La Luvru

Ce de popor în templul artei sfinte!...
Sub aste bolţi de veacuri consacrate
Mii de străini din ţări îndepărtate
Trec rătăciţi... Dar să luăm aminte...

Abia-ndrăznim să trecem înainte:
Eterne forme-n marmură-ngheţate,
Vechi pânze rupte din eternitate
Vădesc ce-nalţă omeneasca minte...

E-o lume-n veci de veci nepieritoare,
Comori pe care Cronos nu le-nghite:
Un Rafael, un Rubens, un Murillo...

În fund, senina Venus de la Milo...
— Dar ce te-ntorci şi nu m-asculţi, iubite?...
— Ce ochi albaştri! Cum o cheamă oare?

poezie celebră de Şt.O. Iosif din Credinţe (1903)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpân...

Stăpân eram pe trei hectare
De timp liber cuvenit...
Ce-a zburat de sub picioare
În clipita aceia în care
Vestea rea a survenit
Şi mă întreb iar de ce oare
Doamne n-Ai intervenit...

Mă linişteşte o cântare
Şi-un Chip se dăltuie în minte,
Un Chip zdrobit de apăsare,
Ce-mi spune tot, fără cuvinte...
E-o dragoste nespus de mare
Cu forma voii Sale sfinte
Încoronând orice încercare...

Privirea Ta e veşnic trează,
Slăvit să fii în veci Părinte!
Şi mâna Ta în veci lucrează
În scopuri nepătruns de sfinte,
Ce-adesea, greu ne întristează
Dar pentru veci pun înainte
O slavă ce ne încununează...

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, diverse
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perenitate

Neamuri vechi de migratori
Ne-au lăsat în Deal comori,
Dar vestit e-n veci de veci
Aurul lichid din beci!

epigramă de Eugen Pop din Festivalul "Cât e Buzăul de mare", Ediţia X-a, Tema: Tezaurele de la Pietroasele (9 mai 2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă, iubite

Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperţi din întregul jurnal...
Plouă aici şi plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi şi-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată şi ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni şi cu regi, inundat mi-e castelul
şi mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet şi în calendar, ne plouă cu clipe şi viaţa ne trece, îmi plouă, iubite,

pe vers şi pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru şi rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...

poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei iubite cu ochi albaştri

Văd în ochii tăi de-azur
O imensă mare.
Deci, de mâine îmi procur
Colac de salvare!

epigramă de Ion Butulescu
Adăugat de Virgil Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţi pictori de azi vor ajunge de talia lui Apelles, Bellini, Botticelli, Caravaggio, Correggio, Dali, David, El Greco, Gauguin, Ghirlandaio, Giorgione, Goya, Ingres, Le Brun, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Monet, Murillo, Pellegrini, Perugino, Picasso, Poussin, Rafael, Rembrandt, Renoir, Rubens, Signorelli, Tiepolo, Tintoretto, Van Gogh, Vasari, Velazquez, Veronese? Şi totuşi, merită să-ncerce.

aforism de George Budoi din Arta şi artiştii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu greşesc şi să recreez pe Venus din Milo - căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai, insuportabil de bătrână.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-şi aduce aminte că a fost în atâtea rânduri indus în eroare de propria sa judecată, nu-i prost dacă nu se fereşte de ea în veci de veci?

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te-ntorci...

Dacă te-ntorci,
Să nu uiţi s-aduci dragostea,
Şi vezi, să ai grijă de ea,
Să nu ţi-o fure cineva!
.
Dacă te-ntorci,
S-aduci cu tine dorul meu,
Ce ţi-l tot trimiteam mereu,
Când fără tine mi-era greu!
.
Dacă te-ntorci,
Să-mi aduci gândul înapoi,
Ce-a tot rătăcit printre noi
Să ne unească pe-amândoi!
.
Dacă te-ntorci,
Am să te-aştept c-un trandafir,
Să vii pe-o boare de zefir,
Parfumul tău vreau să-l inspir!
.
Dacă te-ntorci,
Nu te voi mai lăsa să pleci,
Chiar dac-ai vrea să mai încerci,
Vreau să rămâi a mea pe veci!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, suflete...

O, suflete ce-n rău apuci,
de-ai şti tu-n ce adânc te duci.
De-ai şti-n ce-adânc cădea-vei greu
când umbli fără Dumnezeu.

În tina greului păcat
în moarte tu te-ai scufundat.

Nu vezi tu oare cum de sus
te cheamă harul lui Isus?

Întoarce azi la El-napoi
şi las-al relelor nevoi!

El pentru tine S-a jertfit,
cu ce iubire te-a iubit!

— Poţi tu urechea să-ţi înfunzi
la glasul Lui să nu răspunzi?

Poţi tu să-ţi ´coperi ochii tăi
şi să mai mergi pe rele căi?

Poţi tu când azi aşa duios
te cheamă harul lui Hristos,

şi-l al iubirii dulce prag
te-aşteaptă El cu-atâta drag?

Poţi oare tu să nu te-apleci?
— Ah, cum vei plânge-n veci de veci!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trec pe strada zgomotoasă

De trec pe strada zgomotoasă
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masă
Eu de-al meu vis mă las furat.

Spun: anii grabnic s-or aşterne
Şi câţi suntem, fără popas
Vom trece toţi sub bolţi eterne -
Cuiva, curând i-o bate-un ceas...

Un gând lângă stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O să mă-ngroape şi pe mine,
Aşa ca pe părinţii mei.

