viaţă

Viaţa e jocul care trebuie jucat.

definiţie de Edwin Arlington Robinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Cory

Când se-întâmpla ca-n oraş Richard Cory să coboare,
Noi, de pe trotuar, îl admiram uimiţi, lipsiţi de suflu:
Era un gentleman adevărat din cap până-n picioare,
Curat şi îngrijit peste măsură, şi imperial de suplu.

Era întotdeauna calm şi îmbrăcat la patru ace,
Şi-întotdeauna-n discuţii omenos, şi-învăluit de-un fin parfum;
Simţeam cum creşte pulsu-n noi şi cum invidia se coace
Când ne saluta:" Bună seara," şi-apoi îşi vedea, sclipitor, de drum.

Şi era bogat – da, mai bogat cu mult decât un rege,
Şi-avea mult stil şi şcoală multă-n fiecare artă şi aspect,
Iar ca delicateţe, credeam noi, era un prinţ în lege –
Când îl vedeam, toţi doream să fim în locu-i. Îi arătam respect.

Şi astfel munceam – aşteptând o izbăvire, o lumină,
Şi hrană-aveam de azi pe mâine, şi viaţa viaţa era un handicap;
Şi Richard Cory, într-o noapte caldă, cu lună plină,
S-a dus acasă şi şi-a tras un glonte-n cap.

Edwin Arlington Robinson (1869––1935)

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credo

Nu-mi găsesc calea: nu se vede nici o stea
Călăuzitoare pe cerul acoperit de nori;
Şi nu se-aude murmur şi nu se-aude şoaptă
De fiinţă-n jur, doar o voce însingurată-n sinea mea,
Fulgurantă ca zborul frânt, pe înserat, de rândunea;
Ca o muzică imperială, demult pierdută, care-aşteaptă
Undeva, unde îngeri cu degete subţiri împletesc gânditori,
Ca-n vis, frunze-îngălbenite pe cununi care n-au flori.

Nu, nu există nici un licăr, nici o chemare nu străbate,
Pentru că cel care se-închină, se-închină de teamă,
De teama întunericului şi-a haosului violent al nopţii;
Dar cu toate-acestea ştiu că – deasupra şi dincolo de toate –
Se află-un mesaj trimis prin ani de departe, care ne cheamă,
Presimt gloria luminii ce va să vină, pe care-o visăm cu toţii.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869-1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliff Klingenhagen

Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă şi friptură,
Şi-alte bunătăţi care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare şi, cu masculină
Eleganţă, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conţinut amar
Şi a sorbit, tuşind uşor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.

Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi – de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi –
Şi mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deşi-l cunoşteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancore pierdute

Ca un peşte uscat, avortat demult pe mal de apele saline,
Trăia acolo-un marinar bătrân, cu pielea cafenie ca de mort,
Care povestea de-o navă străveche, scufundată-n port
Acum o sută de ani şi mai bine,

Unde scafandrii, scufundându-se pentru-a scoate la lumină
O legendă care-şi croise-un drum printre oamenii navelor,
Au găsit jos în regatul întunericului mut şi înşelător
Ancore care nu se mai vedeau, înghiţite de flora marină.

Optimizând o eclipsă, investigând într-un anume fel de regie
Nenorocul lor, folosindu-se de-o evidentă-analogie
Pentru-a desluşi urme dincolo de uşile-ntrebării,
Marinarul a făcut povestea mai veche decât ierburile mării –

Spunând multe despre cele trecute, uitate de rapsozi,
Trecute odată cu el, a cărui mamă n-ar fi trebuit să aibă plozi.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii Înţelepţi

Prima voce

De-atâta vreme-n derivă,-atât de rapidă eşuarea,
Spre ce soartă, spre ce fel de ruină ne-a împins marea –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Ar fi putut fi cerul altfel, pământul diferit,
Încât să nu fi ajuns la un asemenea sfârşit –
Noi, dar nu şi oamenii ceilalţi?

