Viaţa e importantă atât timp cât sunt cu familia, cu spectatorii, cu colegii. Ce e după nu mă mai interesează.

citat din Virgil Ogăşanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate, mai există oameni de teatru care declară că nu-i mai interesează spectatorii, ci cronica. Dar noi, actorii stăm cu spectatorul faţă în faţă. Poate să nu-i pese unui regizor, dar pe noi ne interesează direct cum reacţionează spectatorii.

Amza Pellea în revista Teatrul (mai 1972)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai citeşte critică de teatru azi? Iar oamenii vin la teatru nu pentru că le spun criticii, ci pentru că le-au spus vecinii, colegii sau că îi chiar interesează. Românii sunt foarte interesaţi de teatru, umplu sălile, asta e foarte frumos. Problema mea cu spectatorii este calitatea "mâncării" care le este oferită.

Andrei Şerban în interviu (octombrie 2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Vezi, localnicii tot pe tine te consideră ca fiind comandantul vizitatorilor de pe Terra.
Lucian: E normal ca localnicii să mă considere astfel, dar nu mă interesează acest amănunt!
Sonya: Păi şi colegii tăi tot aşa te consideră.
Lucian: Colegii mei?! Nici asta nu mă interesează!
Sonya: Dar...
Lucian: Sonya, ceea ce s-a petrecut între mine şi colegii mei ne priveşte doar pe noi şi vom rezolva cumva această problemă între noi, sper, în curând, fără amestecul tău sau al localnicilor. Pricepi?
Sonya: De acord. Rezolvaţi-vă singuri problemele. Dar când? Când ai de gând să-ţi reglezi conturile cu colegii tăi?
Lucian: În curând, probabil.
Sonya: Vai, Luci, ce încăpăţânat eşti... Zău, ar trebui să...
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, să renunţăm de bună-voie la acest subiect.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: I-ai văzut, Nis?
Nistor: Încă nu, dom' director.
Traian: Grăbeşte-te, te rog!
Nistor: I-am văzut, dom' director!
Traian: Stai! Încotro?
Nistor: Păi... I-am văzut... Mă duc să-i chem aici.
Traian: Nu! Rămâi aici! Nu pleci nicăieri!
Nistor: Dar...
Traian: Eşti nebun?! Vrei să n-ajungi la timp lângă colegii tăi?! Trimitem pe cineva să-i cheme. Cum se numesc?
Nistor: Familia Cristescu.
Traian: Deci, familia Cristescu... Tinere, te rog să mergi să-i chemi pe cei din familia Cristescu. Să li se permită accesul în Institut, apoi tu şi câţiva colegi să-l însoţiţi înapoi pe geograful ăsta înalt, împreună cu prietenii săi... Gata, Nis, s-a rezolvat! Eşti mulţumit?
Nistor: Cum să nu, dom' director? Foarte.
Traian: Bine. Eu am să mă întorc în Institut. Ai grijă să nu întârzii prea mult. Cel târziu la 11.30 să fii lângă colegii tăi! E clar?!
Nistor: Clar, dom' director.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e pe atât de importantă pe cât datoriile vieţii sunt.

citat din John Randolph
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Sonya, te rog...
Sonya: Lasă, nu mă mai tot ruga! Să ştii că sunt la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat între tine şi colegii tăi.
Lucian: Eram convins de asta şi mă temeam că vom ajunge şi la acest subiect.
Sonya: Trebuie să vorbeşti şi despre ceea ce nu-ţi convine; nu poţi evita realitatea.
Lucian: Realitatea, spui?! Singura realitate pe care o ştiu e aceea că nu mai sunt comandantul lor acum; m-am dezlegat de această responsabilitate, cu şase luni în urmă.
Sonya: Cum te-ai dezlegat? Cu a cui aprobare? Cu a cui permisiune?
Lucian: Cu a mea! N-am nevoie nici de aprobarea, nici de permisiunea nimănui. Şi mai ales, nu de a lor!
Sonya: Faptul că ai înlăturat cele şase bulinuţe aurii de pe reverul hainei tale nu semnifică nimic. Oficial, tot tu eşti comandantul misiunii, chiar dacă tu nu te mai consideri astfel. Colegii tăi nu şi-au ales un alt comandant între timp. Şi chiar de şi-ar fi ales, oficial, tot tu erai...
Lucian: Nu mă interesează ce şi-au ales sau ce nu, nici cine ar fi oficial...
Sonya: Nu-i adevărat! Te interesează, chiar dacă nu vrei să arăţi. Şi încă ai o mare responsabilitate faţă de colegii tăi în această misiune. Singur nu te poţi debarasa de funcţia ce ţi-a fost încredinţată.

