Sus, în vârf, la nouă meri (colind)

Sus, în vârf, la nouă meri,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Îmi ard nouă lumânări.
Sus îmi arde, jos îmi pică.
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Pică nouă picături.
Trei de mir şi trei de ceară,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Trei de apă limpejoară.
Dar în apă cin-se scaldă,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Scaldă-se jupân Crăciun.
Se scăldară, se-mbăiară,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Cu sfânt mir se miluiară.
După el cine se scaldă,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Scaldă-se Sfântul Vasile.
Se scăldară, se-mbăiară,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Cu sfânt mir se miluiară.
Mai la urmă cin-se scaldă,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Scaldă-se Sfântul Ion.
Se scăldară, se-mbăiară,
Oi lerului dai, lerului Doamne,
Cu sfânt mir se miluiară.
Să trăiţi întru mulţi ani!
Oi lerului dai, lerului Doamne,
La anul şi la mulţi ani!

folclor românesc, cules din Câmpia de sud a Bărăganului
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Lina-i fântână (colind)

Lerului,
La Lina-i fântână,
La colţ de grădină,
Lerului,
La colţ de grădină.
Lerului,
Vezi tu ori nu vezi,
Cei nouă mălini,
Lerului,
Cei nouă mălini.
Lerului,
Nu-s nouă mălini
Şi-s nouă grădini,
Lerului,
Şi-s nouă grădini.
Lerului,
Lenuţa-i frumoasă,
Cu sprânceana trasă,
Lerului,
Cu sprânceana trasă.
La anul şi la mulţi ani!

folclor românesc, cules din Câmpia de sud a Bărăganului
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful a nouă meri

În vârful a nouă meri,
Dă-i Domnului Doamne
Arde nouă lumânări,
Pică nouă picături
Trei de vin şi trei de mir,
Trei de apă limpejoară
Să-i facă de-o băişoară.
Dar în ea cine se scaldă,
Scaldă bunul Dumnezeu
Se scaldă de Iordăneşte
Cu apă se limpezeşte
Cu sfânt mir se miruieşte
Cu vinul se-mpărtăşeşte.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naufragiată pe stânci sticloase

Camerele sinelui nu reuşesc să găsesc,
nici o cale de atac nu există
împotriva insistentului zgomot grotesc
şi-a durerii nedefinită, aristă.
Sunt în oboseala mea ca o carte cu pagini lipsă,
nepotrivită locului şi timpului,
de lumina unei tinere pierdută în eclipsă,
mângâiată cu dulceaţa lerului.
Nelinistită urmărind cine ştie ce oarbă speranţă
pe care timpul mi-o poate dezvălui,
caut odăile inimii mele văzută în conturanţă,
unde soarele intră surâzător dimineaţa,
şi pleacă inflăcărat spre seară, cu exuberanţă,
lăsând locul stelelor şi-a lunii să le lumineze faţa.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MODELEAZĂ-MĂ

Cu ale tale mâini maiestuoase
frământă lutul şi creează
iubire din nelinişte pustie,
viaţa-mi luminează...
Modelează-mă şi pune-n lut,
aromă de pâine caldă înălţată-n absolut.
Dezleagă bucuria de a iubi
ce-n lanţuri stă închisă-n mine,
dă-mi formă nobilă de naştere divină!
Suflă peste gura mea a ta dorinţă caldă,
aprinde vânturi şi furtuni, formează-o acoladă
s-alungă întunecimea
din inima-mi tristă baladă.
Dă-mi bruma înţelepciunii tale
ce păgubeşte rănile şi creşte mângâierile,
precum parfumu' îmbracă rozele!
Trezeşte-mi noua viaţă
exuberantă-n căutarea lerului,
cu forţă azvârlită spre inima universului!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa când anii se schimbă

Timpul meu, al tău şi-al lui
vezi cum se rostogoleşte?
Veşnicia lerului
perpetuum se primeneşte.
E bătrân dar veşnic tânăr,
culege tot din galaxii,
esenţă-i de adevăr
şi note din armonii.
C-o mână dă, cu alta ia,
mereu ne ţine în spirală
căci univesu-i catedrală
în cane noi suntem făclii
şi stelele ne sunt rozarii.
Doar o clipă ne-a fost dată
să-l vedem în nuda haină
cu fir de aur brodată
deşi cufundat în taină.
E clipa când anii se schimbă
lăsând tot ce-i vechi în neant,
e aripa de columbă,
al vieţii inel de diamant.
Să-ntâmpinăm clipa de vis
cu artificii de speranţe,
s-o îmbrăcăm în rara avis,
să scriem poeme atlante.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Martie - Mărţişor

