Voi, cărturari

Când viaţa intră în amurg,
Din clepsidra poeziei,
Cuvintele în versuri curg,
Dând măsura veşniciei.

Tot ce am avut de zis
Am aşternut în cuvinte,
Să rămână în veci scris,
Spre aducere aminte.

Voi, cărturari care urmaţi,
Aveţi frumoasa misiune,
Alte comori s-adăugaţi,
În cartea naţiei române.

poezie de Dumitru Delcă (20 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvintele sunt flori care înfloresc în grădina poeziei.

definiţie aforistică de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O soţie "fidelă"

Sub un tablou îndoliat a scris:
"Costică, nu te voi uita!"
Când dragostea iar a învins,
Din cinci cuvinte, unu şterse ea,
Credincioasă să-i rămână
Când dormea cu altu-n stână.
Ghiciţi "voi" cuvântul şters!
Din cinci, pe care l-a ales?

poezie de Dumitru Delcă (24 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi o datorie sacră

Români, să nu lăsaţi să cadă
ce voi cu trudă aţi clădit!
Copiii voştri vor să vadă
că nu degeaba aţi trăit.
Pe duşmani i-aţi înfruntat
fără teamă de furtună.
Eroic aţi apărat
patria nostră străbună.
Fii de daci şi de romani!
Voi singuri aţi clădit,
în urmă cu mai mulţi ani,
UNIREA de neclintit.
Aveţi o datorie sacră,
în veci de veci s-o apăraţi.
De câte ori viaţa vă-încearcă,
de strajă patriei să staţi.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie tristă

Se face seară-n viaţa mea
Şi încurând e noapte.
Inima mi-e tot mai grea,
Iar vorbele-mi sunt şoapte.

Întunericul pândeşte
Mai rău ca un scorpion.
Boala multă mă slăbeşte,
Mă face din om, neom.

Dumnezeu la el mă cheamă.
Am să merg ca să-l slujesc.
De moarte nu-mi este teamă.
Nu vreau să mai chinuiesc.

O viaţă-ntreagă am muncit
Ca să vă las moştenire,
Averile ce-am dobândit,
Întru pomenire.

Cuvintele pline de har
Le-am aşternut într-o carte.
Vouă vi le las în dar
Să le duceţi mai departe.

Cuvinte de-nvăţătură
În versuri am adunat.
Fără pizmă, fără ură,
Vouă vi le-am dedicat.

Când o fi la despărţire,
În piatră voi să sculptaţi
O carte, drept amintire.
Citind-o, nu mă uitaţi.

Iar pe file să-ncrustaţi
Următoarele cuvinte:
"A trăit pentru Carpaţi
Şi s-a dus la cele sfinte".

poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul acesta-nflorit cu privirile tale

cu flori de raze
soarele ne zâmbeşte
iar cerul
ne împleteşte pe palmele vântului cu
farfurii de aer
până în curcubeul acesta înflorit cu privirile tale
ca o aducere aminte a tot ce-i frumos pe
pervazul timpului

ni se oferă
cântecul
pe fiecare strună a zilei
când clipa aceasta cu ochii deschişi
ni se suprapune cu
fiecare idee
cu fiecare pas
pe hârtie aşternut sau
în ochii umbrei

idee
flori
cuvinte
versuri

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.

La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Îşi spun dorurile-n şoaptă.

Pe furiş, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din uşa odăii
Le cheamă în aşternut.

Liniştea nopţii se-aşterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre carte

De când e pe lume, omul
a avut prieten cartea.
Cu ea a creat atomul.
cu ea a-împărţit dreptatea.

Am uitat să mai citim
de când avem internet.
Cartea n-o mai răsfoim
şi asta nu e corect.

Dacă nu citeşti o carte
înseamnă că nu trăieşti.
Nu poţi merge mai departe,
în labirint rătăceşti.

poezie de Dumitru Delcă
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare nu mă mai iubeşti

Prin urmare nu mă mai iubeşti,
nu mai vrei comori înflăcărate,
vrei de-acum comori adevărate,
fapte, nu himere şi poveşti.

Zici acum că toate-au un sfârşit,
zici acum că toate-au fost doar daruri,
vrei pesemne dincolo de geamuri
să mă faci să cred că ai murit.

Ai dreptate, alte limbi vorbeam
şi-alte zări ţinteam cu-aceleaşi vorbe
sub tristeţi şi lacrimi monocorde
două frunţi străine-ncrucişam.

Şi cu toate-acestea am să-ţi port
o frumoasă aducere aminte,
printre zeci şi sute de cuvinte
număr azi cu tine încă-un mort.

