Mi-am dat în sfârşit seama de ce îmi place Mona Lisa. E vorba doar de simplitate. De naturaleţe. Celebrul ei zâmbet atrage lumea ca un magnet, dar nu el singur "face toţi banii". Dincolo de el, privitorul avizat întrezăreşte un chip care ascunde mai mult decât misterul unui surâs şi care lasă loc imaginaţiei fiecăruia să o poată lua razna. "Bijuteria" asta, care nu poartă la gât nici o bijuterie, ar trebui să părăsească din când în când muzeul, să se reîncarneze în personajul real pe care îl reprezintă şi s-o pornească agale pe Corso, pentru a fi urmărită cu privirea de simplii trecători care i-ar ieşi în cale.

Mihail Mataringa (4 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris, efect de seară

Abia aştept o zi de toamnă
Târzie, ca un vers postum
Şi-nmiresmată ca o doamnă
Ce-şi picură pe piept parfum,

S-o iau pe "Corso" la plimbare
La ceas de seară, diafan,
Cu Mona Lisa zâmbitoare,
De-un farmec... pur parizian.

Nu mai fumez din primăvară,
Nu vreau ca zilele să-mi frâng,
Când Notre-Dame, efect de seară,
Mă-nvăluie pe malul stâng.

N-ai vrea să mergem în urcuş,
Montmartre să-l vedem de-aproape,
Ori să luăm un "bateau-mouche"
Şi-agale să plutim pe ape?!

Pe care fluviu-aş vrea să curg?
Nu ştii tu oare, Mona dragă,
Că Sena-i splendidă-n amurg
Şi-un ceas e cât o viaţă-ntreagă?!

Un singur ceas, ce încântare
Luciri de unde-n ochi să ai,
Tu, Mona, veşnic zâmbitoare,
Păcat doar în muzeu să stai!

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris, efect de dimineaţă

Abea aştept o zi cu soare,
O auroră ca-n poveşti,
S-o iau pe "Corso" la plimbare
Printre parfumuri franţuzeşti.

Nu mai fumez de dimineaţă,
De ce să trag tot fumu-n piept,
Când Notre-Dame, efect de ceaţă
Mă-nvăluie pe malul drept?!

Decât"avoir", mai bine "etre"
În zori boem, căci mi-e egal
De hoinăresc prin Place de Tertre,
Prin Montparnasse sau Place Pigale.

La Luvru-i mare-nghesuială,
"Merci monsieur","au-revoir"şi"pa",
Mai bine-o iau pe Mona Lisa
Cu tot cu zâmbet, la şosea.

Pe firul Senei, câteodată,
Înot m-aş duce, dar "j'ai peur",
Mai bine-o las pe altădată
Şi mă cocoţ la Sacre'-Coeur.

Acolo-aş sta cu Mona dragă,
Privind spre răsărit de soare,
Căci am visat o viaţă-ntreagă
Să am Parisul la picioare.

poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie

Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin si o retetă care îi va face
pe oaspetii ei să se simtă mândri...
Sentimentul de control asupra destinului său...

Orice femeie ar trebui să stie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăsi,
Cum să renunte la un job,
Să se despartă de un iubit
Si să îsi confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult...
Si când e timpul să plece...

Orice femeie ar trebui să stie
Că nu îsi poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea soldurilor,
Sau natura părintilor săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă...
Dar acum, s-a sfârsit...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire...
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta...

Orice femeie ar trebui să stie
În cine poate să aibă încredere,
Si în cine să nu aibă
Dar si de ce ar trebui să îsi asume responsabilitatea...

Orice femeie ar trebui să stie
Spre ce se îndreaptă...
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure...
Si când sufletul ei are nevoie de alinare...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce poate si ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi...
O lună...
Un an..."

poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când urcă pe scenă, un actor trebuie să se lepede de sine până într-atât încât să uite chiar şi cum îl cheamă şi ce caută acolo. Din el nu trebuie să mai rămână decât personajul, care şi el nu trebuie să joace "teatru", ci să-şi "joace"cu dezinvoltură şi naturaleţe propria viaţă.

aforism de Mihail Mataringa (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –
Şi minciuna atotcuprinzătoare
De-a fi această voce, această privire, aceşti centimetri-înălţime.

Elementele care m-au făcut
Din întâlnirea noastră nespus de avut
Nu mai pot fi necreate; nu există haos
A cărui cauzalitate
Să poată anula-n vreun fel, să readucă-n repaos
Ceremonialul prezenţei tale, chiar şi-atunci când eşti departe.

Tu, atunci, şi eu – împreună,
Vom pretinde că totul e-o minciună,
Diminuându-ne pentru-a crea impresia amăgitoare
Că putem exista separaţi, în vreme ce, dincolo de-artificii şi de-al lor fâs,
Un om mult, mult mai mare,
Se ascunde în această privire, în acest surâs.

El e cel care dincolo de marea adâncă
Dincolo de ocenele triste te va întâmpina – încă,
Trezindu-te din nepăsare cu ceea ce a fost.
Din acestă oră trecută vocea lui va vorbi,
Legile Timpului vor trebui să-şi caute alt rost:
În faţa-întregii lumi mâna lui îţi va atinge obrazul, te va iubi.

