În oraşul vecin sau în apropierea lui, cu ani în urmă, poliţia secretă albaneză a reuşit să captureze un suflet.

Ismail Kadare în Spiritus (1996), traducere de Marius Dobrescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi ea, sumar îmbrăcată, tot astfel erau şi frazele ei.

citat din Ismail Kadare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mi se manifestă adesea sub forma somnolenţei.

citat din Ismail Kadare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu e imposibil, imposibilul poate fi depăşit

citat din Ismail Kadare (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictatura şi literatura autentică nu sunt compatibile... Scriitorul este duşmanul natural al dictaturii.

citat din Ismail Kadare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ascundeau faptul că nu-i deranja cu nimic prezenţa lor, ci că, dimpotrivă, le făcea bine. Totul, numai şi numai ca să se afle acolo sus că ei nu au nimic împotriva statului, a micului, pricăjitului stat albanez.

Ismail Kadare în Spiritus (1996), traducere de Marius Dobrescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea aceasta oamenii nu fac altceva decât să repete aceeaşi poveste. Sunt diferite doar ochii, părul şi statura, aşa cum se întâmplă cu actorii, care-şi dau jos peruca şi aleargă înapoi pe scenă să-şi joace rolul următor. Oricât am încerca să ne ferim de asta, nu putem să nu ne conformăm semnalelor pe care le primim şi nici să evităm identificarea cu cavalerul medieval, pentru că toate, şi frâiele şi itinerariul şi orice altceva au fost stabilite cu mult timp în urmă.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşinăria, vârtelniţa timpului scotea rebuturi. Ghemuite, parcă deformate de paralizie, zilele se năşteau cu seara la început şi dimineaţa la sfârşit. Ani cu două ierni şi o toamnă între ele, şi mai rău, trei veri la rând şi o iarnă atârnând jalnic. Dar cel mai trist era să vezi timpul scurgându-se invers.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anna: Ah, Burganoff ăsta! Nu ştii niciodată dacă se duce la toaletă sau la poliţia secretă.

replică din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am considerat că prăbuşirea unui regim politic se manifestă cel mai spectaculos şi evident prin trecerea rapidă a vilelor de pe litoral de la cei învinşi la învingători. Iar primele care simt pe pielea lor nenorocirea sunt doamnele din înalta societate, ai căror umeri, de pe care au fost smulse bijuteriile şi broderiile grele, se înconvoaie în aşteptarea loviturii următoare. Încă puţin şi în lumina albă a lunii aş fi putut zări perlele risipite, amestecate cu bucăţi de scoică şi cuarţ strălucitor, ale unor aristocrate imaginare.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara cu formele

rotunde se instalează fără kit
luna nouă e aceeaşi
pentru toţi îndrăgostiţii
tăcerea umple oraşul
după câteva crime înfăptuite
invocând besa albaneză
iubitele îşi trimit spectrele
în jurul stâncilor crăpate
de valul val
duna veacurilor scoate
toate stafiile pe străzile luminate slab

peste oraşul în care trăieşte
o generaţie de degeneraţi
mutanţii genetici răi
cu suflete smulse de diavol
se lasă un frig izbăvitor
care ucide orice sentiment de milă
tot ce este viu va fi mort
şi tot ce este mort va fi viu
frica a intrat în şobolani
iar ei o duc în suburbiile jegoase
se pregăteşte un viitor sumbru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este un vecin faţă de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri şi să nu fim niciodată în apropierea noastră, prin soartă inaccesibili nouă.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţie nostalgică

