereţea e o cameră nupţială,
plină de lumină, parfumuri şi flori,
în ea aşteptăm venirea vieţii.
Şi ea vine, o deflorăm cu frenezie,
ne bucurăm cu violenţă,
îi veştejim toate florile,
îi epuizăm farmecele,
îi golim sărutările;
Ne îmbătăm cu mângăierea ei,
o încununăm cu trandafiri
desfrâu şi iluzii.
O înjosim şi ne înjosim
pe noi înşine,
cu ea...
Dormim pe sânii ei martirizaţi
de mâinile noastre.
Şi.... dacă ne trezim plictisiţi de ea,
pe ruinele unui festin încântător,
ne întrebăm supăraţi: Când ai plecat?...
Bătrâneţea noastră,
este o cameră de bolnav, pregătită pentru
vizita morţii.
Nu e muzică, nici iubire, nici flori
şi parfumuri.
Tăceri adânci care vin
dinspre apropiatele grădini de dincolo de mormânt.
Şi pregătiţi pentru această întâlnire cu ultima dorinţă:
aceea care nu greşeşte niciodată,
ne îngrijorăm spunând: Cât întârzie...!
De ce nu vine?
Vine cineva;
ea este,
o înghţim dintr-o sorbitură şi-I cădem în braţe.
Regretăm, dar n-o putem vedea,
sărutul ei ne face orbi şi surzi pentru întodeauna...
Această vârstă binecuvântată este aşezată pe înălţimea
colinei care împarte şi domină cele două pante
ale vieţii, vedem în jos ce e deja pierdut
la marginea multor depărtări; talpile unei jumătăţi de veac
deja dispărute şi clădite pe ea,
făcând-o să germineze astral şi să strălucească
în singurătate.
Ce bine e să vorbeşti despre moarte!...
Cât e de bine!... Când florile din grădinile
vieţii s-au ofilit.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văduva McFarlane

Eu am fost văduva McFarlane,
Ţesătoarea de covoare pentru tot oraşul.
Mi-e milă de voi cei de pe estrada vieţii
Care cântaţi prin mijloacele de transport,
Care vă delectaţi cu creaţia mâinilor voastre
Şi pe care vă va ajunge ziua mâniei, ziua îngrozitorului adevăr.
Vă spun, hainele vieţii sunt ţesute
După o matrice ascunsă sub ceea ce se află la vedere –
O urzeală pe care nu o percepeţi niciodată!
Dar voi împletiţi cu inimă încrezătoare, cântând, cântând,
Voi protejaţi în firele dragostei şi prieteniei
Figuri nobile, din aur şi din purpură.
Şi, mult după ce alţi ochi au putut să vadă,
Voi aţi ţesut o pânză albă ca luna
Şi râdeţi în plinătatea puterii voastre, pentru că Speranţa o acoperă
Cu formele iubirii şi ale frumuseţii.
Dar într-o zi partea vizibilă se şterge!
Secretul lucrării iese la lumină,
Esti singur în cameră!
Ai ţesut o învelitoare
Sub care ura te absorbe.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii de obicei văd partea care se află la suprafaţă. Văd campionul câştigând cursa, nu văd miile de ore de antrenament pe care s-a pus baza rezultatului. Văd omul de afaceri îmbogăţit, nu văd numeroasele eşecuri din care s-au învăţat lecţii şi care au dus la succes. Văd copacul, fără să vadă rădăcinile prin care copacul creşte, se susţine, se hrăneşte. Şi apoi, orbi parcă la această simplă şi frumoasă lecţie de viaţă, vezi oameni care nu sunt dispuşi să respecte procesul de învăţare şi se plâng toată ziua de greutăţile din viaţa lor. Greşeşte fără teamă, dar nu repeta greşelile. Învaţă din ele şi fă tot timpul altele. E cel mai frumos cadou pe care ţi-l poţi face singur.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amanda Barker

Henry m-a lăsat însărcinată,
Deşi ştia că nu pot aduce viaţă pe lume
Fără a o pierde pe a mea.
De aceea, din tinereţe am trecut pe poarta pulberii.
Călătorule, s-a crezut în oraşul în care am trăit
Că Henry m-a iubit cu dragostea unui soţ,
Dar eu, din ţărână, proclam
Că el m-a ucis ca să-şi satisfacă ura.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Darcy: Trebuie să ştiţi... cu siguranţă trebuie să ştiţi că toate acestea sunt pentru dumneavoastră. Sunteţi prea generoasă pentru a glumi cu mine. Am aflat că aţi vorbit aseară cu mătuşa mea şi acest lucru m-a făcut să sper mai mult decât am sperat vreodată. Spuneţi-mi, vă rog, de îndată dacă sentimentele dumneavoastră au rămas la fel ca cele pe care le aveaţi în aprilie. Afecţiunea şi dorinţa mea nu s-au schimbat, dar un singur cuvânt din partea dumneavoastră şi nu voi mai scoate niciodată un cuvânt. Dar dacă, totuşi, sentimentele dumneavoastră s-au schimbat, trebuie să vă spun: m-aţi fermecat, trup şi suflet şi vă iubesc, vă iubesc, vă iubesc. Nu mai vreau să mă despart de dumneavoastră niciodată de acum înainte.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herman Altman

Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Şi-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Aşa cum am fost cunoscut în oraş în timpul vieţii mele
Şi aşa cum am fost iubit şi urât pe acest pământ;

De aceea nu-mi ridicaţi monument
Şi nici nu-mi sculptaţi bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoţii şi mincinoşii
Care au fost adversarii mei şi care m-au distrus,
Şi copii hoţilor şi mincinoşilor,
Nu vor putea afirma în faţa statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.

Nu-mi ridicaţi monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii şi ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit şi de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitele care ies din viaţa noastră sunt mai patetice decât cele moarte, pentru că fostele iubite sunt cele pe care le-am îngropat de vii.

Edgar Lee Masters în Autobiografie (1935)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jefferson Howard

Lupta mea plină de curaj! Pentru că o numesc plină de curaj,
Cu convingerile tatălui meu din Virginia de odinioară:
Urând sclavia, dar nu mai puţin războiul.
Eu, plin de spirit, nerv, îndrăzneală,
Aruncat de viaţă aici la Spoon River,
Cu forţele lui dominante extrase din
New England, cu republicani, calvinişti, negustori, bancheri,
Urându-mă, dar temându-se de braţul meu.
Cu soţie şi copii greu de întreţinut –
Însă fructele dragostei mele de viaţă,
Căutând plăceri ciudate care m-au costat prestigiul
Şi culegând răutăţi pe care nu le-am semănat;
Duşmanul întunericului jilav din capele,
Prietenul omeniei îngăduitoare din taverne;
Amestecat cu destine străine mie,
Părăsit de braţe pe care le credeam ale mele.
Apoi, am simţit enorma mea putere
Sleită, şi, iată, copii mei
Îşi răniseră vieţile prin grădini străine –
Şi eu am rămas singur, cum singur am început
Curajoasa mea viaţă! Am murit în picioare,
Înfruntând tăcerea – acceptând prospectul
Ca nimeni să nu cunoască ce fel de luptă am dus.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea din care lipsesc

ceea ce nu ştie moartea despre mine
e partea pe care dorm
nu întotdeauna aceeaşi
de altfel a devenit o plăcere
să păcălesc moartea

voi continua să mă trezesc
din când în când
o să mă întorc pe partea cealaltă
nu întotdeauna aceeaşi

când îmi va pipăi şoldul
senzaţiile se vor amesteca şi
dezorientată va privi
înspre partea din care lipsesc

nu întotdeauna aceeaşi

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!