Niciunde-n lume nu se sărbătoreşte
întâia zi de primăvară, în mod unic, româneşte.
E Dochia ce toarce firul anului
punând în el două culori simbol al lerului,
alb şi roşu contrariile reprezentând
lumină-întuneric, iarnă-vară în cupa vieţii adunând.
E Mărţişorul bată-l fericirea şi norocul
ce-aduce-n suflet bucuria vieţii şi jocul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
şi prins de el cu semeţie,
la loc de cinste stă o monedă argintie
ca soarele să strălucească,
lumina şi focul purificator se le-nsoţească.
Departe sunt de a mea glie
şi doar în gând pot asculta cântul suav de ciocârlie.
Aici nu sunt ca şi la noi fire arb-roşu- n magazine
dar nu e bai căci azi, cu îngeri alături şi pronie,
eu am făcut un mărţişor ce nu doar mie-mi aparţine...
E-un fir ce leagă a mea glie de cea care m-a adoptat
sub unul şi acelaşi cer, de soare ori de stele luminat.
Pe el dansez, las sufletu-mi în fericire suspendat
peste voi arunc ghiocei răsăriţi în gerul de iubire înmuiat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul pescarilor

Noi pornim să colindăm
Veste la pescari să dăm...
Lerui, Doamne, ler!
Că s-a născut pe Pământ
Pescarul de oameni, Sfânt!
Linu-i, Doamne, lin!
Cel ce peştii i-a-nmulţit
Şi norodul l-a hrănit...
Lerui, Doamne, ler!
Noi umblăm şi-i colindăm
Pe pescari, să le urăm...
Linu-i, Doamne, lin!
Să le dea ISUS în case
Lumină şi peşte-n plase...
Lerui, Doamne, ler!
Până-n zori noi colindăm
Şi de ataman să dăm...
Linu-i, Doamne, lin!
De la care vrun peştiuţ
Să primim şi-un colăcuţ...
Lerui, Doamne, ler!
Mare cât un solzişor
La fiecè urător...
Linu-i, Doamne, lin!
Când colindul va-nceta
Vestea o vor prelua
Pescarii cu legământ,
Că s-a născut... Domnul Sfânt!
Lerui, Doamne, ler!
Linu-i, Doamne, lin!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne... (cântare)

Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.

cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ler Domnului Doamne

Doamne, ler Domnului Doamne
Ia ieşiţi boieri afară

Doamne, ler Domnului Doamne

De vedeţi ce să coboară.
Să scoboară două flori,
Da' nu-s flori că-s frăţiori,
Da' îi Ion şi Văsălie,
Să întorc de la robie.
Maică-sa când îi vedea
Caii-n grajd ea îi băga
Vin roşu să be' le da.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, Tu, Doamne

Vino, Tu, Doamne ceresc,
Vino, ce mult Te doresc
Vino când stelele pier
Vino şi du-mă în cer.
Cânt pentru Tine mereu
Sfânt, minunat Dumnezeu
Cânt pentru dragostea Ta
Ţine-mă, Doamne, în ea.

Vino, Tu, Doamne al meu
Vino să vezi că mi-e greu
Vino, Tu, Domnul meu sfânt
Că-i tare greu pe pământ.

Stau în lumină din zori
Vino, Tu, Doamne pe nori
Haina subţire de in
Fie-mi veştmântul divin.

poezie de Adriana Cristea (8 iunie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul bucuriei

COLINDUL BUCURIEI

La staul de oi, curat,
Crăciun este venerat.
Colindăm, Doamne, colindăm...

Că Dumnezeu i-a lăsat,
Darul binecuvântat.
Colindăm, Doamne, colindăm...

Două nuci şi două mere,
Să se ducă-n Rai cu ele.
Colindăm, Doamne, colindăm...

Dar Moşul Crăciun le-a dat
Pruncilor la colindat.
Colindăm, Doamne, colindăm...

Lângă ele a pus bani,
Pentru oamenii sărmani.
Colindăm, Doamne, colindăm...