Casa mea e-n bătaia oceanului
dar talazurile nu vor dovedi
să captureze dragostea profundă,
s-o împrăştie şi s-o doboare în hău.
Nu pot s-aştept
te caut
răscolind ţinutul de ape
din Golful Biscaya
care freamătă-n apropierea mea
şi mi-arată drumul până la tine.
Valuri uriaşe mă frământă
fulguieşte în inima mea
divulgând curăţenia
iar roşul efemer din ea
se pierde în imensitate.
Sunt iremisibil dacă nu te voi îndrăgi.
Unde eşti?
Din spuma mării te vei ivi
casa mea e-n bătaia oceanului.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre a obţine pisica înarmată, Imperiul Jorman urmase învăţătura savanţilor Muşcârin şi Pâssenko, adevăraţi maculişti al căror ideal fusese dintotdeauna expansiunea puterii imperiale. Bedeker-ul, poliţia secretă, stăpânise şi perfecţionase în acest scop cel mai redutabil instrument, arma zoologică.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară am

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

Acelaşi dor, acelaşi verde,- acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin.
Chiar dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

poezie de Nicolae Mătcaş
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu garda jos

Stai departe de săbiile ascuţite.
Nu te apropia de femeia frumoasă.
Apropierea de o sabie tăioasă te va răni la mână;
Apropierea de frumuseţea femeii îţi va răni viaţa!
Nu distanţa constituie pericolul drumului,
Zece metri sunt îndeajuns pentru a distruge o roată;
Pericolul iubirii nu vine din a te îndrăgosti de multe ori;
Este suficientă o singură seară pentru a rămâne cu o cicatrice în suflet.

poezie clasică de Meng Chiao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţia în acţiune

Adio, muncă de birou!
Poliţia - putem azi spune -
E permanent în acţiune:
Se mută într-un sediu nou.

epigramă de Nicolae Zărnescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul comunilor

Oraşul era un cer încâlcit de cabluri...
loc cu bârfe proaste...
un alter ego din vestul sălbatic...

Oraşul era mort la revoluţie
dar şi viu în fiecare ungher.
Iacobini mânjiţi şi fără cullotes (!)

Oraşul era chipul ei când visa
cu privirea pironită în tavan
şi inima înţepată de pofte şi lipsuri.

Oraşul era chipul lui când dormea
cu capul în perna de catifea
peste care erau pete vechi de lacrimi...

Oraşul era pantograful antic
pe sub care treceau tramvaiele
vechi, zgomotoase şi reci...

Oraşul era surâsul meu cuprins
de mediocritate şi nebunie
între necunoscuţi şi gaşcă!

În oglindă îmi studiam ridurile,
căutăm prin harta lor secretă
poate (Eu) să aflu ce am fost (?)

În duş priveam ploaia
din reţeaua de canalizare,
spălându-mă cu torentu-i de tandreţe.

Sub ploaia aia, mii de suflete,
parcă gâdilându-se într-o încleştare
pentru trupul meu senzual de urbe...

Apoi din gelul de duş se scurgeau pădurile tropicale,
închise de vreo mişcare ocultă
în vreo sinteză alchimică de dragoste...

Făcea spume roz şi orbitoare,
din cap până-n balta de sudoare,
cu nămolul înmuiat de pe mine...

Rotocoale de praf, de departe,
adunate în jurul "magneţelului",
spre perpetuu nord...

Se scurgeau cu micul potop,
dezvelind statuia aurită
a poetului spălat de vise...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire interzisă

iubire interzisă,
sculptată-n inima mea, scrisă
cu litere de dor şi fericire,
şoptită-n suflet, rostită în neştire,
secretă şi năvalnică iubire,
ce doare, fericeşte şi-ntristează...

când se-nserează,
şi depărtarea se acutizează,
aş plânge un ocean de gânduri triste,
şi dorul meu spre tine emigrează...

iniţiale sacre, interzise,
sculptate-n inima mea, scrise
cu litere de dor şi fericire,
secretă şi năvalnică iubire...

rondel de Elena Vlădescu (3 mai 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţia rutieră

Ies poliţiştii în natură,
Având trei fluiere-n dotare.
Pe unu-l ţin mereu în gură,
Iar celelalte... în picioare.

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sam: Ţi-am spus, am căutat peste tot. Nu am găsit nicio cameră secretă.
Dean: Păi, de-aia i se spune cameră secretă.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!