Desfă-mi încet bluza, strecoară-ţi degetele printre coaste, până să-mi mângâi inima.

citat din Hana Fujiko
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesă care vii prin noapte
Să-mi mângâi inima rănită,
Să-mi tălmăceşti străbune şoapte,
Mi-ai fost soţie ori iubită?

catren de Pavel Coruţ din romanul Să vii ca o părere...
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hana

binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanţelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărţi

frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor şi însoţitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă

iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui eşti şi de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absenţă

piatra
piatra este setea celui care n-a împărţit
e suspinul semnelor toate
piatră e gândul şi marea în care peştii înoată idei
singuri suntem numai atunci când intre noi aerul doare

tu
tu eşti cuţitul care taie-n felii lumina
când totul e gata vine la masă şi Domnul
încet şi tulburător de sonor
hana se roagă
undeva pe un câmp dragostea noastră

poezie de Florian Stoian-Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonia iubirii

Noaptea a trecut ş-acum soarele ne calcă-n prag,
aş vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru şi eu mângâi un pluş,
mă ridic cu gândul la tine şi de-abia aştept să vii ca un spiriduş,
să mă cuprinzi în braţe, iar eu să te cuprind cu dor,
şi-ncet în armonia iubirii suntem purtaţi de-amor.
Uşor mă-ntinzi, să-mi poţi vedea ochii şi a mea privire,
îmi mângâi părul şi ochii mi-i săruţi cu iubire,
iar gândurile şi emoţiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii şi te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg uşor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruţi cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot şi eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi şi doar pluşul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în braţe şi speranţa iubirii noastre a revenit.

poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, nu te amăgi! Cel mai bun prieten al Umbrei este Soarele. Cea mai bună prietenă, Luna plină. Tu doar strecoară-ţi gândul printre eclipse...

Ionuţ Caragea în Fântâna care-şi bea singură apa - volum în pregătire (2023)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima îmi era aşezată în palmele tale. Vibra uşor şi freamătul amintirilor, însemnate pe alocuri cu urmele asurzitoare ale trecerii prin cotidian ne îmbrăţişa cu fiorul mut. Trecutul ar fi putut să-şi strecoare intensitatea printre degetele albe, numărând respiraţiile vieţii plină de abrupt şi necunoscut. Alegeam să rămân mereu o parte din tine. Să mă ierţi şi să-mi cauţi prilej de iubiri netrăite, dar atât de familiare ţie prin simpla lor existenţă. Alegeam să-mi cos inima la loc şi să te ţin de mână. Fericirea însemna libertatea de a pleca în orice moment. Şi dorinţa de a rămane mai presus orice.

Andreea Palasescu (25 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trurli, Trurli

Printre flori am colindat
Ghiocei am adunat
Şi oricât am căutat
Nu te-am aflat
Nu te-am aflat

Până când de dor purtat
Florile-am înduioşat
Glasul lor am ascultat
Pe înserat
Pe înserat

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aş ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta

Mai departe am fugit
Dorul nu mi-am potolit
Lacrimi multe-am risipit
Şi te-am iubit
Şi te-am iubit

Şi de gânduri chinuit
Printre flori iar am venit
Vioreaua n-am găsit
S-a vestejit
Şi a murit

Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aş ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a şoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta.

cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra pleoapelor

Să ne îmbătăm cu propoziţii eliptice de subiect
şi să nu ne doară capul,
să întoarcem pe dos cuvintele
până înţelegem tot ce spun printre rânduri
ca nişte cititori în stele.

Nu putem face asta întotdeauna,
sunt ocazii şi fapte care ne depăşesc,
nu ne lasă somnul liniştit
şi dimineţile pline de candoarea răsăritului,
fiecare îşi doreşte o amiază cu obrazul de piersică,
să-i admire puful moale,
să-i atingă coapsele coapte,
să o sărute la umbra pleoapelor cu gene stufoase
în hamacul din grădina iubirii
până se supără iarba.

Doamne, la ce-mi zboară mintea,
trupul vrea să se odihnească cuminte
când începe toamna fără explicaţii
şi aş putea protesta pentru timpul pierdut
fără rezultate care să-mi toarne mulţumire
în inima femeilor scăpate printre degetele
înserării din orgolii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Aş chema din nou glonţul printre coaste
Inima să-mi cânte plină de mândrie
Că primeşte-arsura veacurilor noastre
Şi-şi donează viaţa ţie, Românie!

Dar ne-nvaţă dorul aspru de sub piept
Că durerea vine, doare şi se stinge
Cu suflarea-i luată de glonţul inert
Căruia nu-i pasă cine şi cât plânge.

