Mașinăria, vârtelnița timpului scotea rebuturi. Ghemuite, parcă deformate de paralizie, zilele se nășteau cu seara la început și dimineața la sfârșit. Ani cu...
Mașinăria, vârtelnița timpului scotea rebuturi. Ghemuite, parcă deformate de paralizie, zilele se nășteau cu seara la început și dimineața la sfârșit. Ani cu două ierni și o toamnă între ele, și mai rău, trei veri la rând și o iarnă atârnând jalnic. Dar cel mai trist era să vezi timpul scurgându-se invers.
Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.