A doua voce

Escortaţi de ce fel de blestem,
Ce calcul ne-a împins spre locul dezastrului extrem –
Pe noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Iar dacă naufragiului îi suntem, iată, camarazi,
De ce privim drept înainte din înfrângerea de azi –
Noi, noi mai mult decât oamenii ceilalţi?

A treia voce

Aruncaţi din porturi, care nu se mai văd, departe,
Nu s-ar putea, crezând, să trecem dincolo de moarte–
Noi, ai Înţelepciunii Fraţi?
Vegheaţi de sfere rotitoare-n al eterului parfum,
Nu vom fi oare mai bogaţi decât suntem acum –
Noi, deopotrivă cu oamenii ceilalţi?!

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe deal

Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus,
Casa e-închisă şi tăcută:
Nu mai e nimic de spus.

Prin peretele ruinat, distrus,
Un vânt rece şi neprietenos strănută:
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Nu-i nimeni pe-aici, dispus sau indispus,
Să-ţi spună ceva cumplit sau de Doamne-ajută;
Nu mai e nimic de spus.

De ce-am mai rămâne noi, un biet surplus,
În ţinutul amar al florii de cucută?
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus.

Suspinele noastre nu se-aud şi parcă nu-s,
Iar pentru ei sunt o necunoscută:
Nu mai e nimic de spus.

E jale, ruină, toate-s la apus
În casa de pe deal, cândva plăcută –
Toţi sunt risipiţi în lume, toţi s-au dus:
Nu mai e nimic de spus.

poezie de Edwin Arlington Robinson,1869–1935, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi nevasta

I – EXPLICAŢIA

"Credeai că le ştim pe toate," a spus ea," dar nu-i aşa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubeşti. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristeţe, cât de curând,
Preţul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârşitul fiecărei zile, cum bine ştim,
Iar tăcerea, sfârşitul fiecărui cânt.

Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aş avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nţeleg şi ştiu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:

Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ţi fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deşi, poate, cam târziu!"

II – ANIVERSAREA

"Spune-mi adevărul, oricare-ar fi, oricui i-ar aparţine,
Ai crezut că ştim, dar trebuie să lămureşti acum
Tot ce ţi-a scăpat, eşti chemat să-mi spui ce şi cum,
Tu eşti bărbatul, te-ai căsătorit cu mine.
Merită oare să vezi în seri ca asta, dincolo de mareea
Ceţii, mai multă căsătorie-n visul sărutului de altădată
Decât într-o mie de ani din viaţa care ne-a fost dată?
Pasiunea a închis deja uşa. Mândria păstrează cheia.

Orice am spus sau am lăsat nespus, reclamă.
Ce-am făcut sau n-am făcut, tu spune-mi, chiar dacă doare.
Spune-mi adevărul... Îţi este teamă?
Crezi că Iubirea s-a hrănit cu minciuni întotdeauna,
De vreme ce foamea-n ochii ei îşi are văgăuna?
Îmi ceri să pretind că lumina lunii palide e soare?

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am jucat la cărţi

Într-o zi am jucat la cărţi iubirea
Cărţile s-au împărţit în mod egal
Iar jocul a început în mod real
După ce am fost măsurat cu privirea.
Eu am pus pe masă o clipă
Ea mi-a pus la dispoziţie o zi întreagă
În urma căreia am rămas fără vlagă
Dar am simţit cum dragostea se înfiripă
Atunci am pus pe masă întrebarea
Iar ea mi-a răspuns cu respingeri
Eu am încercat cu mângâieri
Dar ea a impus delimitarea
Am atacat cu asul de inimă roşie
Ea s-a apărat cu dama de pică
Părăsindu-mă cu o figură angelică
Terminând jocul cu ticăloşie

