
Melcul se aseamănă cu poetul: spală cu limba drumul călătoriei sale.
Mia Couto în Marea mă iubește
Adăugat de Simion Doru Cristea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tatăl care a degustat esența paternității sale trebuie să se întoarcă înapoi din planul experienței sale, să ia cu el roadele călătoriei sale prin viață și să înceapă iarăși, alături de copilul lui, să meargă, pas cu pas, de-a lungul aceluiași drum vechi.
citat din Angelo Patri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română
Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!
Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.
Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.
poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care poate trăi singur, nu se aseamănă cu nimic cu o fiară sălbatică, se aseamănă mult cu înțeleptul și se aseamănă cu Dumnezeu întru totul.
citat celebru din Baltasar Gracian
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.

Melcul
Melcul și-a astupat bine ochii
Cu ceară,
Și-a pus capul în piept
Și privește fix
În el.
Deasupra lui
E cochilia
- Opera sa perfectă
De care-i e silă -
În jurul cochiliei
E lumea,
Restul lumii,
Dispusă încolo și-ncoace,
După anumite legi
De care-i e silă -
Și-n centrul acestei
Sile universale
Se află el -
- Melcul,
De care-i e silă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba l-a mlădiat pe poet sau poetul a mlădiat limba?
antimetabolă aforistică de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Melcul lui Eustache
Am adormit în melcul meu
Eu mai repede ca el
El mai repede ca mine
Sforăind ușor, dar greu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Reformei noastre
Ca melcul merge, o repet,
Deosebirea-o reprezintă
Că dacă melcul merge-ncet,
Ajunge totuși și la țintă.
epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul adulter
M-am îndrăgostit lulea
De una tânără, frumoasă.
Mă tem că am lăsat-o grea
Și-mi va "sparge a mea casă".
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră-i o comoară
"Limba noastră-i o comoară",
Cum frumos a spus poetul.
Nu-i cat pricini, sau ocară,
Dar sărac e-analfabetul.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.
Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.
Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.
Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.
Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.
poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul spală unele versuri până devin albe.
aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Limba mea, limba romana!
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul gelos
Un melc gelos se spovedea,
Unui prieten și confrate:
Soția de m-ar înșela,
Plec și-o las cu casa-n spate!
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperare
Câte cineva închide ochii
și-și amintește răsăritul,
și pescărușii, și marea.
Câte cineva mai vede
un asfințit.
Câte cineva
asfințește.
Părul nostru se hrănește
cu gândurile noastre.
Fără îndoială,
Poetul
e om străvechi
și ascunde multe gânduri
și multe taine
în pâcla deasă a pletelor sale.
Poetul,
un naufragiat,
supraviețuiește
în peștera
singurătății sale.
Se hrănește, vânând cuvinte
din colonii de pești-cuvinte
și păsări
venite în zbor alb,
din depărtări albastre,
cu câte un cuvânt, legat de picioruș.
Pe unele, le lasă
să facă și cale-ntoarsă.
Pe altele, însă,
le sacrifică.
Oricine le-ar fi trimis,
nu va mai ști de ele, niciodată.
Largul e
atât de clar,
adâncul e
atât de limpede.
Atât de necuprinsă e
marea de cuvinte.
Ascuțind
unelte
din cuvinte,
Poetul cioplește
în Stanca Singurătății
sale.
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel sărac se spală printre dinți cu limba.
aforism de Cornel Stelian Popa (25 aprilie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul și nașul de cununie
Nașu' când m-a cununat
A făcut-o, zău, cam lată;
Să vă spun ce mi-a urat:
Casă de piatră.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul către un tip curios
În curiozitatea-ți bolnavă
(Iată ce să-ți spun încerc)
Ai o manifestare gravă:
Îți ies ochii ca la melc.
epigramă de Alexandru Truță
Adăugat de Alexandru Truță

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră
Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreață și frumoasă
Ca luceafărul între stele.
E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandrețe și mister.
Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găsești,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoșești!
Chiar și sufletul și dorul
Au și ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!
poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
O căsuță cu de toate
Melcul ăsta duce-n spate
O căsuță cu de toate -
Spiralată, fistichie,
Casa lui e-o cochilie.
Mi se pare foarte grea,
Oare, ce-o căra în ea?
Chiar sunt foarte curioasă,
Vreau să știu ce are-n casă!?
Preșuri are și covoare
Pe parchet, în dormitoare?
Sigur are și un pat
Unde, chiar de-i ocupat,
Doarme și se odihnește
După ce trebăluiește.
Scaune, poate și o masă
Și-o chiuvetă are-n casă.
Când nu doarme la amiază,
Ȋn fotoliu croșetează
Ori toți nasturii-și coase,
Apoi melcul spală vase!
Are și antene, două,
Pentru filmul de la nouă.
Doar apă curentă n-are,
Dușul lui e-o stropitoare,
De-aia iese după ploaie -
Prin băltoace face baie!
poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!