Codrul defrişat -
flăcări ridicându-se
spre ceru-nnorat

haiku de Cristina Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Cristina Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

codrul defrişat –
umbra corbului planând
pe terenul gol

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grija faţă de pădure

Îşi căra bunicu-n spate
Lemne ca să-şi facă focul,
Azi nepotul nu mai poate,
Defrişat e în tot locul...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (19 septembrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la Templu -
câteva flori de cireş
cad în cenuşă

haiku de Cristina Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Cristina Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa oglindă
pentru cerul azuriu -
nimeni în preajmă

haiku de Cristina Groza din La mâna lui Cronos, haibun, haiku şi tanka (2012)
Adăugat de Cristina Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele meu, codrul

Cu fratele meu codrul mereu sunt în dezacord.
El primăvara îmbracă haina verde, legionarul!
Eu îmi dezgolesc pieptul ca ţăranul la plug.
Toamna, fratele meu îşi dezbracă haina de frunze,
Gata fiind să înfrunte gerul şi vântul.
Eu îmbrac sumanul şi fac legământul:
- Cu fratele meu codrul împărăţi-vom pământul,
Iar dezacordul nostru va fi doar vestimentar...
Un frate prietenos cum e codrul, mai rar!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade.) Precis că de Puşkin m-am împiedicat!
Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Ia' ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade.) Drace! Iarăşi Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăşi Puşkin! (Cortina.)

replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii

Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Şi, iată, e prezentă iară.

Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii.

Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâţişorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii

Se-ntrec în cântec guguştiucii...

rondel de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul să rămână verde

Fără milă, cu securea,
Muntelui i-au ras pădurea.
Aurul verde al ţării
A luat calea-înstrăinării.

Codrul îşi pierde destinul.
Guvernul e chior, nu vede.
Mai bine-ar pierde stăpânul,
Codrul să rămână verde.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu cu parfum

l-am surprins în odaie
comun şi insinuant a luat forma unei siluete
şi s-a aşezat nonşalant

legănându-se într-un scaun obişnuit
părea că îşi studiază palmele răsucindu-le de pe o parte
pe cealaltă
păpuşi invizibile de lemn îi imitau gesturile
ţopăind mut în sfori la fel de invizibile

mirosul s-a accentuat brusc şi dureros

ridicându-se, mi-a rânjit într-un mod indescriptibil
s-a mai sucit de câteva ori, s-a mai rezemat
apoi a deschis fereastra ca pe-o umbrelă
spre nicăieri

în urma ei m-a izbit goliciunea odăii
pereţii galbeni şi decojiţi
şi un scaun mâncat de cari

pe jos o pată abia perceptibilă
îmi afişa acelaşi rânjet

poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Petronia Dajna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Foaie verde de stejar
Pădure – codru secular
Seva-ţi plânge de prin cioate
Tulpini multe fiind tăiate
Trupu-ţi este sfârtecat
Te-ai cam împuţinat
Arbori falnici ţi-au tăiat
Unde-i codrul de altădat′?

Foaie verde de gorun
Plânge ursul nostru brun
Plâng şi cerbi şi căprioare
Plâng şi cele răpitoare
Nu-şi mai găsesc adăpost
Tu le-ai fost de avanpost
Însă acum te-ai împuţinat
Unde-i codrul de altădat′?

Foaie verde de castan
Inundaţii, an de an
Se pogoare peste sate
Producând calamitate
Când pădure, erai deasă
Opreai puhoiul din faşă
Pădure mult s-a defrişat
Unde-i codrul de-altădat′?

Foaie verde de gârniţă
Vara-i tot mai mult arşiţă
La câmpie îi ca-n deşert
Viitoru-i mai incert
Climatul s-a aridizat
Extremele s-au accentuat
De când pădure, te-au tăiat....
Unde-i codrul de-altădat′?

Foaie verde de frasin
Omul, de n-ar fi hapsân
Pădurea ar iubi mai mult
Şi-ar face din asta un cult
Pădurea dacă-i măreaţă
Înseamnă mai multă viaţă
Iar pădurea-i pentru toţi
Şi nepoţi şi strănepoţi

Foaie verde de arţar
În pădure-i vai şi-amar
Jefuită-i zi şi noapte
Mai nou, se fură cu acte
Şi-i tăiată, şi-i vândută
La străini ce dau valută
Dacă-i mai lăsăm pe hoţi
Ce-om lăsa la strănepoţi?

poezie de Ionel Popa (1 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublă poluare

Ieri am fost prin codrul des
Să mai uit puţin de stres
Şi în loc de păsărele
Vuia codrul de... manele.

epigramă de Marius Coge din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan Vodă şi Codru

Ştefan-Vodă rătăcit
Intră-n codrul înfrunzit.
Codru-i zice: "Domn viteaz!
Ce-ţi curg lacrimi pe obraz?"
"Ah! îmi plâng ostaşii mei
Morţi, luptând ca nişte zmei!
Codrul zice: "Dragul meu,
Încetează plânsul tău,
Căci din brazii mei trufaşi
Face-ţi-oi voinici ostaşi
Ca să scapi biata moşie
De păgâni şi de urgie".
"Fă!" răspunde mult voios
Domnul mândru, inimos.

