Fă trei cruci şi zi "Doamne-ajută!" când treci pragul casei, fie ca să ieşi, fie ca să intri, căci lumea din întâmplări se alcătuieşte, iar întâmplarea e noroc ori nenorocire, şi nimeni nu ştie dacă e rău ori bun ceasul în care a pornit, nici dacă va face ori nu ceea ce-şi pune de gând.

Ioan Slavici în Pădureanca (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă şi în lumea asta era un păcurar bătrân şi o păcurăriţă, care aveau trei fete: Ana, Stana şi Lăptiţa.

începutul de la Doi feţi cu stea în frunte de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit.

Ioan Slavici în Moara cu noroc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feciorul de împărat a pornit ca primejdia, s-a dus ca pedeapsa lui Dumnezeu, s-a bătut cum se bate, cum numai el se bate şi, când în a treia zi au crăpat zorile, iarăşi a fost la curtea împărătească, sosind cu inima stâmpărată prin luptă şi cu ea plină de dor neastâmpărat să ştie ce şi cum, de când s-a dus! Hei! dar ce-auzi? ce văzu? îmi vine nici să nu mai povestesc când văd atâta răutate, atâta suflet fără milă, şi urâtă, şi supărăcioasă, şi grozavă treabă, încât nici nu se poate spune fără ca să răsufli o dată cu greu! Adică a fost aşa: în clipita când stelele se strâng pe cer, când feciorul de împărat era numai trei paşi de la poarta curţii, s-a întâmplat întocmai precum a fost zis Lăptiţa: doi feţi-frumoşi, feciori de împărat, unul ca altul, cu păr de aur şi cu luceferi în frunte. Dar era ca lumea să nu-i vadă. Vitrega, rea precum era în gândul ei, în pripă puse doi căţei în locul copiilor, feţi-frumoşi, iar pe copiii cu părul de aur şi cu steaua în frunte îi îngropă în colţul casei, tocmai la fereastra împăratului. Când feciorul de împărat intră în casă şi cercă s-audă şi să vadă, n-auzi nimic, ci văzu numai pe cei doi căţeluşi, pe care vitrega i-a fost pus în patul Lăptiţei.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzuseră ele pârtia de flori pe unde călcase piciorul Liei, dar nu putea chiar nici în basm să le treacă prin minte gândul că florile vii sunt urmă de fată cu inima curată; se potoliră dar, se prinseră în horă şi începură să joace lin, bătând cu piciorul în pământ şi cântând cu glas ademenitor: "Ieşi, Limir, ieşi, Limir-împărat, ieşi să bem şi să mâncăm! – Ieşi, Limir, să ne veselim! Ieşi, ieşi, ieşi, Limir-împărat."

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să nu se ştie

Omule,
dacă vrei să nu se ştie
cu ce pleci în suflet,
tu când intri în vecie
să schiţezi un zâmbet.
Astfel, lumea nu va şti
câte-n viaţă-ai pătimit.
Despre tine vor gândi
că ai fost om fericit.
Tu te duci lumea rămâne,
viaţa merge înainte.
Pe pământ rămân doar urme.
pe piatră două cuvinte.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să schimbi lumea, dacă nu intri într-un partid politic? Şi dacă intri, vei fi mazilit in secunda doi, dacă nu urmezi linia partidului.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este în firea omului că după ce mintea pricepe un şir de lucruri mai ascunse, ea pune aceeaşi măsură pe lumea întreagă şi nu mai crede ceea ce nu poate înţelege.

citat clasic din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult noroc să ai, fata mea, căci tu ţi-ai păzit credinţa.

Ioan Slavici în Ileana cea şireată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai de gând să fii pasionat de ceva, fii pasionat de învăţare. Dacă ai de gând să lupţi pentru ceva, luptă pentru cei care au nevoie. Dacă ai de gând să pui la îndoială ceva, pune la îndoială autoritatea. Dacă ai de gând să pierzi ceva, pierde inhibiţiile. Dacă ai de gând să câştigi ceva, câştigă respect şi încredere. Şi dacă ai de gând să urăşti ceva, urăşte ideea falsă ca nu eşti capabil să-ţi îndeplineşti visele.

citat din Daniel Goldston
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmplări în alb şi negru

Dacă mi s-au cuibărit în gânduri iluzii,
sunt departe de realul cognitiv
şi scap din vedere ce mă înconjoară.

În faţa ochilor se perindă trecutul
întâmplări în alb şi negru
într-o rupere de ceea ce cred.

Nu mă plâng dar, nici nu zburd în bucurie,
mă pierd în imagini neconturate clar,
mă îndoiesc de vorbele ce mi se spun
mai ales când sunt oblice.

Dacă iluziile îmi dispar grăbite,
tu contribui cu toată liniştea din cuvinte,
nu mă laşi pradă lupilor vechi,
mă aşezi la masa rotundă cu trei picioare
unde se nasc marile spirite
şi se hrănesc flămânde cu idei.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut noroc de mică, să mă cunoască lumea şi să mă aprecieze: "Uite-o pe Stela!". Şi când lumea te ştie şi-ţi zâmbeşte dimineaţa, cum să te duci într-o ţară în care nu se uită nimeni la tine, nici cu coada privirii măcar?

