* * *

Acela ce şi-n fericire
Nu-şi pierde capul şi-i cinstit,
Cel ce rămâne umilit
Când are avere şi mărire,
Şi-acel ce-şi ţine jurământul
Şi faţa de duşmanii săi -
Tu dă-mi tovarăşi pe-aceşti trei
Şi-ţi biruiesc cu ei pământul!

poezie din Antologie sanscrită, traducere de George Coşbuc
Adăugat de adeee
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

Chiar de-s bătrân, mi-e tânăr Jurământul,
Depus, cândva, pe Tricolorul sfânt
Şi-s tot oştean ce-şi apără pământul,
Acum doar cu tăişul din cuvânt

În versuri îl purtau cu tot talentul,
Un Păunescu, un Vadim, coloşi
Ce-aveau curaj să-nfrunte Parlamentul
Spre-a nu fi-ngenuncheaţi de ticăloşi.

Acoperă azi vocea lor mormântul
Şi-n ţară-aduc un virus, alogeni
Ce-ncearcă-a ne-ngropa sub măşti cuvântul
Şi Jurământul nostru de oşteni.

Sub mască de-şi îngroapă simţământul,
Câte-un colos poet de azi, prea laş,
Eu nu îmi pot uita nici Jurământul
Şi, ca poet, nu uit că sunt ostaş!

poezie de Pavel Lică din Soldat împotriva Apocalipsei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisoarea de week-end şi la domiciliu

Legea asta fistichie
Şi sută-n sută neghioabă
Scoate hoţi din puşcărie
Şi-i lasă liberi degrabă.

De-ai furat şi-ai vilă mare,
Nenicule în mod cert
Faci din vilă o-nchisoare...
De e iarnă, bei vin fiert!

Mergi la saună şi-n baie,
Mănânci şi fripturi în sânge
Iubita, tortul ţi-l taie
Şi-n răstimp... poporul plânge!

Plânge, dar degeaba plânge,
Când pentru-o bere şi trei mici
El le-a dat friptura,-n sânge
Votându-i pe-aceşti nemernici,
Ce astăzi legiferează...

Domnul să ne aibă-n pază!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar sătenii duc pe leneş la locul cuvenit şi-i fac felul. Şi iaca aşa au scăpat şi leneşul acela de săteni, şi sătenii aceia de dânsul. Mai poftească de-acum şi alţi leneşi în satul acela, dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua.

Ion Creangă în Povestea unui om leneş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa Fecioarei din Orlean
Acoperă pământul
Pe care îl râvneşte un suveran
Ce-şi calcă mereu jurământul.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn de vară

Iubit-o, dă-mi mâna, şi-ascultă, tu, marea
Pe umedul mal, pierzându-te-n zarea
Ce unduie verde şi-n plângerea-i lină
Auzi cum dă glas amorului vină.

Încearc-a-nţelege, durerea profundă,
Adusă la mal în undă cu undă,
Căci mării aprinse găsitu-i-a vină
Blestemul de-amor ce cată pricină.

Cu neîmpăcarea, ce-n valuri s-aude,
Răscoală-se-n noi simţirile nude,
Şi-n slava-i eternă amoru-şi arunce
Durerea sa prin blestemul său dulce.

În aerul verii, în jalea marină,
Acelaşi blestem găseşte-ne vină.
Dar nu-ţi fie teamă căci eu sunt cu tine
Şi rogu-te dar, în cumpăt te ţine.

Lipeşte-ţi obrazul de buzele mele
Când ele ţi-l cer aproape de ele,
Şi-ţi reazemă capul, cu firea senină,
Pe umărul meu, abstrasă de vină.

Şi-n sonul d-esenţă, pur elegiacă,
A timpilor daţi, de valuri ce-neacă,
Nestinsa-i durere, în mare te-mpinge,
Cu sufletul nud ce-amorul îl strige.

Şi-n soarele tandru... să simţi cum adie,
Cum numai ceva anume te-mbie –
O briză ce ţine deasupra pe mare
Vreun albatros departe în zare.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (15 iulie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ziua aceea

În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
În ziua aceea mă voi închina
Şi-Ţi voi implini Cuvântul.
În ziua aceea Te voi lăuda
Şi-i voi spune
Eşti pace, eşti viaţa şi tot ce-mi vei da
E-o minune.

În ziua aceea o, Doamne Isus
Îţi voi cunoaşte faţa
Voi plânge şi ziua, voi plânge-n apus,
Voi plânge şi dimineaţa.

