Mi-aduc aminte, în 1949 sau 1950, de Paşti eram în Timişoara şi m-am dus, deghizat cum am putut şi eu, la Înviere la Catedrala din Timişoara. Am fost atât de impresionat de ce am văzut atunci încât nu am să o uit niciodată. Catedrala este destul de mare, ori când s-a făcut înconjurul atâta lume a fost la înviere încât nu ştiai unde începe cortegiul şi unde se sfârşeşte. Catedrala era parcă înconjurată de un inel enorm de flăcări aprinse, iar sus în clopotniţă erau alţii cu lumânări aprinse. Era o imagine extrem de frumosă a ceea ce se întâmpla atunci, în plin comunism. N-a fost loc unde să nu se facă slujbă de Înviere.

citat din Nicolae Bordaşiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare şi puternic; împărăţia lui era atât de mare, încât nici nu se ştia unde se începe şi unde se sfârşeşte. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alţii spuneau că ţin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau şi mai mari şi mai puternici, iară alţii mai mici şi mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea şi ţara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba ţara, că oare ce lucru să fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde şi nu le zicea nimic. Aşa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu ştia nimeni nimic, afară de împăratul.

începutul de la Zâna Zorilor de Ioan Slavici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Înviere

De Paşti – creştin ca orişicare –
Primind la slujbă luminiţa,
E prima dimineaţă-n care
Încep să beau... cu linguriţa.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am văzut pe mine însumi

M-am văzut
ca pe un inel de os
în şuvoiul limpede
al tuturor lucrurilor

şi am jurat
să le fiu întotdeauna deschis
astfel ca ele
să poată curge prin el

şi atunci am auzit
"inel de os" unde
inelul este ceea ce

face un clopot.

poezie de Lew Welch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există decât o singură înviere şi aceasta este recunoaşterea lui "Eu-Sunt"! Când recunoaştem pe "Eu-Sunt" recunoaştem că suntem viaţa şi nu gândul care apare în ea. Iisus spune atât de simplu: "Eu Sunt e calea, adevărul şi viaţa!" Adevărata Înviere este să vedem că suntem Viaţa şi nu gândul etern nemulţumit ce orbecăie prin ea. "Eu-Sunt" este lumina lumii. Odată recunoscut va împărtăşi această înviere tuturor oamenilor pentru a-i mântui.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost atât de disperată să am copii, încât am căzut în depresie după ce am pierdut primele sarcini. Am văzut o grămadă de doctori şi am primit o mulţime de sfaturi diferite. Aşa că, atunci când fiul meu cel mare s-a născut, acela a fost cel mai fericit moment din viaţa mea.

citat din Sophia Loren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti viaţă?

Unde eşti tu viaţă,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteaţă,
Iar răspunsul e ştiut.

Viaţa care a-nceput,
Tu nu ştiai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.

Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viaţa are rost.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Încă nu m-ai lămurit. Deci, ce-ai făcut după ce ai plecat de la mine? Unde ai fost şi ce s-a întâmplat atât de grav, încât te-a tulburat atât de rău?
Nick: Păi, mai întâi am trecut pe acasă, să văd dacă Maria era acolo, dar ea nu ajunsese încă, aşa că m-am îndreptat spre nava lor, "Pacifis", presupunând că o voi găsi acolo, cu păianjenul acela mititel, Ema.
To Kuny: Şi nu era acolo?
Nick: Ba da, era... Încă era acolo. Dar nu cu păianjenul, nu cu Ema. Ci cu el, în braţele lui... Aşa i-am găsit când am intrat în navă, îmbrăţişaţi.
To Kuny: Îmbrăţişaţi?! Pe cine, dragul meu?
Nick: Păi... Pe ea şi... pe el!
To Kuny: Ea?! Probabil te referi la încântătoarea ta soţioară. Şi el?! Probabil Lucian, tânărul lor comandant.
Nick: Exact, ei... Ei doi... Nu mi-aş fi închipuit niciodată aşa ceva!
To Kuny: Deci, asta e problema ta... Şi tu ce-ai făcut?
Nick: Nimic, ce era să fac?! La început nu-mi venea să cred că ar fi adevărat, speram să mă înşel. Câteva clipe n-am putut schiţa nici un gest, de parcă amuţisem. Rămăsesem blocat. Când m-au văzut, au tresărit amândoi şi s-au îndepărtat brusc unul de altul. El a încercat să-mi explice ceva, de parcă ar fi avut ce, cum că n-ar fi ceea ce părea, dar nu l-am ascultat. N-aş fi putut suporta să-i aud motivaţiile. Eram prea supărat, nervos. Am ieşit cât am putut de repede şi... Cam asta ar fi tot. Am ajuns aici, la tine, deşi nu-mi dau seama cum sau de ce. Eu nu intenţionam să vin din nou aici.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r de Înviere

Am crezut că, dacă mor,
Voi scăpa de al tău dor,
Dar n-am avut în vedere
Că există înviere.