replici de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori rudele de sânge nu au nimic de-a face cu familia şi, similar, familia sunt cei pe care tu îi alegi să-ţi trăieşti viaţa cu ei.

citat din Oliver Hudson
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fond nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viaţa mea. Dacă această idee va triumfa, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare.

Corneliu Coposu în 163 de vorbe memorabile (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început flmările de la vârsta de 14 ani, acum am aproape 17 şi pot spune că mi s-a părut că ar fi trecut mai mult de doi ani din viaţa mea. Am păstrat o mulţime de lucruri pe care n-am avut încă timp pentru a le înţelege. Viaţa mea este diferită acum: mi-e dor de casă şi de ţara mea, dar reacţia fanilor este atât de frumoasă, încât merită efortul de a continua. Am crescut dintr-o dată, dar încerc să fiu normală, să-mi petrec cât mai mult timp cu prietenii şi cu familia. Apoi, îmi voi respecta întotdeauna părinţii şi încerc să păstrez totul cât mai normal posibil în viaţa mea.

citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât spectatorii sunt mulţumiţi, democraţia este un blat reuşit!

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia

Familia... e un unicat.
Aici tu... drumul l-ai aflat.
La sânul mamei, lapte ai supt,
Şi poate atunci... atât ai vrut.

Tenişii pe câmp... jucăndu-te s-au rupt
Iar tu râdeai... râdeai că n-ai ştiut.
Cu câtă grijă... cât efort... părinţi tăi
Strângeau cureaua pentr-un zlot.

Un ban pentru a te-n'brăca...
Un an... pentru a exista...
La şcoală, zilnic nu lipsea
Pâinea cu unt din traista ta.

Anii... au trecut sunt amintiri,
Şi a venit timp de iubiri...
Acum erai ce-a fericită
Când te ştiai de toţi iubită.

Timpul mereu nu stă el... trece,
Şi greul tău e greu cât zece.
Şi greu şi bine la un loc,
Că viaţa e un simplu joc.

Familia ta... a disparut,
O alta în loc a apărut.
Pe spate greul ţi sa pus
Că-n lume tot e scris de sus.

Acum eşti mamă... eşti părinte,
Acelaşi film că mai-n'ainte...
La rândul tău... vei dispărea,
Şi lumea -n jur te va uita.

Familia... e cât trăieşti...
Un cuibuşor ca în poveşti.
Degeaba timpul l-ai întoarce
Că trece şi nu ai ce-i face.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un actor, familia e foarte importantă. Poate mai importantă decât pentru alţii. Pentru că acolo îţi găseşti liniştea, echilibrul, cu toate nuanţele unei căsnicii. Pentru că nu totul e liniar. Nu poate fi. E o minciună asta...

citat clasic din Şerban Ionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii din jurul tău sunt doar nişte spectatori. Ei asistă la spectacolul vieţii tale şi nu are nicio importanţă dacă le place sau nu cum îţi trăieşti viaţa. Ai tot dreptul să faci alegeri după bunul plac, cât timp trăieşti după principii morale sănătoase. Dar părerea oamenilor nu este importantă. Fiindcă nu ceilalţi trăiesc în locul tău, nu ei îşi vor asuma responsabilităţile deciziilor tale şi nu ei vor plăti pentru greşelile tale. Nu ei trăiesc în locul tău, aşa cum, la sfârşit, nu ei vor muri în locul tău.