În ziua aceea la Tine-oi veni
Şi flori de iasomie
Vor ninge-nainte-mi şi ei Îţi voi fi
Mireasă în veşnicie.

În ziua aceea voi asculta
Cum tremură pământul
Cu Tine alături la masă voi sta
Şi-Ţi voi împlini Cuvântul.

poezie de Adriana Cristea (28 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, Doamne!

Dă-mi, Doamne,
Disperarea arcaşului,
Din faţa mistreţului cu colţii de oţel,
Dă-mi umbra vieţii-nfrânte,
A omului pe faţa oceanului pustiu,
Naufragiat în el...
În clipele slăbite,
De crez şi de dorinţă,
Dă-mi, Doamne...
Dar lasă-mi puterea
Credinţei!

rugăciune de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Godfrey of Ibelin: Să nu-ţi fie teamă să-ţi înfrunţi duşmanii. Să fii curajos şi cinstit şi Dumnezeu va veghea asupra ta. Spune mereu adevărul, chiar de îţi va aduce moartea. Apără-i pe cei neajutoraţi şi nu răni pe nimeni; acesta este jurământul tău. (Îi dă o palmă lui Balian.) Cavaler şi baron de Ibelin, ridică-te.

replică din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ultima rugă

Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim şi eu, cândva,
Ca şi Cristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!...

Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău -
De Iuda sărutat -
Şi, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...

Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte -
Nu lipsă la cântar...
Ia-mi inima şi-aruncă-mi-o la câini,
Şi-n locul ei dă-mi patru ochi
Şi zece mâini...

Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
Şi-n ciocnetul de cupe -
La beţie -
Dă-mi darul să schimb vinu-n apă vie.

Dă-mi învierea morţilor din mine
Să-mi pot lega viaţa, prin ea, numai de Tine -
Nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,
Când va cânta-n ogradă cocoşul de trei ori.

Iar dac-o fi să mor şi eu, ucis
De cei care n-au înţeles încă ce-am scris,
Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot muri, ca şi Cristos, pe Golgota!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Revista Fundaţiilor Regale, IV, nr. 5 (1 mai 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna şi visele tale,
Păşeşte cu mine-mpreună,
Ţi-oi face din stele cunună
Şi voalul din nori şi petale!

Dă-mi mâna, e-n faţă altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Şi-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ţi-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine şi-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe braţele mele pluteşte,
Cuvinte de dor îmi şopteşte
Şi lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Şi-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înţelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducător este acela care...

Conducător este acela care
în luptă nu a cedat.
Cel care a sădit o floare
când biruinţă a aflat.
Conducător este acela care
a stat de strajă neclintit.
Ţării a adus onoare,
când pe duşmani i-a biruit.
Conducător este acela care
neobosit a căutat,
Soluţii pentru salvare,
când poporul a oftat.
Acela ce-şi iubeşte neamul.
Acela e conducător
dacă apără izvorul, ramul
şi-al patriei întins ogor.
Acela ce sfidează moartea
şi viaţa tuturor o preţuieşte.
Cel ce grija ţării poartă noaptea,
conducător se numeşte.
Acela ce duce-n lume
faima ţării, nu a sa.
Aceluia îi spui pe nume
conducător în ţara ta.
Acela care a unit Carpaţii
cu ţărmul însorit al mării,
Acela poate fi numit
conducător în fruntea ţării.
Numai cinste şi onoare
aceluia ce poate face,
Din nou România Mare,
neamul să trăiască-n pace.
Cel care într-adevăr e om,
acela poate fi conducător.
Acela poate sta pe tron
şi e iubit de-al său popor.
Doar cel care vindecă rana
poporului greu umilit,
Să poarte în veci coroana
de conducător iubit.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În templul liniştii

În sfeşnicele vechi de-aramă
Descresc trei lumânări de ceară -
Descresc ca nopţile spre vară.
Şi-n sfeşnicele vechi de-aramă
Trei flăcări parcă se destramă
În fire lungi de foc ce cresc
Din lumânări până-n tavan
Şi scriu verseturi din Coran
De-a lungul templului turcesc...

Trei credincioşi desculţi se-nclină
Proptindu-şi frunţile-n covor -
Şi parcă-s trei bolnavi ce mor...
Trei credincioşi desculţi se-nclină,
Şi-n simfonia de lumină
Ce-şi plimbă petele pe geamuri -
Când verzi, când purpure, când blonde -
Par trei corăbii vagabonde
Ce-adorm în legănări de valuri...