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există multe răspunsuri mai bune decât a-l face pe copil să simtă că prin a pune întrebări profunde comite o gafă socială. Dacă avem o idee despre care ar fi răspunsul, putem încerca să îi explicăm. Chiar şi o încercare incompletă reprezintă o reasigurare şi o încurajare. Dacă nu avem nici o idee despre răspuns putem folosi enciclopedia. Dacă nu deţinem o enciclopedie, putem duce copilul la bibliotecă. Sau am putea spune: "Nu ştiu răspunsul. Poate că nimeni nu ştie. Poate când vei creşte mare, tu vei fi prima persoană care o să afle."

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită şi ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută şi se duce la pădure, să-şi aducă un car de lemne. Şi ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn şi l-a cetluit bine, şi pân-or mai mânca boii, s-a pus să mănânce şi el ceva. Şi după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucăţică de mămăligă îmbrânzită şi, făcând-o boţ, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teşitura asta, că poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o şi ea ş-a zice-o bodaproste". Şi punând mămăliga pe teşitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută şi, pe la prânzişor, porneşte spre casă. Şi cum a pornit el din pădure, pe loc s-a şi stârnit un vifor cumplit, cu lapoviţă în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoţi câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la aşa vreme te face să pierzi răbdarea şi, fără să vrei, te vâră în păcat.

Ion Creangă în Povestea lui Stan Păţitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mult, cu puţin, lucrurile se fac, numai dacă le ştim face.

citat clasic din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de poveste

Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adânc, păduratic,
apari ca ispita.

Târcoale nu-mi da
şi nu adăsta!
Ci ia-o-nainte
când ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.

Când intri, ia seama
la podul cu vama,
la numărul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soartă
loveşte în poartă!

Atinge cu cornul
de trei ori zăvorul
ca-n rituri de leac
rămase din veac.

Atinge şi piatra
şi pragul şi vatra.
Şi dacă Frumoasa
îngăduie - vezi-i
aleanul amiezii.

Atinge-i coroana,
obrazul şi geana,
năframa cu lacrimi
şi perna cu patimi.
Tu las-o în schimb
privirea să-şi treacă
şi mâna oleacă
prin albul tău nimb.

C-un muget dă-mi veste
- apoi părăseşte
cetatea si murii
spre pacea pădurii.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de poveste

Din clima fierbinte
a basmului, sfinte
irog inorog
c-un semn te invoc.
Din verde molatic
s-aude copita,
adânc, păduratic,
apari ca ispita.

Târcoale nu-mi da
şi nu adăsta!
Ci ia-o-nainte
când ceasul va bate,
solie cuminte
spre vechea cetate.

Când intri, ia seama
la podul cu vama,
la numărul casei,
la curtea Frumoasei.
Cu sunet de soartă
loveşte în poartă!

Atinge cu cornul
de trei ori zăvorul
ca-n rituri de leac
rămase din veac.

Atinge şi piatra
şi pragul şi vatra.
Şi dacă Frumoasa
îngăduie - vezi-i
aleanul amiezii.

Atinge-i coroana,
obrazul şi geana,
năframa cu lacrimi
şi perna cu patimi.
Tu las-o în schimb
privirea să-şi treacă
şi mâna oleacă
prin albul tău nimb.

C-un muget dă-mi veste
- apoi părăseşte
cetatea si murii
spre pacea pădurii.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă propun astăzi un joc colectiv care va fi Jocul Adevărului. Voi face în aşa fel încât secretul şi minciuna vor trebui să dispară de pe lume, căci de îndată ce-şi vor face apariţia, eu, Tozgrec, cel ce n-are nici început, nici sfârşit şi nicio identitate ca voi, eu voi fi acolo ca să dezvălui Adevărul.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu faci compromisuri sau te sacrifici pentru nevoile altcuiva, nu îţi este bine ţie. Dacă cineva îţi cere să îi satisfaci nevoile, înseamnă că acea persoană nu este ok cu ea însăşi şi vrea să obţină de la tine ceea ce nu-şi asumă să facă de una singură. În plus, omul care îţi cere să faci compromisuri nu te respectă, ci se pune pe sine şi nevoile sale în prim plan - desconsiderare + egoism. Nici omul care face compromisuri şi nici cel care le cere nu este ok cu el însuşi. Şi nici nu va fi la fel atât timp cât va fi prins în acest schimb disfuncţional în care unul dă ceva ce nu şi-ar dori să dea, iar celălalt cere să i se satisfacă nevoile egoiste. Amândoi vor fi mereu pe minus, chiar dacă cel care primeşte pe moment se va simţi satisfăcut. Însă golul său interior nu va fi umplut în acest fel. Un om care se preţuieşte pe sine nu face compromisuri de dragul altcuiva. Un om autonom şi vertical nu le cere altora să facă compromisuri pentru că îi respectă pe alţii în aceeaşi măsură în care se respectă pe sine. Binele individual şi cel comun nu se construiesc pe compromisuri, ci pe un schimb de valori în care fiecare oferă ceea ce-şi doreşte să dea şi primeşte ceea ce un altul este dispus să ofere din prea-plinul său.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!