Când psihanalistul tratează un nevropat, interesul său nu se îndreaptă în primul rând spre caracterul acestuia. Mai curând el doreşte să afle care este semnificaţia simptomelor pacientului, ce tendinţe instinctuale se ascund în spatele lor şi se satisfac prin ele şi care este calea misterioasă ce duce de la aceste dorinţe instinctuale la simptome.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia este o iluzie şi îşi derivă puterea din faptul că se potriveşte cu dorinţele noastre instinctuale.

citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoric este dificil de dat o definiţie a ceea ce, convenţional, este numit "caracter"; totuşi poate fi remarcat faptul că acesta din urmă poate fi atribuit eului în mod univoc şi am putut cunoaşte câţiva dintre factorii care îl determină: în primul rând transformarea vechii instanţe părinteşti în supra-eu, fapt care este de departe cel mai important şi cel mai decisiv dintre toate, mai târziu identificarea cu părinţii sau cu alte persoane influente, apoi încă alte identificări care sunt reziduurile relaţiilor obiectuale abandonate. La toate acestea se adaugă formaţiile reacţionale care îşi joacă întotdeauna rolul în formarea caracterului şi pe care eul le acumulează prin mijloace mai normale, mai întâi în refulările sale şi mai apoi când el respinge impulsiunile instinctuale indezirabile.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunoaştem nici originea, nici mecanismul, nici legăturile reciproce ale simptomelor din care se compun aceste tablouri nosologice; nici o modificare demonstrabilă a organului anatomic al sufletului nu le corespunde; cât despre modificările invocate, acestea nu dau nici o explicaţie referitoare la simptome.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată în ce fel se produce refularea sub influenţa angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerinţe instinctuale evocă una dintre situaţiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbuşe, să anihileze această investire impulsională. Eul reuşeşte acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparţine încă sinelui, iar eul, conştient de propria sa slăbiciune, foloseşte atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantităţi de energie; ea aminteşte de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacţia acordată impulsiunii instinctuale neliniştitoare şi permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situaţiei periculoase temute. Astfel se declanşează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să recunoaştem că există un temei de speranţă pentru viitor, că se poate să scoatem la lumină o comoară care să îmbogăţească cultura, că merită osteneala să întreprindem experienţa unei educaţii nereligioase. Dacă se va arăta nesatisfăcătoare, sunt gata să-mi abamdonez reforma şi să revin la judecata anterioară, pur descriptivă: Omul este o fiinţă cu inteligenţă slabă, guvernat de dorinţele sale instinctuale.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se caută semnificaţia visului din punct de vedere psihologic şi locul lui în seria fenomenelor psihice; mai mult, se doreşte să se afle dacă visul este susceptibil de interpretare şi dacă conţinutul visului, ca orice alt produs psihic căruia am fi tentaţi să-l asimilăm, prezintă un "sens".

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medicii sunt deprinşi să atribuie funcţiilor organismului şi tulburărilor acestuia cauze anatomice, să le explice din punctul de vedere al chimiei şi al fizicii, să le conceapă din punct de vedere biologic, pe când interesul lor nu a fost niciodată orientat spre viaţa psihică prin care, cu toate acestea, culminează funcţionarea admirabilului şi complicatului nostru organism.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea visului nu este decât primul şi cel mai bine studiat dintr-o serie de procese psihice, în special cele la care se reduce producerea simptomelor isterice, angoaselor, obsesiilor, demenţelor etc. Toate aceste procese prezintă, în mod egal, caracterele condensării şi deplasării, mai ales ale acesteia din urmă, în timp ce prelucrarea în vederea unei reprezentări senzoriale rămâne proprie lucrării visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a explica o stare de lucruri, în legătura cu care nu se consideră necesară teoretizarea, amintim că nu există tendinţe care să fi fost mai bine refulate şi combătute în noi de către morală şi civilizaţie precum tendinţele sexuale. Mai mult, la majoritatea oamenilor, aceste tendinţe ştiu perfect să se sustragă tiraniei funcţiilor psihice de un ordin mai elevat.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai adesea, bolnavul începe prin a răspunde că atenţia sa este incapabilă să sesizeze ceva. Trebuie să fie contrazis şi să i se afirme energic că este imposibil să nu i se prezinte nici un fel de imagini. Şi de fapt, se va ajunge curând să se producă o mulţime de idei şi de asociaţii de idei; dar ele vor fi, cu regularitate, precedate de o remarcă a pacientului prin care el le va declara absurde sau insignifiante, ori va pretinde că ele i-au venit în minte din întâmplare, fără să fie legate prin ceva cu tema propusă.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când fantasmele proliferează şi devin atotputernice se creează condiţiile pentru instalarea nevrozei sau psihozei; fantasmele reprezintă de altfel o treaptă preliminară simptomelor bolii de care se plânge bolnavul. Dar aici se deschide un drum care duce la patologie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şobolanul, cunoscut de pacientul meu ca un posibil propagator de infecţii, a putut fi utilizat ca simbol al infecţiei sifilitice, pe drept cuvânt atât de temută în armată, simbol în spatele căruia se ascund îndoieli cu privire la conduita tatălui pacientului, în cusul caierei sale militare.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că trebuie să ţinem seama de faptul că la toţi oamenii există tendinţe distructive, aşadar antisociale şi anticulturale şi că la un mare număr de persoane aceste tendinţe sunt suficient de puternice ca să determine comportamentul lor în societate.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin raporturile sale cu conştiinţa şi cu activitatea voluntară, această funcţie, de refulare, este investită cu o putere considerabilă asupra întregii vieţi psihice a adultului. Or, ea condamnă, ca improprii şi superflue, multe din tendinţele infantile, punând astfel în stare de refulare toate modurile de a gândi şi a simţi care derivă din aceste tendinţe.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate nu sunt accidente, ci acte psihice determinate, având semnificaţia lor şi fiind produse de concursul sau, mai degrabă, de opoziţia a două intenţii diferite. Se constată, în plus, că din cele două tendinţe concurente ale unui act ratat, una este întotdeauna evidentă, cealaltă nu.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul de spirit este produs, în timp ce comicul este descoperit – în primul rând la persoane şi doar prin transfer la obiecte, situaţii etc. Nu persoanele străine, ci propriile noastre procese de gândire constituie sursa plăcerii pe care o datorăm cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realizarea dorinţei se exprimă uneori, în vis, într-o manieră indirectă. Atunci este necesar, pentru a restabili adevărata gândire a celui care doarme, să se adauge lanţului veriga care lipseşte. Este primul pas pe calea interpretării visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Investigaţiile psihanalitice au arătat clar că interdicţii provenind din conştiinţa morală împiedică individul să fructifice fericita modificare externă. Dar este o sarcină mult mai dificilă să aflăm care este natura şi originea acestor tendinţe justiţiare şi punitive care se manifestă, spre surpriza noastră, acolo unde ne-am aştepta mai puţin.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanele care ar putea fi numite "excentrice" par a sta într-un pronunţat raport de opoziţie cu reveria. În aceste romane, personajului principal nu-i revine un rol activ; el se comportă mai curând ca un spectator care observă faptele şi suferinţele celor care se perindă prin faţa sa.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!