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de Irina Binder
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: Gata; se pare că am scăpat şi noi. Am dat declaraţii, le-am semnat; tinere, poţi fi liniştit, nu te-am vorbit deloc de rău... Domnule director, regret nespus cele petrecute din cauza fiicei mele.
Traian: Nu vă faceţi griji, domnule Stancu; toţi încercăm să fim cât se poate de înţelegători. Cât despre fiica dumneavoastră, vă asigur că n-are nimeni nimic împotriva ei.
Virgil: Bine; ne-aţi mai liniştit... Cred că putem pleca acasă acum. Fiica mea trebuie să mai rămână sau...
Traian: Mai rămâne, bineînţeles, cu colegii ei; vor merge în navă, cu Eugen.
Virgil: Bine; de acord, rămâne, cu colegii ei. Noi însă, plecăm... Încă o dată, ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate. La revedere tuturor. Domnule director... Domnule profesor... Comandante... Scumpo, nu trebuia să faci asta!
Lia: Ştiu, tati.
Nistor: Şi noi, dom' director?
Traian: Să mai aşteptăm puţin aici, să aflăm dacă cei din Comisie mai au treabă cu noi; dacă nu, vă înapoiaţi în navă şi vă reluaţi activitatea obişnuită, ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Instrucţia continuă, atâta timp cât misiunea n-a fost anulată. Ne-am înţeles, Eugen?
Eugen: Desigur, am să stau cu ei până diseară şi mă voi ocupa serios de instrucţia lor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum ceva timp, casa cea mai importantă era teatrul. Pentru că există nevoia de afirmare, de confirmare, de recunoaştere – multele lucruri pe care ţi le pui ca obiectiv în viaţă. În schimb, viaţa te face să-ţi dai seama că nu ai fi ce eşti fără familie, fără casă, fără cei dragi. De asta, acum, pot să spun că, da, casa e mai importantă; toate celelalte sunt efemere. Pentru că ne-am ales o profesie efemeră.

George Ivaşcu în emisiunea "Ieri-Azi-Mâine” de la TVR (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă viaţa mea nu e importantă, dacă viaţa ta nu e importantă, atunci, Doamne, iartă-mă, ce este cu adevărat important?

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natural

într-un mod derizoriu
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conştiinţa să odihnească acasă
când mă forţam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri puerile

natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzaţia de moarte spirituală

atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
şi viaţa curge din instinct
ca o apă între maluri

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale fotbalului

O minge prinsă pe picior,
Şutată lung, apoi uşor,
Loveşte-un cap (după-un ocol)
Şi... spectatorii strigă: goool!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: N-am înţeles prea bine la telefon; ce s-a întâmplat, de fapt?
Lia: Ah, tati... Îmi pare rău că trebuie să înfrunţi şi tu neplăcerile astea, dar... Am făcut prostia de a-l reclama către Comisia Disciplinară a Institutului pe colegul meu, Lucian Enka.
Vigil: De ce, scumpa mea? Cu ce te-a supărat?
Lia: Cu nimic, tati.
Virgil: Nu înţeleg...
Valeria: Haide, Virgil! Trebuie să intrăm, să dăm nişte declaraţii. Suntem aşteptaţi de membrii Comisiei.
Virgil: Ai auzit, draga mea? Trebuie să intrăm...
Lia: Şi eu?!
Virgil: Aşteaptă-ne aici. Nu vei păţi nimic.
Traian: Te rog, domnişoară, haide lângă colegii tăi, nu sta aici, singură...
Lia: Dar, domnule director... Mai bine nu.
Traian: De ce nu, domnişoară? Haide, nu-ţi fie teamă, n-o să îndrăznească nici unul să-ţi vorbească urât, nici măcar să te privească urât, pentru că nu o să le îngădui eu. Haide, încă sunteţi toţi colegi, faceţi parte din echipaj.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!