Codrul puse a vui,
Brazii a-şi însufleţi,
Pe stejari a mi-i trezi.
Iar copacii mari şi mici
Se făceau ostaşi voinici,
Şi spre domn înaintau
Şi din gură cuvântau:
"Să trăieşti, măria-ta!
Hai la luptă, hai, Ştefane;
Du-ne-n oardele duşmane!"

Ştefan-vodă-nveselea
Şi la luptă purcedea
Peste munte şi muncel
Cu tot codrul după el.
Vai de ungurul semeţ
Ce lupta c-un brăduleţ!
Vai de leah, vai de tătar
Ce luptau cu un stejar!

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul în flăcări

Eşti cititorul absolut,
Citeşti tot ce-ţi cade-n mână.
Azi, viaţa mea ţi-a căzut:
Flăcări vorbind limba română.

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (5 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Stau si-ascult corbii cum urla
In codrul negru si pustiu.
Ecoul lor straniu mai suna,
Aici nimic nu mai e viu.

Sunt moarte crengile cu frunze
Si vantul bate aspru rau.
Sangele-mi fierbe pe buze,
Rostind incet numele tau.

Si apa tulbure mai curge
Ducandu-se repede-n hau.
Chiar si cerul, doamne, plange,
Plang si eu de dorul tau.

poezie de Cristina Valcu
Adăugat de Cristina Valcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În guvernul Groza...

În guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri pentru completare,
Însă, ca să fie-un cabinet etern,
Îmi bag şi eu membrul în acest guvern.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codrul şi românul

Cei doi fraţi cu bun renume
V-o declar, ca un raport,
Au plecat în larga lume
Ca produse de export.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele cerb

Bătrân, în pădurea străbună,
alături de marele fag,
asculţi ridicându-se, vag,
al lupilor urlet, spre lună.

E-un urlet lugubru, de jale,
al haitei ce, toată, s-a strâns
în corul ce-mprăştie plâns
pe note de frici ancestrale.

Credeau că te-au prins în capcană,
că poţi fi răpus, în sfârşit,
dar unii de-ai lor s-au grăbit
stricând rânduiala din goană.

Sperau să te-ntreacă în forţă
ei, tinerii plini de avânt,
puternici, cu nările-n vânt,
şi ochii în flăcări de torţă.

Au fost seceraţi, iar pământul
a supt, însetat şi hulpav,
din sângele celui mai brav,
fiindu-i, de-a pururi, mormântul.

Eşti cel ce-n coroană işi pune
vechimea în Munţii Carpaţi,
eşti cerbul temut de confraţi,
tu, rege-al pădurii străbune.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am dispreţuit pe toţi cei care nu îşi pun întrebări, pe toţi cei care nu vor răspunsuri, pe cei înspăimântaţi de singurătate, de propriul sine, pe toţi cei care nu simt lucrurile pe care le simt eu. Pe cei banali, timizi, şterşi, neîncrezători în forţa lor, pe cei fricoşi, pe cei proşti, pe cei urâţi, neatrăgători, stângaci, pe cei politicoşi, laşi, pe cei religioşi, pe cei cu prejudecăţi. Îmi plăcea însă extraordinar de mult să-i privesc. Asta mă inspira cel mai mult. Privitul păduchiuţilor. Mă vedeam, dincolo de ele, un zeu ridicându-se dintr-un nor de colb, cu un spectru în mână, uriaş, impunător.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuind

inima mi-e o carte în flăcări
nu le stinge dragostea, moartea, uitarea,
vom trăi şapte vieţi, nu ne vor ajunge milenii
să preţuim pământul şi marea

inima mi-e o carte în flăcări
nu râde, nu plânge
doar cuvântul tău pe dealul golgotei
m-ajunge

inima mi-e o carte în flăcări
sânge sunt literele-ngropate
în albul paginilor
din veacuri surpate

inima mi-e o carte în flăcări
răsfoieşte-o cu degetele mele
priveşte-mi dansul sub baldachinul
înzăpezitelor stele

inima mi-e o carte în flăcări
o răsfoiesc genele mele foşnind
înainte de visul nostru adeverind,
mântuind

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul, floare rară (acrostih)

Mijit ca sâmburele-n rocă,
Izbuc, al verbului tribun,
Hotar cuvintelor, epocă,
Amnar, iubirilor stăpân,
Ivit spre pildă, temelie
Eternă harului străbun,
Monumental, ca o solie
Intrată-n opul ce compun;
Noian de stihuri, când poeţii,
Emuli pigmei şi vanitoşi
Se străduiau să-nvingă sorţii
Cântând din lira lor, făloşi,
Un bulgăr de cenuşă-amară
Lăsau în urma lor, prejos,
Umbriţi de geniul, floare rară
Crescut al lumii scump prinos.
E tare limpede fântâna
Adăpătoare în amurg,
Fermecătoare codrul, stâna,
Aduse-n scris de Demiurg;
Râuri-lumini în cale curg.

acrostih de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2000)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!