Nu ştiu: să mai cred în cuvântul tău
Pe care-l primesc prin cuvântul lor,
Să mă lepăd, oare, de accentul rău
Pus de ei pe crucea sub care eu mor?!

Dacă afli, azi răspuns să-mi trimiţi!
Fii, te rog, silabă fără de cruţare!
Spune-mi adevărul, nu vreau să mă minţi,
Dar să simt căinţa-n dura răsuflare...

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu-i târziu

Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.

Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.

Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foşnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.

Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorinţe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţii la modă (II) - Bluza

Bluza, azi, cumplită soartă
Are tot mai puţin rol
Fiindcă mai nou se poartă
Bustul gol!

epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2007)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte stropite cu umbra zilei

ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâţi

umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei şi
freamătul vântului de abia aşteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită

pe
degetele zilei
m-am aşezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăşi surâsul tău

a
mai rămas puţin
şi vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă fiinţa
cu paşii zilei înflorindu-mi ploaia de simţuri
până la nori în floare-mpletiţi
pe aripa vântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăria de mătase

Geanta – o găină despicată,
Panglici şi dantele, o poiată,
Hana e-n extaz, atlaz,
Degetele se termină cu unghii sidefate,
Ele vor arde, vor arde,
Ochi adânci, pacifici, nici-nici,
i-au desfăcut trupul în patru,
câinele ei spuse – latru?
Florile ei se deschid ca lalelele,
Plâng în lume ulcelele, mărgelele,
Ah, Weltschmerz-ul nu ne mai lasă,
Asta-nţeleg şi eu a fi mireasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târg onest

Zice, primenindu-şi fardul,
O gagică cu cercei:
De mă laşi să-ţi mângâi cardul,
Poţi să-mi mângâi... tot ce vrei!

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip de coaste au bărbaţii

Mă-aplec să-ţi nimeresc făptura
Într-un vârtej de flori de soc,
Ca să-mi întorci cu rouă gura,
Să-ţi sorb dulceaţa ei de foc.

Cu mângâieri în chip de fluturi, –
Zbor pe coline de poveşti,
Mai caut să descopăr nurii,
Sămânţa fructelor trupeşti.

Viaţa noastră fie veşnic
Un dar din raiul întrupat
Sub mucul razelor de sfeşnic
Sclipind în coaste de bărbat.

De-aceea îngeri-n ovaţii
Pun panaceul unde doare,
Nisip de coaste au bărbaţii,
Tu, Evă eşti nemuritoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria speranţei

Înfăşurat de şnurul speranţei(*)
traversez pădurea.
Drumul e veşted,
ecoul respiră toamna trecută,
miroase a dragoste...
încet mă îndrept spre filonul de carbon
ce susţine instinctele de supravieţuire-
prin ele dezleg şi leg mistere omeneşti,
cu ele răspund şi întreb,
prin ele mângâi şi cer mângâiere
pe pământ şi în cer-
Printre frunze îşi fac loc priviri adiate!
le simt mirarea că îndrăznesc,
dar şi nesiguranţa culorii.
În timp ce inima mea întreţine prezentul,
respir ecoul şi mă ofer călătoriei...

___________________________
(*) scrijelit cu semnul îndoielii

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bluzei din crêpe de Chine

Când am venit la întâlnire,
În bluza mea din crêpe de Chine,
Mă-nfiorai, mai să leşin,
Când am văzut a ta privire.

Şi mi-ai rămas în amintire
Cum te uitai cu ochi străin,
Când am venit la întâlnire,
În bluza mea din crêpe de Chine.

Aş vrea, de poţi, să-mi dai de ştire,
Erai doar cast, sau misogin?!
Şi era vreo deosebire,
De purtam frunză de smochin,
Când am venit la întâlnire?!

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte coaste

Dansau în mine şapte coaste
a sârbii oaselor fierbinţi
îmi numărăm în degetare
inelul galben de la sfinţi
mă prefăceam fum pe tămâie
şi-arcade drepte şi cuminţi
ce-mi îmbătau mintea călâie
cu şapte coaste
fără dinţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare

te îmbrăţişez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut şi îţi sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfăşoară sufletul vierme
păianjenul timp

cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriaşe şi-l trag de urechi
zile liliputane

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
până la Steaua Polară
Luna mirată

îmbrăţişez coada cometei fugare
urmărindu-te prin găuri de vierme
ne jucăm de-a v-aţi ascunselea prin tranşeele negre
îţi mângâi aripile de înger în Constelaţia Fecioarei
spicul de grâu

cu sufletul istovit
am încălecat pe-un taur, tu pe-un scorpion
în centrul galaxiei mi-ai săgetat inima cu dor de supernovă
îmi întind degetele boante, zbori cu viteza luminii
praf şi pulbere

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!