Păcatul e întotdeauna dulce şi creează un sentiment de mulţumire, cel puţin la început.

Pavao Pavlicic în Clarobscur (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica alegea întotdeauna drumul cel mai greu, încredinţată că e şi cel mai bun şi cel mai cinstit, numai pentru că e cel mai greu.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt multe lucruri care în natură nu există în forma lor pură. Nu există alcool pur, nu există aur pur. Poate că însăşi logica istoriei creează toate falsurile. Poate că acestea trebuie să apară aşa cum sunt înlocuitorii pe lângă produsele naturale. Poate că acesta este rolul lor.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna se întâmplă aşa: dacă priveşti mai îndeaproape pe cineva celebru, renumit, nu poţi pricepe cu niciun chip cum de poate fi o persoană atât de normală şi în realitate de banală, şi nu-ţi poţi imagina cum un astfel de om poate fi unul din factorii vitali ai conştiinţei a mii şi mii de oameni.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul îşi are rostul său. Fără toate acestea, n-ar mai exista nici această lume, aşa cum este ea.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fel de scriitori mai sunt şi ăştia de azi, de vreme ce scrisul nu le este şi soarta? Scriu la metru, vând cu versul, cu darabul, cu foaia...

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă există diverse posibilităţi. Omul trebuie să-şi folosească acele însuşiri care-i sunt cu adevărat utile, nu toate!

Pavao Pavlicic în Clarobscur (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare astăzi arta lui Rembrandt, cotată drept genială, va fi considerată mâine drept un kitch, dacă se descoperă că este un fals?

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce e desăvârşit nu poate rămâne numai un joc. Indiferent dacă e desăvârşit în bine sau desăvârşit în rău.

Pavao Pavlicic în Clarobscur (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai un cusur, atunci e mai bine să-l scoţi în evidenţă, decât să-l ascunzi. La fel şi când ai ceva în plus.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem un anumit simţ al istoriei şi un anumit simţ al artei, care depind mai mult de felul nostru de a fi, decât de caracterul documentelor sau al operelor de artă respective.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne fundamentăm concluziile despre istorie, când pe baza unor documente, când pe baza altora. Le alegem doar pe cele pe care le considerăm noi drept autentice şi importante. Automat, prin aceasta, le declăram false sau irelevante pe celelalte. În aceasta constă subiectivitatea noastră.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsurile sunt la fel de importante ca şi documentele autentice şi operele de artă originale, iar copiile sunt la fel de valoroase ca şi originalele; că fac parte integrantă din procesul evoluţiei şi că fără acestea n-ar exista nimic. De pildă, bacteriile sunt deosebit de importante în natură, deşi nouă ne sunt dăunătoare, deoarece ne provoacă angina purulentă. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu vulturii hoitari, cu toate celelalte lucruri din natură.

Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Păcatul... în femeie este,
Fermecător ca o ispită
Care nu ştie o poveste,
Dar vrea, a fi, o erudită.

Păcatul este-o plăsmuire
A-nflăcăratelor... plăceri,
Amăgitoarea nemurire,
Ascunsă-n visele de ieri.

Păcatu-i roşu ca şi mărul
Dulce, zemos şi apetisant,
Provocator... ca şi decorul
Unui alcov încins, tentant.

Păcatul este... charismatic,
Insinuant, abil... complice,
Pervers, vioi şi enigmatic,
El de nimic... nu se dezice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la orele de geografie, din romanele adolescenţei, din memorialele de călătorie, din cântece, din filme, au ajuns la mine mai întâi denumirile: Santa Fe, San Francisco, Valencia, Philadelphia, Londra, Veneţia, Samarkand. Fiecăreia îi corespundea dacă nu o imagine, cel puţin un sentiment, dacă nu un sentiment, cel puţin o presimţire.

Ana Blandiana în Oraşe de silabe (1987)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţa îmbracă trei forme: un sentiment din adâncul inimii, o expresie de mulţumire şi un dar întors.

proverbe arabe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt

Simt cum prin mine se strecoară,
Ca o adiere de primăvară,
Un sentiment de mulţumire,
Pentru cel ce-l am lângă mine.

Simt cum se revarsă-n trup,
O energie binefăcătoare,
Care alungă norii de sub soare
Şi lasă urme vindecătoare.

Simt că trebuie s-aduc mulţam
Celor dragi pe care lângă mine îi am
Şi bucuria de a fi şi de- a iubi,
Dă sens vieţii ce-o am a trăi.

Simt că anii mai puţin contează,
Când scrii file de poveste,
Ce aduc în ochi acea slipire
Şi o miraculoasă a sufletului întinerire.

Simt acea dulce mângâiere,
A parfumului de floare,
A brizei mării-n răsărit, apus,
A frunzei-n zborul jucăuş
Şi a fulgilor albi de nea,
Ce la tâmple s-au depus.

poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa umană creează întotdeauna ceva: o nevroză, o perversiune, o psihoză, o operă de artă, un produs intelectual. Omul normal nu creează nimic, ci doar o carapace care îl protejează de orice contact cu conflictele sale nevrotice şi psihotice.

citat din Joyce McDougall (1972)
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orişiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orişicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopţile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
aşteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie

am început să le aşez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineaţă,
încerc să râd şi nu aştept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foşnitul pomilor prin lume

am început şi nu ştiu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las ţigarea fumegând, să-şi scuture cu scrum dorinţe

am început nou început, amar sau dulce, cine ştie,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am avut niciodată profesori adevăraţi. Am început întotdeauna direct cu partea practică, mai întâi la cântatul din voce şi la instrumente, apoi la compoziţie. Mai mult ascultam decât studiam, dar am audiat muzica cea mai bună în toate formele în care se putea auzi pe vremea mea. Şi aşa, puţin câte puţin, cunoştinţele şi capacităţile mele s-au dezvoltat.

citat din Joseph Haydn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce e amintirea

Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.

Era o toamnă târzie,
în noi încolţea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!

Având frunzişul aşternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n braţele mele.

Erai dulce şi suavă
fecioară nevinovată.
Legănaţi parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.

Toamna ne-a girat iubirea,
martoră ne-a fost chiar luna,
Cerul ne-a dat fericirea
s-o avem întotdeauna.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!