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera (zâmbind cu tâlc): Pot să mă rog şi eu cu voi?
Elen (cu entuziasm): Desigur. Am spus-o de atâtea ori. Trebuie să ne rugăm împreună...
Lady Robinson: Exclus! În trei nu se poate! Ar fi o aluzie prea directă la Sfânta Treime!
Elen (indignată): Lady Robinson! Mergeţi prea departe...
Lady Robinson: Nu se poate dragă, în trei! Aceea nu mai e rugăciune! E deja orgie...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui inginer care se laudă că a jucat "Futbol"

Trebuie crezut când spune
C-a jucat intens "futbol",
Că şi-acum în gestiune
Are mereu câte-un gol.

epigramă de Margareta Chiţibură din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wichita: Hai să jucăm jocul tăcerii.
Columbus: De fapt, chiar voiam să te întreb, ai fost vreodată în Columbus? Pentru că am tot încercat să...
Wichita: N-ai jucat niciodată jocul tăcerii?

replici din filmul artistic Bun venit în Zombieland
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am jucat, pe unde n-am jucat la viaţa mea! Mă cunosc spectatorii, dacă-i zi! Noaptea-i mai greu!

citat celebru din Jean Constantin
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare jucător trebuie să accepte cărţile pe care viaţa i le aruncă pe masă. Odată ce cărţile sunt în mâna sa însă, el este cel care trebuie să decidă cum să le joace astfel încât să câştige jocul.

citat celebru din Voltaire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson (iritată): Nu mai rezist cu voi! Cărţi, cărţi şi iar cărţi! E ridicol. Fără bărbaţi, orice bar de noapte se transformă în sală de lectură.
Venera: A fost ideea ta să înfiinţăm un club de noapte! (Ironic). Lady Robinson Bar...
Lady Robinson: Da! Eu, Lady Robinson mă mândresc cu această investiţie...
Venera (ironică): Un bar de noapte?
Lady Robinson: Se putea face altceva cu voi? Ai fi vrut să fondez o mănăstire?
Venera: Dar suntem pe o insulă locuită de patru femei! Mami, suntem pe o insulă pustie....

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autorul trebuie să creeze un context în care ceilalţi să poată gândi.

citat din Edwin Schlossberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce transmitem în viaţa altor persoane se întoarce în viaţa noastră.

citat din Edwin Markham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A juca jocul lumii, "ludus globi", iată poate cea mai potrivită expresie al proiectului filozofic al Renaşterii. A-l juca serios, iocari serio, într-un fel bine cumpănit şi chibzuit (studiosissime), nicidecum infantil, "non pueriliter". Oricum, în acest joc ce se joacă, care este jucat, trebuie să intrăm spre a participa la misterele ultime ale orficului Dionysos, zeul-copil ucis de Titani.

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Vezi Elen! Bărbaţii trebuie luaţi cu zăhărelul...
Elen: Ştiţi bine că nu avem zahăr! (Smiorcăit.) Nu mai avem nici măcar zaharină...
Lady Robinson: Pe bărbaţi nu-i reţii cu profetul Zaharia... Tot mai convingătoare este Maria Magdalena...
Elen: O, Doamne!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lady Robinson: Nu te băga, Elen! Nu este specialitatea ta! (Continuă să formeze numere la telefon.)
Elen: Ba mă bag! Mă introduc! Trebuie să mă bag şi să mă introduc. Înainte de intrigă şi de punctul culminant e nevoie de introducere...
Lady Robinson: Ce vrei să spui?
Elen: Când beau prea mult, bărbaţii au probleme cu introducerea!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera (iritată): Bărbaţii de azi sunt paşnici. Nu vor război! Se bat prin baruri! Sângele naţiunii curge pe orice ring de dans. Iar răniţii trebuie ajutaţi...
Lady Robinson: Venera!
Venera: Mami! Vreau să fiu mama tuturor răniţilor...
Lady Robinson: Te rog să-ţi păstrezi demnitatea! Tu eşti dansatoare, nu soră de caritate!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!