Un premiu... (acrostih)

Lucrând în mină zi şi noapte
Eşti uneori, desigur, obosit.
Odihna pentru orele lucrate,
Normal, un premiu fericit.
Te bucuri sincer în tăcere,
E şi firesc dac-ai muncit.

Munca, fiind, suprema plăcere,
Imprimându-ţi un sec inedit.
Hărnicia adusă aici cu greutate
Arzând în veacul noilor idei
Inspirând încă o temeritate,
Lăsându-i viaţa unei noi idei.

acrostih de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Muzeul Gruescu...

Nestemate, flori de mină,
Venite din depărtatul timp,
Scoase astăzi la lumină,
Pentru cei de pe pământ.

Cristale fine, ajurate,
Lucrate de orfevru neştiut
Şi cu grijă adunate,
De un om prea cunoscut.

Nea Costică cu migală,
Cu dragoste de părinte
Le-a adus aici în sală,
Pentru a fi de noi privite.

poezie de Mihai Leonte (12 aprilie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT FERICIT

Sunt fericit că n-am reacţii
Că sufletul nu mi-i împărţit
În numere abstracte sau în fracţii
Doresc să fiu mereu tot fericit.

Nu încerca să mă dejoci
Căci sigur nu vei avea succes
Oricum ai vrea să te întorci
Tu mai ai încă de mers.

Desigur drumul ţi-l urmează
Şi caută-ţi calea prin timp
Chiar inima de-ţi oscilează
Viaţa va trece zburând.

1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

GANDINDU-MA LA VIITOR

Arzând ca faclele din smoală
M-am înşelat ca orice muritor,
Duceam în mine noua boală
Abuzul de cuvinte fără spor.

M-am liniştit şi în tăcere
Ironii am strâns şi pentru alţii,
Hămesit de falsa mea plăcere
Inima mi-am frânt-o în durere.

Ce a mai rămas e numărat
Ce este totu-i cântărit,
Între vis şi adevărat
Nu ştim ce e de-mpărţit.

Va veni suprema pace
În care vom dormi de veci,
Va fi sfârşitul, n-ai ce face
În jurul nostru cripte reci.

În lumea asta totuşi mică
Fac declaraţii, îndrăznesc.
De ce să-mi fie frică?
Vreau să se ştie că iubesc.

Petia August 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am idei măreţe. Uneori, am idei obişnuite, care funcţionează.

citat din Matt Mullenweg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din avalanşa de idei

Dacă ştii să scotoceşti
în avalanşa de idei,
Uşor poate-ai să găseşti
idei pe care le vrei.

Ideile geniale
uşor le vei recunoaşte,
Dacă şi tu eşti un geniu,
sau păstorul ce le paşte.

Tot acolo poţi găsi
şi idei inteligente.
Totul e nu te grăbi,
că graba îţi joacă fente.

Ideile interesante
par a fi atrăgătoare.
Parcă-s mai apetisante.
Au o arie mai mare.

Mai jos nu poţi să cobori
că sunt îndoielnice.
Pe-cestea de le măsori
nu prea sunt prielnice.

De tine totul depinde
ce idei vrei să alegi.
Dacă-alegi idei stupide,
aplauze nu culegi.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa căderii în păcat

Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei
Potente pentru ce visezi şi vrei
Să facem în (se)raiul luminat...

Pofte(şti) să fim asemeni unor zei,
Dar şarpele ne-ndeamnă spre păcat...
Iubito, îngerii mi s-au urcat
În colivia plină cu idei...

Cu tainică plăcere am mâncat
Din roadele strămoşilor atei...
Noi am crezut că vom fi dumnezei
Deşi-n grădină s-a întunecat...

