Pierd pe zi câteva ore citind ziare sau reviste. Mă interesează prea mult întâmplările din afară şi parcă nu mă pot interesa suficient de cele din mine.

Liviu Rebreanu în Spovedanii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte câteva clipe de viaţă adevărată, ai realizat o operă mai preţioasă dcât toate frazele frumoase din lume. Precum naşterea, iubirea şi moartea alcătuiesc enigmele cele mai legate de viaţa omenească, tot ele preocupă mai mult şi pe scriitorul care încearcă să creeze viaţa.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un jurnal intim poate fi, uneori, mai important decât un roman şi poate interesa ca atmosferă de laborator de lucru.

Liviu Rebreanu în Jurnalul de la vie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu să-mi văd de cele prezente, căci cele viitoare vor veni la timpul lor!

citat celebru din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi închipui că ceea ce eu fac ar putea interesa pe un altul. O fac aşa, fiindcă se face. Sau, poate, fiindcă mă interesează pe mine.

citat clasic din Grigore Moisil
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să trăieşti mult, trebuie să suferi mult, trebuie să pricepi mult pentru ca inima ta să fie în stare a primi iubirea. Cei ambiţioşi, cei mândri, cei obraznici şi nerecunoscători nu pot şti ce este iubirea şi, aşa, cei mai mulţi dintre noi de-abia la vârsta de cincizeci de ani începem să înţelegem iubirea, atunci, deci, când e prea târziu...

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipele cele mai grele, tocmai atunci, omul e sortit să rămână singur.

citat celebru din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragediile ca şi bucuriile cele mai mari omul le trăieşte totdeauna în deplină singurătate.

citat celebru din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de ilona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostii sunt toate vorbele omului în clipele cele grele ale vieţii.

citat celebru din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de alex
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit-o atât de mult încât am şi omorât-o.

citat celebru din romanul Ciuleandra de Liviu Rebreanu
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţele şi hotărârile se macină dacă le cântăreşti mult.

citat clasic din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş mai sta mult aici, ar trebui să mă scufund în noroiul realităţii.

citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Delia Ioana Cristolovean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mi-am dorit să fiu comic, eu mi-am dorit să fiu actor şi în momentul în care am hotărât să devin actor, chiar din facultate, se puneau bazele că o să ajung un tragedian şi un actor de dramă foarte bun. Dar, întâmplările şi viaţa m-au dus pe tărâmul comediei, pentru că, fiind actor, trebuie să joci de toate, iar publicul m-a perceput şi după moacă şi după o meserie pe care am luat-o de la zero, adică teatrul la reviste. A fi actor la reviste este o altă meserie. După părerea mea, cele mai grele meserii din arta divertismentului sunt clovnul de circ, actorul de revistă şi abia pe urmă comicul simplu.

Vasile Muraru în interviu (16 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziare

Ce palid se aprinse focul!
"It's day again" - cum zic englezii E -
un filozof bătrân Arghezi;
"Nu-ţi pune mintea cu pământul!"

Ce lung clipeşte-n noi speranţa! Ziare
vechi, ziare noi,
Cu titluri moi.

Ce palid se aprinse focul!
E noapte iar, dorm la perete.

În zori de zi mi-e iarăşi sete,
Mă-mbăt să nu-mi pierd iar norocul.

poezie de Mihai Rădoi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

N-am fost în viaţa asta cineva,
De-aceea-n urma mea mă plâng, cernite,
Doar trei femei din cele câteva
Care-au rămas de mine neiubite.

epitaf epigramatic de Liviu Sergiu Manolache (23 septembrie 2012)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, şi eu credeam că nu pot iubi, şi eu îmi închipuiam că vina nu este în mine, ci în ele, în femeile care nu merită să fie iubite!...

Liviu Rebreanu în Mărturisire. Pentru Fanny
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste zvârcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele. Suferinţele, patimile, năzuinţele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca nişte tremurări plăpânde într-un uragan uriaş.

citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Aloonutzy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e clădită din închipuirile fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate că eu sunt un croitor prea neîndemânatec...

citat celebru din romanul Ion, Sfârşitul de Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată mă interesează prin virtuţile şi viciile ei. Când le cunosc, mă dezgustă. În cele mai nebuneşti îmbrăţişări, eram indiferent. Luciditatea mea deschidea mii de ochi noi şi savura priveliştea membrelor desfăcute sau incinerate. Am iubit prea mult metafizica pentru a nu ajunge un apropiat al fetelor. Şi cu cât mă apropiam mai mult, cu atât eram mai liber şi mai calm în gândurile mele. Întotdeauna am căutat partea îngerească sau diavolească din ea. Sexul, pentru mine, nu e decât o libertate în plus şi o dogmă pe care o pot verifica sau anula. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta este drumul către pierzanie sau victorie prin femeie.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!