Prin urmare nu mă mai iubeşti.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectiva

Răsfoiesc,
Pagini de suflet,
Iau aminte,
De am greşit...
Plămădesc,
Iarăşi cuvinte,
De suflet,
Pentru suflet,
Şi scriu,
Rescriu,
Paginile albe,
Paginile goale,
În culori diafane,
Modeland cartea vieţii,
În clipe ale eternităţii...
Răsfoiesc,
Paginile destinului,
Cu ochii sufletului,
Regăsesc,
Întinderi de sentimente,
Cu lacrimi transparente,
Întorc clepsidra bucuriei,
Culeg secundele veşniciei!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Maleahi scrie că Dumnezeu are o Carte de aducere aminte. Şi cred că ţi-ar prinde bine dacă săptămâna aceasta, în fiecare seară înainte să mergi la culcare, L-ai întreba pe Dumnezeu ce a scris în cartea Sa, în dreptul tău, pentru ziua de azi.

Leonard Ravenhill în Scaunul de judecată al lui Hristos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul poeziei româneşti

În prea puţine cuvinte, de Eminescu amintim,
Şi-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiţi pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Şi-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei româneşti,
Eminescu e poetul, trăirilor omeneşti.
Cu el am ieşit în lume, şi-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoşească, am spus tot ce-aveam de spus.
Străluceşte-n veşnicie, precum zorii dimineaţa,
Luceafărul poeziei ne călăuzeşte viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Omule, te rog să iei aminte
la următoarele cuvinte:
rupe întunericul în care ai intrat
cu răsăritul pe care,
Dumnezeu ţi l-a dat!

poezie de Dumitru Delcă (august 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă încearcă o cruntă teamă

Eu am să tac, tu nu te teme
când lacrimile-mi curg şuvoi.
Din ochii mei, de multă vreme
curg lacrimile parcă-s ploi.
Eu cad prizonier tristeţii
când văd că tu mă părăseşti.
Când văd cum floarea tinereţii
pleacă din cele lumeşti.
Mă-încearcă o cruntă teamă
când îţi ating obrajii reci.
Când îţi acopăr cu maramă
ochii trişti, închişi pe veci.
Lângă crucea de pe piept
am să-ţi pun ca să-înflorească,
Trandafiri albi în buchet,
în rai să te însoţească.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oameni răi

Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!

În viaţa ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.

Niciodată nu uita
Că tu eşti mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.

Când piatra loveşte-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În altarul poeziei

cumva obosită mă îndrept spre amurg
viaţa mea afost altar de poezie
lumini ancestrale prin inimă curg
umezind cu rouă iubirea târzie.

n-am trăit zadarnic, am evoluat
iluminarea sufletului o împrospătez
cu lumini angelice, frământ în aluat
maiaua nemuririi să o asimilez.

în colţul meu de rai e pace
emoţii albe înfloresc în piept
mă iscălesc pe versuri vivace
de la steaua mea împliniri aştept.

răspândesc în lume gânduri locvace
inspirată zilnic de-un înger înţelept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu trandafiri

Te aştept cu trandafiri
Şi cu sărutări pe sân,
Cu năvalnice iubiri,
Vrând în suflet, să-ti rămân.

Mângâieri şi dulci cuvinte,
Aburi în cristal de rouă
Şi-un amurg care nu minte,
Când afară-i nor şi plouă.

Te aştept cu buze dulci,
Cu atingeri şi cu şoapte
Şi-ai să vezi şi tu atunci,
Aşternut arzând... în noapte.

Câte doruri curg în tine,
Spre adânc alunecând
Şi-nspre clipele puţine,
Agăţându-se de-un gând.

Te aştept în dimineaţă,
Când luceferi se trezesc,
Trupul când îmi prinde viaţă,
Vino... vreau să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori şi zăcăminte

Mă odihnesc între cuvinte,
Printr-un comportament reflex,
Şi sfârcurile de silex
Eu ţi le ronţăi, ah!, cuminte...

Nu-ţi fac, iubito, legăminte,
Punând accentul circumflex,
Însă, rămân mereu perplex
Şi, Doamne, fără de cuvinte,

Când carnea-ţi tremură fierbinte,
Cedând febrilelor pierzanii,
Căci sângele-ţi nu se dezminte,

Când, Doamnă, sânii-ţi, diafanii,
Ascund comori şi zăcăminte,
Pe care nu le-ating cu anii...

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aducere aminte

Să fug de lume în cuvinte

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (7 iulie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa te doboară
şi intri în abis,
Când negrul te-înconjoară,
acceptă ce-ţi e scris.

catren de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Vasile Alecsandri

Nu-i mai călcăm noi pe urmă.
Poeţi ca el sunt tot mai rar.
El a scris versuri în crâşmă,
Iar eu le scriu într-un bar.

epigramă de Dumitru Delcă (21 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!