Iubito, Dumnezeu ne-a alungat!

rondel de Mihai Enachi (1997)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

nu mai păşesc în urma trecătoarelor idei
nu caut paşi pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri

ningea în lumină
cu fulgi falşi de gând
doar eşarfa purta încă
mireasma unui trup arzând

la asfinţit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma paşilor pierduţi pe alei

e cerul stins şi stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar şi iar pe câmpuri pustii

umbre se pierd sub ultimii paşi
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziţi, aşteaptă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

nu mai păşesc în urma trecătoarelor idei
nu caut paşi pierduţi pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri

ningea în lumină
cu fulgi falşi de gând
doar eşarfa purta încă
mireasma unui trup arzând

la asfinţit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
un rătăcit în urma paşilor uitaţi pe alei

cerul era stins şi stele cădeau
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar şi iar pe câmpuri pustii

umbre se pierdeau sub ultimii paşi
mă ascundeam în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziţi, aşteaptă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesor universitar expirat (anapestic)

Apărut, cu "tam-tam", prin concurs,
Chiar surprins eu rămân când l-ascult:
Căci la orele sale de curs
Noi idei nu mai curg cam demult.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti viaţă?

Unde eşti tu viaţă,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteaţă,
Iar răspunsul e ştiut.

Viaţa care a-nceput,
Tu nu ştiai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.

Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viaţa are rost.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot uneori să fiu absurd. Când mă apucă, pot ajunge să mă cert până la prostie pentru promovarea unei idei. Şi, deseori, nu recunosc că ajung la extreme.

citat din Dorin Chirtoacă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine. Eşti un tip grozav!
Mihai: Aşa sper şi eu.
Lucian: Te cred...
Mihai: Ştii, şi tu arăţi destul de binişor. Ba chiar minunat, aş putea spune.
Lucian: Normal, doar eu n-am hoinărit până târziu cu iubita mea prin parcuri, ca tine. Haimana ce eşti!
Mihai: Iubita ta?! Care? Ai vreuna? Cine este?
Lucian: Nu, voiam să spun dacă aş fi avut vreuna...
Mihai: Haide, fii sincer! Spune-mi! Care-i norocoasa?
Lucian: Nu! Adică, n-am nici una. Nu încă.
Mihai: Lia, ea este! Nu-i aşa?
Lucian: Cum?!
Mihai: Despre ea este vorba, nu? Iubita ta, adică Lia.
Lucian: Nu! Cine ţi-a spus ţie aşa ceva?
Mihai: Haide, Luci! Orice prost ar observa. Recunoaşte!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când am

Din când în când am idei fericite,
Idei devenite brusc fericite – laolaltă cu alte idei
Şi cuvinte printre care ele se mişcă liber, natural...

După ce scriu, citesc...
Ce m-a făcut să scriu asta?
Pe unde-am umblat pentru a afla asemenea lucruri?
De unde mi-a venit? E mai frumos decâ aş fi putut spune eu...
Am fost în lume, cel mai adesea, condeiul şi călimara
Cu care cineva a scris coerent literele pe care le-am înşirat aici?

poezie clasică de Fernando Pessoa din volumul de versuri Poeziile lui Álvaro de Campos (1934), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place autobiografia. Nu-mi voi scrie niciodată memoriile. Autobiografiile altora mă interesează, bineînţeles, dar nu a mea. Dacă mi-aş scrie autobiografia, ar trebui să fie adevărată şi onestă. Nu aş putea scrie o autobiografie imaginară. Şi, astfel, aş face munca unui istoric, ar trebui să fiu propriul meu istoric, iar asta mă plictiseşte. Pentru că prefer să inventez, să-mi imaginez. Desigur, foarte des când am idei pentru un roman sau o povestire, situaţii şi momente din viaţa mea se plasează în mod natural în acel context.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Cât de frumoasă eşti!
Si dac-ai şti
câtă lumină reuşeşti
In zori de zi
S-aduci in jurul meu,
Un curcubeu!

Cât de senină esti!
Si dac-ai şti
Că numai tu mă împlineşti
Si orice-ar fi
Stiu clar ca mi-este dor,
Că te ador.