Spun pruncului cu duioşie:
Adio! Îţi las locul meu.
Să putrezesc mi-e datul mie
Iar ţie, să-nfloreşti mereu.

Oricare zi şi oră-a sorţii
s-o trec gândind obişnuiesc.
Şi mă frământ ca ceasul morţii
Eu printre ele să-l ghicesc.

În luptă moartea m-o prăvale?
Voi fi de valuri înghiţit?
Sau poate-nvecinata vale
Primi-va praful meu răcit?

Deşi un mort nu ştie unde
Va putrezi sub bulgări reci,
Aş vrea când bezna m-o pătrunde
În ţara mea să dorm pe veci.

Lângă mormânt să-mi dănţuiască
Avântul tinerelor vieţi,
Şi firea calm să strălucească
Vădind eterne frumuseţi.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii binecuvântat pe veci, poete

Fii binecuvântat pe veci, poete
îngenunchez la steaua ta şi tac
de-abia cutez, în nopţi nemângâiete
în templul tău să urc, să-mi aflu leac

Îţi caut urma azi, pe îndelete
pe străzi şi-n hanuri cu tain sărac
poate-ai lăsat vreun semn să mă desfete
să uit de naufragiul unui veac

Începe iarna, pacea-i milenară
trec pescăruşi pe Dunăre, ţipând
iar burgul prinde albăstrimi de ceară

Eu calc evlavios, cu tine-n gând
văd pietre arse care mă-nfioară
şi ştiu că-i urma ta, Luceafăr blând

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învăţătură (1990)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea ta

Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...

Mintea ta depinde în sine
De Esenţa existenţei
Care te-a creat pe tine.
Şi tot spectrul frumuseţei
Este aici şi de-aici vine
Să-ţi dea mugurii Esenţei.

Îţi predai întreaga minte
Minţii din veci Creatoare
Şi de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai măreţe ţinte
De viaţă dătătoare,

De splendoare şi lumină
Din Lumina veşniciei
Ce din veci în veci culmină
Pe-un enorm al bucuriei
Ce deplin ţi se destină
Să fii rodul Măreţiei!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Milo

După bust şi-anatomie,
Venus a-nceput să-mi placă.
Dar, cum n-are lenjerie,
Ca nevastă-i cam săracă.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiască Regele

Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.

Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!

Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!

cântec, versuri de Vasile Alecsandri (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Aş vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri şi tu, să iei aminte,
Şi apoi să te-ntorci în lumea ta.

Vei înţelege totul şi aş vrea,
Atunci când simţi că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poţi, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.

Ţi-am dat o hartă, ştii să mă găseşti,
Eşti singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină

Şi să mă scoţi, spunând cât mă iubeşti,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoţeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce a făcut ca să merite să-l părăsesc? Oare a încetat să mă mai iubească?... vai, nu, iar eu îl înşel... şi cu cine. Dumnezeule mare! cu cine?... cu un om pe care nu-l cunosc de loc... care mă cucereşte cu bogăţia sa... şi care poate mă va face să plătesc scump această glorie pentru care îmi jertfesc dragostea. Ah! deşartele floricele care mă cuceresc... fac ele cât cuvintele minunate ale iubitului meu, cât jurăminfile sfinte de a mă îndrăgi pe veci... cât lacrimile simţămintelor pe care le-nsoţeau... O, Doamne! câtă căinţă dacă voi fi înşelată!

Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, cărturari

Când viaţa intră în amurg,
Din clepsidra poeziei,
Cuvintele în versuri curg,
Dând măsura veşniciei.

Tot ce am avut de zis
Am aşternut în cuvinte,
Să rămână în veci scris,
Spre aducere aminte.

Voi, cărturari care urmaţi,
Aveţi frumoasa misiune,
Alte comori s-adăugaţi,
În cartea naţiei române.

poezie de Dumitru Delcă (20 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balconul

Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!
Tu, grija mea şi unic tezaur de plăceri!
Mai ştii tu dezmierdarea iubirii fericite,
Căminul blând şi vraja văraticelor seri,
Stăpână pe-amintire, iubită-ntre iubite!

În serile când lampa ne lumina plăpând
Sau pe balcon în roze amurguri visătoare,
Ce dulce-ţi era sânul şi sufletul ce blând!
Ne-am spus adesea lucruri în veci nepieritoare
În serile când lampa ne lumina plăpând!

Cât de frumos e-apusul în serile senine!
Ce adâncime-n spaţiu şi-n suflet ce delir!
Crăiasă-ntre iubite, când m-aplecam spre tine,
A sângelui mireasmă visam să ţi-o respir.
Cât de frumos e-apusul în serile senine!

Pe nesimţite noaptea prindea să crească lin
Şi ochii mei privirea cercau să ţi-o ghicească
Şi îţi sorbeam suflarea, o, farmec!, o, venin!
Şi-ţi adormeam piciorul în mâna mea frăţească.
Pe nesimţite noaptea prindea să crească lin.

Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine
Şi-mi văd din nou trecutul în poala ta pitit;
Căci unde vraja-ţi dulce o pot găsi mai bine
Decât în blându-ţi suflet şi-n trupul tău iubit?
Ştiu să-mi aduc aminte de clipele senine!

Aceste jurăminte, miresme, sărutări,
Din hăuri nepătrunse se vor mai naşte oare
Cum, după ce se scaldă în nesfârşite mări,
Pe cer se urcă iarăşi întineritul soare?
- O, vis! o, jurăminte! miresme! sărutări!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!