Duce-n poarta Raiului,
Bucuria darului.
Colondăm, Doamne, colindăm...

Cu obicei din străbuni
Las colindul la români,
La Anul şi La Mulţi Ani!

25 Decembrie - Naşterea Domnului
Maria Filipoiu

cântec, versuri de Maria Filipoiu (29 decembrie 2021)
Adăugat de Maria Filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Şi-o înalţă să nu piară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne...

Doamne, prea multe am suferit.
Prea multe necazuri am primit.
Doamne, ajută-mă să înţeleg,
De ce mereu, doar răul îl aleg?
Doamne, de ce tot intru în ispită?
Doamne, mi-e dor de-o viaţă liniştită.

poezie de Dumitru Delcă (3 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de doamne

Emil şi cu Iliescu
mergeau în vizită,
fără doamne.
Iohannis şi cu Băsescu
mergeau în vizită,
cu doamne.
Niciunul însă, cu...
doamne, doamne.

poezie de Dumitru Delcă (27 septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu fiu

Vreau să-mi fie trupul jertfă necurmată
Să mă mistui, Doamne, pe altarul sfânt
N-o să am cuvinte azi şi niciodată
Să Te laud, Doamne şi să pot să-Ţi cânt.
Legănată-n braţe m-ai ţinut şi încă
Mă mai porţi cu Tine, Doamne, Sfântul meu
Mi-ai clădit o casă, m-ai zidit pe stâncă
Ca pe-o floare rară m-ai păzit mereu.

Tu eşti totul, Doamne, cine să mai fie
Dumnezeu în ceruri ori aicea jos,
Veşnicie pus-ai peste veşnicie
Şi mi-ai dăruit-o prin Isus Cristos.

Dacă pentru mine a murit El, Tată,
Pentru mine, boţul gângav de pământ
Cum să nu-Ţi fiu, Doamne, jertfă necurmată
Zi şi noapte-adusă pe altarul sfânt?...

poezie de Adriana Cristea (10 august 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:21-23 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, Doamne

Când patima ne ispiteşte,
Dar şi necazul ne loveşte,
Mai bine, Doamne, fereşte!

Când speranţa e pierdută,
Dar şi viaţa-i decăzută,
Mai bine, Doamne, ajută!

Când cele rele avansează
Şi traiul zilnic ne stresează,
Doamne, ne binecuvântează!

Când avem griji şi nevoi,
Aici şi-n lumea de apoi,
Doamne, ai grijă de noi!

rugăciune de David Boia (19 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie după "Doamne, dacă-mi eşti prieten" de Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Fă să creştem în sondaje,
C-am în lucru-o vilă nouă
Cu garaj şi trei etaje.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Fă să nu îmi ia averea,
C-am furat cu postomolul
Şi-a picat şi graţierea!

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum ne-au învăţat toţi popii,
Fă să scape toţi ai noştri;
N-o lungesc, sunt interlopii!

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Te implor, să-mi crape ţeasta,
Lasă-mi, cât mă simt în stare,
Şi amanta şi nevasta!

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Fă-mă senator pe viaţă!
Pot să dorm multe mandate,
Mint de apele îngheaţă.

Fă să treacă moţiunea,
Chiar de-ajungem toţi isterici!
Doamne, dacă faci şi asta,
O să-ţi salt nişte... biserici

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea pe care o port întotdeauna în sufletul meu este "Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i, Doamne, iartă-i!", mă refer la preoţii şi credincioşii din eparhia pe care o păstoresc. Înainte de a-mi pomeni mama în biserică îmi pomenesc preoţii şi credincioşii din eparhie, iar după aceea pomenesc neamul nostru românesc. "Doamne, ajută-mă! Doamne, scapă-mă! Doamne, ajută-i! Doamne, iartă-i! Doamne, dă ploaie, dă pace pe pământ!", iată că v-am dezvăluit secretul celei mai mici cărţi de rugăciune pe care o port cu mine mereu.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă doare, Doamne...

Ce mă doare, Doamne, stau şi mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet şi nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...

Pune-ţi mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ţi mână, Doamne, totu-i cu putinţă
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi şi cu suferinţă...

Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ţine

Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ţi mâna, Doamne, Tu eşti Dumnezeu
Tu eşti Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...

poezie de Adriana Cristea (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!