Ce minunată eşti!
Si dac-as şti
Ca si tu sincer ma iubesti
I-oi multumi
In veci lui Dumnezeu
Cum stiu doar eu...

poezie de Stelian Necşoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar rareori visul este întruchiparea, am putea spune punerea în scenă, a unei singure idei. De cele mai multe ori, este vorba de o întreagă serie de idei, întreţesute una cu alta.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una din două

Citesc un op de geniu, transpus în româneşte,
Traducţie slăbuţă, dar (culmea!) premiată...
(Presimt că uluirea-mi naivă vă uimeşte,
De parcă văd prostie cu premiu prima dată...)

Lectura fiind gata (cu mare greutate!)
Conchid şi eu prosteşte, cu gândul tot la premiu:
Decât un mare geniu, tradus de-o nulitate,
Mai bine-o nulitate, tradusă de un geniu!...

poezie celebră de Efim Tarlapan din Antologia Cenaclului literar-artistic "Octavian Goga" (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul: Aici este Biroul de obiecte pierdute?
Funcţionarul: Da! Dumneavoastră, ce-aţi pierdut, vă rog?
Cetăţeanul: Capul!
Funcţionarul: Ce formă are capul dumneavoastră?
Cetăţeanul: E ca mărul! Seamănă cu un măr!
Funcţionarul: Adică frumos pe dinafară şi putred pe dinăuntru?
Cetăţeanul: Păi nu... că nu e măr, e cap... e cap, domnule, înţelegeţi? Cap!
Funcţionarul: Ce aveaţi în el?
Cetăţeanul: Idei... Adică... ceva idei.
Funcţionarul: Bune sau proaste?
Cetăţeanul: Cum să vă spun... aveam idei, dar nu ştiam cum să le exprim...
Funcţionarul: Deci nu era capul fără idei, ci ideile erau fără cap.
Cetăţeanul: Cam aşa ceva!
Funcţionarul: Aha! Mi-e teamă să întreb unde lucraţi.... dar bănuiesc! Ce mai aveaţi în cap?
Cetăţeanul: Un litru de coniac! Ştiţi.... am participat la un protocol... lume bună, străini mulţi.
Funcţionarul: Un litru de coniac? Cam mult!
Cetăţeanul (nervos): Normal! Altfel nu-l pierdeam!
Funcţionarul: Avem aici mai multe capete pe care nu le revendică nimeni! Aşa că dacă doriţi un alt cap decât al dumneavoastră...
Cetăţeanul: Ar fi o idee... Dar ştiţi, ce? Mai bine renunţ!
Funcţionarul: Renunţaţi? La ce renunţaţi?
Cetăţeanul: La cap! Am constatat că, în fond, nu-mi lipseşte... Mă descurc foarte bine şi fără... Am bani, am vilă, am maşini.... La ce-mi trebuie cap? Luaţi-le dumneavoastră pe toate!

replici din Unda veselă, sceneta "Biroul de obiecte pierdute" de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, nu-mi pot scoate din cap diferenţa enormă ce există între idei şi viaţă. E o dislocare permanentă, cu toate că ne străduim să aruncăm peste amândouă un magnific acoperământ. Şi nu se potriveşte. Ideile trebuie însoţite de acţiune. Dacă nu există sex şi vitalitate în ele, nu există nici acţiune. Ideile nu pot exista singure într-un vid spiritual. Ideile sunt legate de viaţă: idei ale ficatului, idei ale rinichiului, idei interstiţiale etc. Dacă nu s-ar fi pus problema decât a unei idei, Copernic ar fi făcut praf macrocosmosul existent, iar Columb ar fi eşuat în Marea Sargasselor. Estetica ideii produce ghivece de flori, iar ghivecele de flori la pui pe pervazul de la geam. Dar dacă nu este soare şi nu plouă, ce rost mai are să pui florile la geam?

Henry Miller în Tropicul Cancerului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!