Am greşit când am uitat
Că Hristos a înviat,
Ceea ce înseamnă că
De dor nu mă vindecă

Nici moartea definitiv.
Nu mai am niciun motiv
Să mai cred că, dacă mor,
Voi scăpa de al tău dor.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (11 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de înviere

Viaţa-i ca un fagure de miere,
Prin care-mi duc cu demnitate-o cruce:
Speranţe am şi eu la Înviere,
Dar deocamdată moartea nu mă... duce.

epigramă de Vasile B. Gădălin din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum culorile dintr-un curcubeu sunt astfel conectate între ele încât este imposibil să precizezi unde se termină una şi unde începe alta, la fel, noi nu putem sesiza unde se termină un "lucru" şi unde începe altul.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Legea Vibraţiei şi Legea Atracţiei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catedrala copilăriei mele a fost mereu reprezentată de casa bunicilor.

citat din Gabriel Petru Băeţan (2010)
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocabule, temelii

Ca profesor de estetică
la catedrala plantelor
mă întorc mereu
când mă-mpiedic de-o piatră,
sau de-o ruptură de nor -
niciodată nu se ştie
unde te poate duce.

E cea mai curioasă disciplină,
am învăţat-o
rupându-mă în două,
să mă complic intenţionat
întru credinţa gândirii.

poezie clasică de Constantin Dracsin
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cassius Hueffer

Mi-au dăltuit în piatra funerară cuvintele:
"Viaţa lui a fost blândă, elementele care îl alcătuiau astfel amestecate
Încât natura putea, mândră, declara întregii lumi:
Acesta a fost un om."
Acei care mă cunoşteau, zâmbeau
În timp ce citeau această retorică goală.
Epitaful meu ar fi trebuit să fie
" Viaţa nu a fost blândă cu el,
Elementele care îl compuneau erau astfel amestecate
Încât viaţa lui a fost o luptă
În care el a fost cel măcelărit".
Cât am trăit, nu m-am putut împăca niciodată cu vorbele mincinoase,
Iar acum, mort, trebuie să mă supun unui epitaf
Engravat în piatră de un tâmpit.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonardo da Vinci era o apariţie impresionantă şi frumoasă, şi prezenţa sa magnifică dăruia alinare până şi celor mai întristate suflete; era atât de convingător, încât putea să-i facă pe ceilalţi să-i împărtăşească ideile. Avea o putere psihică atât de mare, încât putea să se împotrivească violenţei, şi putea, cu mâna dreaptă, să îndoaie cercul cu care se bătea în uşă sau potcoava unui cal, de parcă aşa ar fi fost făcute. Era atât de generos, încât dăruia mâncare tuturor prietenilor săi, fie bogaţi, fie săraci... Prin naşterea sa, Florenţa a primit un dar enorm, şi prin moartea sa a suferit o pierdere incalculabilă.

citat din Giorgio Vasari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram acolo

să-l încurajez pe monet
trebuia să fiu impresionat
de impresionismul lui
nu lipsea nici renoir
se gândea să picteze nuferi
şi dacă aş fi fost clemenceau
l-aş fi încurajat să-i picteze
umblam braţ la braţ
prin parisul spălat de veacuri
turnam vin admirând fetele
de la moulin rouge
se sfârşea un secol sub ochii noştri
eram acolo să aruncăm ultimii franci
pictând crinii de apă
la puiul cu sos de muştar şi curry
ne promiteam să pictăm catedrala
de la rouen după o bere neagră
fumând ţigări parfumate
în căpiţele pictate de el

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O înviere adevărată nu ar fi înviere dacă nu avem o moarte adevărată.

aforism de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vampirul Lestat: Iar eu sunt tot diavolul de atunci, tânărul care se doreşte în luminile rampei, unde să fiu văzut cât mai bine, poate şi îndrăgit. Una nu-mi e destul fără cealaltă. Iar eu ţin atât de mult să amuz, să încânt, să fac aşa, încât să mi se ierte toate păcatele...

replică din Regina damnaţilor de Anne Rice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţin minte că am citit undeva că Marie şi Pierre Curie erau atât de pasionaţi de munca lor încât uitau de toate, ei se pliau complet pe imaginea savantului din acea epocă. Şi faptul că el a murit într-un accident de circulaţie – pe atunci se circula cu cai la trăsuri şi diligenţe –, pe o vreme ploioasă, alunecând în faţa unui magazin de unde dorea să-i cumpere Mariei o bijuterie, parcă fiind Crăciunul, intră în legenda unei relaţii extrem de fericite. Atât de rare.

citat din Aurora Liiceanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceea când te-am luat în braţe şi te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineaţă, de teamă să nu fi greşit şi să văd că nu mă iubeşti. Mi-era aşa frică să nu râzi de mine, încât am plecat şi m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot şi, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ţi-aş fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rugăm, înregistraţi-vă...

Am fost numit şi şarpe şi şobolan
Am fost trimis în bezna lumii interlope
Unde nu se vedea nicio rază de lumină
Am fost mincinosul cel minţit încă din copilărie
Moş Crăciun şi Iepuraşul de Paşte erau morţi
Cu mult înainte de naşterea şi de răstignirea lui Isus Hristos
Barabás a fost eliberat pentru a ucide iarăşi şi-aşa a apărut Hitler
Care niciodată n-a întâlnit un evreu fără să-i fi dat un bilet de tren
Cu condiţia să-i fi fost pe plac croiala hainelor şi pielea lui

Am fost roman şi egiptean
Numit barbar de Zeii Greciei
Considerat sacru în împărăţia lui Hades
Am fost bătut şi-aruncat peste bord
Atunci când corăbiile cu sclavi navigau spre est
Călcat în picioare de stăpânii negri cu limbi ciocolatii
Am fost vândut şi cumpărat de cei asemeni mie
Am fost pentru unii un om al războiului şi un gladiator
Pion şi rege deopotrivă
Eu sunt cine sunt atât timp cât îi las pe alţii să mă definească.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!