- maturitate
- mare adâncă, dar lină;
iubire statornică, liniștită, deplină;
trăire profundă, amestec
de ploaie și cer-curcubeu;
și râs, dar și plâns!
Maturitate:
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumină lină
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte și uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și szrăcit
Cel plâns și cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
- declin
- ironie acidă a vieții grăbite,
zâmbete strâmbe și știrbe,
plâns amar și tăcut,
sâcâitor ca o boală,
ca o ploaie rece de toamnă,
enervantă, banală...
Declin:
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stropi de veșnicie
stropi de veșnicie
ploaie de luni și stele
în cerurile mele
eterne
ploaie de sori și comete
în universurile mele
concrete
ploaie de planete și culoare
în inima mea
iubitoare
ploaie de lumină divină
în ființa mea
deplină
ploaie de iubire infinită
în sufletul meu
care-ntruna palpită
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea nu este deplină, dacă există tulburare; fericirea deplină este calmă ca o mare în vreme liniștită de vară.
citat din Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
- adolescență
- frunte semeață de pisc îndrăneț;
ochiul atent deschis spre lumină;
nesupunere-n toate;
iubire pură pentru ființa din vis;
și râs, dar și plâns!
Adolescență:
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- tinerețe
- furtună iscată-n abisuri de mare;
suflet purtat de torent;
neastâmpăr, forță, cutezanță;
luptă pentru idealul de viață;
și râs, dar și plâns!
Tinerețe:
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcare
Valul neliniștit,
neobosit al mării,
e simbolul mișcării.
Experiențe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.
Noi înșine,
în permanentă mișcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranți
noutățile vieții.
Ignoranța însăși
poartă viață
amestec de cunoscut
și necunoscut,
amestec generator de artă,
amestec de muzică,
de pictură,
de dans pătimaș,
de literatură,
ce fac din viață adevărată magie
sorbită naiv, cu frenezie.
E asemeni amestecului
de apă limpede
și nisip de pe mal,
la care lucrează
neobositul val
simbol al mișcării.
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
O! Tu lumină orbitoare
"Cine te așteaptă te iubește
Iubindu-te nădăjduiește
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori și ce zăvoi.
Te așteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi șiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.
Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Și peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

- patriotism
- Patriotismul nu este o izbucnire de emoție scurtă și nebunească, ci o dăruire liniștită și statornică de o viață.
definiție celebră de Adlai E. Stevenson
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fluturelui
Într-o liniște deplină,
Înălțându-se ușor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.
A pornit înspre colină
Fluturașul călător,
Într-o liniște deplină
Înălțându-se ușor.
Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o liniște deplină.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul.
citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălțare
De-atâtea ori am plâns când a venit Crăciunul,
Număr nu am la miile de lacrimi,
Durerea mea, a fost a milioane sfertul...
Și-a celor ce au plâns umplându-și pumnul!
Și ce folos, azi plâg în gând cu tine,
Că nu-ți poți umple gândul cu merinde,
Așa cum unii își abundă-n bine,
Ceea ce n-au făcut cu propria lor minte!
Sunt plânse drumurile spre iertarea,
Ce n-or s-o aibă neamurile toate,
Care-au ciobit cu fapta și purtarea,
Făgașul mic ce ne -arăta cărarea!
Crăciunu- nseamnă mare fericire,
Când toate se renasc din adormire,
Deșteaptă-te din vechea ta iubire...
Și 'nalță-te spre infinit... trăire!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura, marea noastră învățătoare, își împlântă rădăcina stejarului în pătura cea mai adâncă și statornică a pământului, și de acolo dă creațiunii sale putere de a lupta și de a trăi.
Titu Maiorescu în Critice
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Contradicții
Tristețe adâncă, iubire de tine,
Durere sublimă, fericire deplină...
Durere, iubire, tristete și dor,
Sufletul meu e mereu călător
Între mine și tine,
Și tu știi prea bine,
Fericirea-i aproape
Și totuși departe,
Dragostea mea,
Un ocean ne desparte
Și-mi vine a pleca...
Dorul de tine nu mai poate-aștepta,
Visul meu drag, visul meu tainic,
De-atâția ani în sufletul meu zăbavnic...
poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuiul
Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.
E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.
În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbiți despre "TRĂIRE" CA ȘI CUM ADEVĂRUL AR PUTEA FI TRĂIT. Păi, Ghiță, dacă trăiești prezența, tu cine ești? Adevărul este condiționat de o trăire sau este liber de orice trăire ca să nu spun de orice trăitor? Când te căsătorești, mamă, ce trăire, și cât durează cacealmaua asta?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
- copilărie
- ochi de mărgăritar
deschis mirat spre lume;
pași șovăielnici peste mici bariere;
jocuri naive, o lume de vis;
și râs, dar și plâns!
Copilărie:
poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu devin liber în adevăratul sens doar în virtutea libertății altora, astfel încât libertatea mea devine mai mare și mai profundă cu cât numărul de oameni liberi din jurul meu este mai mare și libertatea lor este mai profundă și mai extinsă.
citat clasic din Mihail A. Bakunin
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mintea este mai liniștită, cu atât mai puternică, mai vrednică, mai profundă, mai grăitoare și mai perfectă este rugăciunea.
citat din Meister Eckhart
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura în tablou
În seara asta minunată, luna-mi zâmbește ireal
Desprinsă parcă din poveste, are un luciu de cristal
E o magie, e mister, e tot ce vrea să fie
E-o dragoste așa profundă, că nu se poate scrie.
În dimineața asta vie, soarele se joacă-n răsărit
Desprins din basm adevărat, tu juri că este urmărit
De nori, de ploaie, de furtună, de-o rază aurie
De o iubire prea adâncă, plină de bucurie.
În visul meu de viață plin, din dulcea mea povară
La un tablou rupt chiar din rai gândul alene-mi zboară
Când zori cu noapte se-mpletesc, spre orizontul pur
Secunda din eternitate aș vrea naturii să i-o fur.
Și să rămân cu ea în veci, în amintirea-mi vie
Splendoarea ei să pot s-o scriu numai în poezie
S-o pot păstra ca pe-o comoară, în taină și în gând
Dacă mă-ntreabă cineva, eu să răspund: nu vând.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!