Străin poate fi
Doar sunetul căruia-i lipseşte darul de-a privi.
Nu există gând care, murind, să treacă, mărunt sau înalt,
Prin spaţii-n care noi n-am putea să fim,
Să ne realcătuim
Unul altuia sinele, fiecare-n gândul celuilalt.

Laşi în urmă – nimic nu se pierde –
Mai mult decât am fost eu vreodată, şi cu-un fel de
Cochetărie-amară iei cu tine mai mult
Decât voi fi până-n acea zi, din toate mai aleasă,
Când nu va mai fi nimic de făcut,
Doar să rostim " În sfârşit", şi să fim din nou acasă.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de săptămână

chiar crezi că poţi face ceva cu viaţa ta când tot ce contează cu adevărat moare încet
subtil şi plin de durere în faţa ochilor tăi?
ei bine nu!
am simţit-o pe pielea mea
nu eram aşa la început
mi-am dat seama la sfârşit cât de preţioase sunt unele persoane
mult mai preţioase decât diamantele
decât aurul
decât lumea întreagă
şi tu să le vezi aşa zăcând, aşteptând să-şi verse sufletul?
e tragic
mult mai tragic decât un copil mort într-un incubator,
mult mai jalnic decât un beţiv culcat la pământ pe marginea şanţului,
mult prea mult pentru un om care se zbate să ajungă dincolo,
mult prea mult pentru mine.
iar eu nu eram deloc departe
stăteam pe canapea aşteptând să-şi dea ultima suflare
şi ea se tot zbătea
se lupta să rămână în viaţă
picioarele îi erau reci
la fel şi mâinile

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciunde

mă gîndesc la cei
care n-au mai prins dimineaţa asta senină
şi nici bancurile de pe facebook
că ar trebui să scriu
pentru că mi-am tăiat craca de sub picioare
doar ca să mă joc
în cuvinte
să te iubesc în întunericul
ce-mi ascunde peştii mei albaştri
şi să vă fac să priviţi alcătuirea asta
pe care n-o vom lua niciunde
niciunde

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în tinereţe

m-am îndrăgostit de mona
lisa care m-a sedus
şi
şi-mi vine să-i tai sânii cu lama
de tăiat afişe electorale
trag o tuşă la ultimul tablou
şi
şi mă urăsc iremediabil
pentru că femeia din pânza surfilată
seamănă cu mona lisa

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jen: Jack, am avut iubiţi, am avut prieteni, dar nu a existat un băiat care să-mi fie doar amic. Care să nu încerce să se culce cu mine sau care să nu plece în clipa în care i-am spus că nu vreau să mă culc cu el. Care să mă placă... pentru ceea ce sunt. Doar dacă nu te-ai hotărât între timp să fii bisexual? Când ai pus asta la cale a fost mai mult vorba despre tine decât despre mine.
Jack: Hai, lasă-mă. Nu sunt îndrăgostit de Henry Parker.
Jen: Nici eu, dar nu la asta mă refer. Poate că tu ai nevoie de o relaţie.
Jack: Poate că aşa este. Dar aici nu e New York unde băieţii gay se lovesc unii de alţii când ies din dulap. Suntem în Capeside. Populaţia gay: unu. Doar eu.
Jen: Jack, o să ai o viaţă amoroasă. O să ai o viaţă amoroasă incredibilă. O să fie super şi înfricoşător şi o să-ţi schimbe întreaga viaţă când o să aibă loc.
Jack: E uşor să vorbeşti.
Jen: Ştiu că e. Trebuie să ai încredere că uneori se întâmplă anumite lucruri când te aştepţi mai puţin.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când spun "intransigenţă", mă gândesc la Charon... Acest personaj nu face niciun fel de concesii acelora pe care îi trece "dincolo"... Bănuţul pe care îl primeşte nu este pentru a-l determina să-şi întoarcă luntrea spre malul de pe care a plecat, ci dimpotrivă, pentru a vâsli molcom, dar hotărât, spre ţărmul cel fără de întoarcere...

Mihail Mataringa (21 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dracii nu poartă nici un fel de bijuterii. Singura lor podoabă o reprezintă coarnele, de care nu se despart niciodată.

aforism de Mihail Mataringa (4 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă dau un citat de un copil de 12 ani: "Este foarte uşor să nu îţi fie frică când ai curaj." Mie mi-a plăcut citatul asta din copilul asta de 12 ani, mă reprezintă. Exact pe înţelesul unui copil care vrea să exprime o naturaleţe.

perlă de Marian Vanghelie (1 ianuarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea este minunată atunci când vine vorba de lucrurile mărunte. Lasă să zboare lucrurile mărunte. Merită să le laşi să plece. Când vine vorba de lucruri mari, care îţi fac rău(infidelitatea de exemplu), toleranţa face mai mult rău decât bine. Un bărbat bun va respecta femeia care ştie diferenţa.