Şi-n templul liniştii ce pare
Un sarcofag păgân, enorm,
Toţi Muezinii parcă dorm...
Şi-n templul liniştii, în care
Greoiul fum de lumânare
Miroase-a cranii dezgropate -
Din sfeşnicele vechi de-aramă
Trei flăcări pâlpâind te cheamă
S-adormi sub ele-ntins pe spate!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară şi artistică, I, nr. 8 (4 martie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Dă-mi din ochii tăi
Să vadă-albastru din dorul meu căprui.
Şi să-i închid când noaptea
Vorbeşte-a întuneric,
Cu greieri.

Dă-mi din faţa ta
Să râdă alb în golul meu cu riduri
Şi s-o adorm când stele
Aprind din întuneric,
Cu vrajă.

Dă-mi din gândul tău
Să cânte plin în somnul meu de veghe
Şi să-l cuprind când ceaţa
Luceşte-n întuneric,
Cu umbre.

Dă-mi din mâinile tale
Să strângă cald din grija mea străină
Şi să le-alint când luna
Vesteşte întuneric,
Cu frunze.

Dă-mi din buzele tale
Să stingă-n vorbe din focul meu aprins
Şi să le-nchid când somnul
Adoarme-n întuneric,
Cu suflet.

poezie de Gabriela Chişcari (25 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care pierde bani, pierde destul de mult. Acela care pierde un prieten, pierde mult mai mult. Acela care îşi pierde credinţa, pierde tot.

citat din Eleanor Roosevelt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi

Dă-mi indiferenţa ta şi eu să-ţi dau iubirea mea,
Să simt ce simţi, iar tu să simţi ca mine;
Să te privesc cu ochi străini, ca şi cum n-ai exista,
Durerea mea să te doară pe tine!

Mi-ai nesocotit iubirea – fii sigur că vei plăti,
Un vis frumos ai sufocat - nu-l vei mai putea trezi,
Amare lacrimi risipite, ce te-au găsit de stâncă,
Rămâne-vor pe fundul mării de linişte adâncă!

Dă-mi nepăsarea, să-ţi răspund cu aceeaşi monedă
Dă-mi recea neclintire, ce doar munţii o posedă,
Necontenirea râului ce-şi ţine drumul său,
Ca să-ţi pot da-n schimb uitarea, nesăbuitul meu!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-şi pierde capul decât cine-l are.

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura... nevastă-mea ţine regim?!

Dorinţa ei nu o parez,
Sunt bucuros şi-o spun oricui,
Că-n faţa mea mânca orez
Şi-n spate... trei pulpe de pui!

epigramă de Petre G. Nicolae din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi după mine, tovarăşi

Prietenilor mei
Veniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
şi-n guşe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
şi cu toamna.
Veniţi mai aproape! - Şi cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!

Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!
Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu bratul de fier.

Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot ce-i vis,
ce a temple şi-altar!
Veniţi lângă mine, tovarăşi! Ca mâne-o să mor,
dar vă las moştenire
superbul meu crania, din care să beţi
pelin
când vi-e dor de viaţă,
şi-otravă
când vreţi să-mi urmaţi! - Veniţi după mine, tovarăşi!

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul lui Iacob

Fugea de mâna lui Esau,
Departe-n lumea largă, sau
De amintirea că-a greşit
În faţa Domnului, voit?
El spuse-n rugăciune aşa:
,, Părinte, iartă vina mea!
Oh, dă-mi un semn, un sfat, un vis"...
Şi-n vis văzu un paradis.

Din care coborau spre el
Vâslind din aripi, uşurel,
Mulţi îngeri pe o înaltă scară
De importanţă planetară.

Isus Cristos, El ne-a legat
De ceru-albastru, preacurat.
Să-mi fie inima Betel,
Loc sfânt păstrat doar pentru El.

Când Iacob a ajuns la ţintă
Sa învoit cu socrul său,
Şi-a nimerit-o de minune:
Laban era şiret şi rău

Împotmolit în plasa vieţii
Se-ntoarce Iacob înapoi,
Şi biruieşte-n rugăciune.
– Aşa vom birui şi noi.

Cum Israel, trecând Iabokul,
Venea spre casă şchiopătând,
Esau l-a-ntâmpinat cu arme,
Dar l-a primit, apoi, plângând.

Când Domnului îi place calea
Pe care mergi în ascultare.
Îţi face prieteni chiar duşmanii,
Şi-ţi dă rezervă de iertare.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele om este acela care nu-şi pierde inima de copil.

citat din Mencius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!