
Când nu scriu, nici nu știu pentru ce trăiesc.
Mircea Cărtărescu în Zen (jurnal 2004-2010) (2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Dacă nu scriu, nu știu cine sunt.
Mircea Cărtărescu în Un om care scrie. Jurnal. 2011-2017
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pentru cine scrieți?" - mă tot întreabă peste tot, până și la fierul de călcat. Pentru cine scriu, Dumnezeule mare? Pentru cei care admiră și critică decent, adică pentru cei ce comit actul decent de a înțelege. Sau nici măcar pentru ei.
Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu din nou, mă simt precum un muribund resuscitat, la capul căruia se strigă: Trăiește! Doar pentru că respiră din nou. Cât a fost sănătos tun, nu a spus nimeni despre el, nici măcar în șoaptă, că trăiește. Eu, deci, nu trăiesc pentru că trăiesc, ci pentru că respir din nou, adică scriu din nou.
aforism de Marius Robu (5 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

De ce iubim femeile? Pentru că-ți spun exact atunci când te iubesc mai puțin, ca un fel de compensație. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecționând mici observații și schițând subtile nuanțe psihologice, fie brutal și scatologic ca nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia și proza lumii. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se rotește ca o planetă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor.
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să scriu citind. La 9 ani m-am apucat să scriu un roman istoric care avea doar vreo 15 pagini, dar aveam impresia că am scris Biblia. Scriam cu încăpățânare.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
- Cărtărescu, Mircea
- Mircea Cărtărescu este un arhitect genial oniric.
definiție de Dan C. Mihăilescu (19 aprilie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum scrii? Scriu scriind. Vorbesc vorbind, scriu scriind.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni sunt funcții: trăiesc la o margine de lume pentru un singur gest, o singură replică, lipsiți de viața și psihologia lor proprie...
Mircea Cărtărescu în Solenoid
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am inima împietrită. În fiecare zi îmi spun că nu merit să mai trăiesc.
Mircea Cărtărescu în Zen (jurnal 2004-2010) (2011)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul că sunt un autor român a fost mereu un handicap pentru mine. Te lovești mereu de imaginea proastă a țării și de prejudecăți. Iar cei care mă citesc pentru că sunt un scriitor român primesc altceva decât ce se așteaptă... Adevărata mea țară se numește Mircea Cărtărescu. Ceea ce mă preocupă este ce se petrece în cutia mea craniană.
Mircea Cărtărescu în ziarul De Volkskrant, interviu (2010)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare că îmi duc viața
pasămite, trăiesc.
mă uit pe geamul de la bucătărie.
vrăbiile strălucesc și soarele ciripește.
mașina mea, la 25 de metri dedesubt,
e crem.
I'm not in love with my car
deși e dreptunghiulară și lucioasă.
nu mi-am luat nici carnet.
Doamne, verde e gardul viu!
ruginite sunt tomberoanele!
trece o școlăriță.
trăiesc și eu, M. C., fost poet, și ascult
muzica turcească de la vecini.
sub calorifer, un mare gândac negru
mișcă o labă și o antenă,
cum zace pe spate, semistrivit.
pentru el, lumea se va sfârși.
nu și pentru covorul de iută de pe balconul de vizavi,
nu și pentru copilul tâmpit care dă cu cartofi.
a lovit capota mașinii mele
dar nu strig la el.
pentru mine lumea va lua sfârșit
foarte repede, poate acum.
nu acum.
poezie de Mircea Cărtărescu din Nimic (2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta sunt!
(alta, mama nu mai face!)
Vreau să trăiesc și să scriu tot ce simt!
Nu vreau să m-ascund ca un fulg sub aripă!
Nu vreau să mă plâng, nu vreau să vă mint,
Vreau doar să mă bucur de fiece clipă!
De-oi fi judecată, nu e treaba mea!
Nici de superstiții nu vreau să mai știu!
Cine-i fericit că vorbește cu-o stea
Îi uită pe toți bârfitorii-n pustiu.
Am lumea mea bună, prieteni frumoși,
Ce pot înțelege că sunt doar un om
Cu inima mare, cu pașii sfioși,
Cu lacrimi, cu dor și IUBIRE de-alt OM.
Nicicând n-am pretins că aș fi ce nu pot,
Am spus adevărul chiar dac-am pierdut
Și chiar dacă viața părea că-mi lua tot,
Am mers înainte, chiar dac-a durut.
E clar că nu fur nimănui fericirea,
Ea vine când vrea și când nu te aștepți
Și pentru că SUNT, îmi trăiesc azi IUBIREA...
.....................................................................
(Și scriu poezii pentru oameni deștepți!)
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și chiar și acum, după atâtea fraze, identitatea mea, a enigmaticului Mircea Cărtărescu - bărbat/femeie, latin/slav, oriental/occidental - nu-ți este decât foarte vag familiară. Deschide însă cartea mea cu copertă cărămizie, în ciuda numelui de pe ea: abia atunci (asemenea numelui unui nou-născut, asemenea numelui științific pus pentru prima dată unui fluture nou descoperit) numele meu ți se va deschide și el va începe să însemne, poate, ceva pentru tine.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli (2002)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu
Când scriu, eu merg cu timpul ținându-ne de gât
Ca doi băieți prieteni dintr-o copilărie
Pe care am uitat-o atât de rău, încât
Nici eu nu mai știu timpul, nici el nu mă mai știe.
poezie de Marius Robu (12 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu o carte, ci cresc un embrion in uterul trist al țestei și-al camerei și-al lumii mele.
Mircea Cărtărescu în Orbitor. Corpul
Adăugat de Diana T

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nevoie să găsești nici fericirea perfectă, nici armonia perfectă, nici creativitatea perfectă. Lucrul cel mai prețios este căutarea lor. Câtă vreme cauți, ești viu. Când ai găsit, ești deja bătrân și clasicizat.
Mircea Cărtărescu în interviu (23 iunie 2012)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci ar fi fost și este înspăimântător să-nțeleg că, da, peste tot sunt semne care mi se adresează, că ele strigă după descifrare, dar că mintea mea nu e în stare să le lege într-o coerență, necum într-un tunel sau într-o evadare. Nu am trăit degeaba, îmi spun în fiecare clipă a vieții mele, fiindcă n-am ajuns scriitor, fiindcă sunt un biet profesor de română, fiindcă n-am nici familie, nici avere, nici o noimă pe lume, sau fiindcă trăiesc și am să mor printre ruine, în cel mai trist oraș de pe fața pământului. Ci pentru că mi s-a pus o întrebare la care n-am aflat răspunsul, pentru că am cerut și nu mi s-a dat, am bătut și nu mi s-a deschis, am căutat și nu am găsit. Iată ratarea care mă înspăimântă.
Mircea Cărtărescu în Solenoid (2015)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

E uimitor să vezi câți critici trăiesc în lumi paralele, fără nicio legătură cu literatura română actuală sau cu literatura în general.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta totală și fără compromis pentru propriul tău adevăr se numește eroism când servește tuturor și fanatism când rănește pe toată lumea.
citat din Mircea Cărtărescu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!