citat din Bob Grant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

revoluţie

Societatea este structurată în formă de piramidă. Din când în când, cei de jos mai taie din vârf, doar pentru a constata că altul îi creşte rapid în loc, precum capetele balaurului din poveste. Rar se întâmplă ca piramida să se transforme în cub, caz în care toată lumea, de la mic la mare, joacă pe acelaşi acoperiş. Până când apare unul mai isteţ care se cocoaţă pe umerii celorlalţi, refăcând forma iniţială a structurii. Îndeobşte, astfel de procese poartă numele de revoluţie.

definiţie de Mihail Mataringa (30 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mâine banii ar dispărea, tot ar fi cineva care ar semăna pământul, ar face făină şi ar coace pâine. În lumea asta, nu banii sau lipsa lor e problema, ci valoarea pe care noi suntem capabili să o oferim. Dacă nu eşti un om capabil să oferi valoare, vei fi veşnic un cerşetor care se consideră îndreptăţit la o felie din pâinea muncită de altul. Cu sau fără bani, viitorul acestei lumi aparţine meritocraţiei. Lucrurile între oameni se vor regla dar principiile universale vor guverna în continuare. Ceea ce eşti în interior se reflectă cu fidelitate HD în ceea ce ai în exterior. Este josnic să arăţi cu degetul vinovaţi pentru situaţia ta când tu nu ai făcut mai nimic pentru a-ţi asuma responsabilitatea vieţii tale. La sfârşitul zilei, când dormi în patul tău, rămâi singur în raiul sau iadul pe care ţi l-ai creat în fiecare oră, a fiecărei zile, a fiecărui an. Şi poţi schimba asta pentru că munca necesară creaţiei unui iad, este aceeaşi cu a creaţiei unui rai. În ce investeşti zilnic?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am jucat prea mult pe tabloul lucidităţii şi am pierdut. Va trebui să-mi obişnuiesc ochii cu întunericul ce se lasă. Va trebui să cuget la somnul firesc al tuturor lucrurilor, pe care lumina le ordonează, dar le şi oboseşte. Viaţa nu începe decât în întuneric. Puterile ei de germinare nu sunt decât obscure. E o noapte pentru fiecare zi, este o umbră pentru fiecare lumină. Nimeni nu-mi va cere să primesc aceste umbre cu bucurie. E destul că le primesc. Să te predai ploilor şi vânturilor, să te supui nopţii care vine, să te pierzi în mulţimea care trece, nimic mai odihnitor. Nu voi încerca să-mi mai caut drumul care duce spre mine. Dar nici nu pot aştepta să se desprindă din neant, zări care încă nu se văd. Desperarea e un entuziasm pe care l-am reprimat din vreme, ştiind cât de apăsător este într-o sensibilitate de evreu. Nu mă voi întoarce la nălucile de care m-am despărţit. "Seara cea mare" vine? N-are decât. Dar până va veni îmi rămâne un lung sfârşit de zi, pentru ceea ce am iubit şi încă iubesc.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea pentru el nu se stinsese, ci doar se schimbase, devenise mai puternică, la fel ca vinul care fermentează sau ca murăturile care se sărează. Îl purtam în mine cu stăruinţa apei care îşi face drum prin mijlocul unui munte.

Lisa See în Dragostea Florii-de-Bujor
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

apocalipsa vine când iarba are un verde cum nu ai mai văzut,
când brusc ai interes pentru limba păsărilor,
când începi să-i întrebi pe copaci care e numele lor,
când dimineaţa observi că tavanul albastru pare plin de viaţă
şi reuşeşti să distingi norul pe care a călcat un înger.
apocalipsa vine cu părerea de rău pentru care a trebuit să munceşti un pic
în detrimentul automulţumirii pentru care nu a trebuit să mişti un deget.
când îţi pare nedrept că ştii atât de puţtine
deşi cel mai des erai trist că ai puţine.
şi poate de aici vine frica.
apocalipsa înseamnă revelaţie,
nu sfârşit.
probabil ca înainte de a se sfârşi
va trebui mai întâi să înţelegem.
asta îmi dă speranţă, mai este mult.
eu nu ştiu nici măcar cine a scris asta.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este "real"? Azi am reînceput discuţiile cu coach-ul meu şi asta a fost una din discuţiile la care am ajuns. Cum şi la ce concluzie am ajuns? Am pornit de la un exerciţu de NLP (făcut în Starbucks cu ochii închişi) şi pe care eu ar trebui să-l fac frecvent atunci când simt anumite emoţii. Problema era că nu eram convins că eu chiar am simţit o influenţa asupra emoţiilor mele sau doar mi-am imaginat că simt. În clipa în care am ridicat această problemă, instant, răspunsul a venit tot de la mine sub forma acelei întrebări: dacă placebo chiar funcţionează, mai este el placebo sau este real. Am răspuns amândoi în cor: este real! Păi şi atunci, dacă simplu fapt de a alege să credem ceva bun ni se întîmplă face acel ceva să fie real şi din fals/imaginar să devină adevărat/real, nu cumva ar trebui să facem această alegere mai des? Răspunsul meu e clar. Al tău? În ce alegi să crezi?

citat din Paul Melinte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!