
Primul ciripit
Înaintea soarelui
La datorie
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Copilăria soarelui
Când lumina-i numai cât un firi,
Vrăbiile-ncep, în zori, a ciri.
Fiecare ciripit în par
Aprinzând un licăr și depar
Trimițându-l; crește roșul soa,
O văpaie tot mai luminoa,
Care, brusc, devine orbitoa,
Și-atunci, vrăbiile muțesc toa.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca un ghiocel care s-a ivit și s-a ofilit înaintea venirii primăverii.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Sunt primul pacient al cuvintelor mele.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stomacul nostru simte sărbătorile cu mult înaintea sufletului nostru.
aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu luați în râs! Oricare dintre noi poate să fie sau să devină primul sfânt cu mască.
aforism de Marius Robu (28 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ar fi să ne luăm după Biblie, Dumnezeu a creat încă din a treia zi, tot ceea ce-i verde, inclusiv pădurea. Mai constatăm că pădurea a fost creată înaintea soarelui și a lunii(ziua a patra), înaintea vietăților(ziua a cincea) și înaintea omului(ziua a șasea). Este oare întâmplătoare această ordine? Putea Dumnezeu să creeze la întâmplare? Cu siguranță, nu! Pădurea a fost primul adăpost al omului și are rol esențial în menținerea vieții pe pământ. De aceea merită mai multă atenție, apreciere și protecție.
Ionel Popa (14 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezist
E căldură, cum să spun,
Transpirația e mare,
Aștept de la guvernare
Programul "Primul săpun"!
epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunem cum vrem
Floarea soarelui răsare,
Soarele n-ar avea cum,
Nici din munte, nici din mare,
Nici din curte, nici din drum.
Floarea soarelui apune
Doar o dată, pe când moare,
Ceea ce se poate spune,
Dacă vrem, și despre soare.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu am seară
La căderea soarelui
Chiar eu sunt seară
haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Vara și-a făcut bagajul și-a plecat,
După ce-a trecut de primul tremurat.
distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul pas al frunzelor
Frunze tinere dansează
În bătaia vântului.
Tac, văzând cum exersează
Primii pași ai dansului
La care vor fi chemate
În curând, ca niște fete,
La primul dans invitate,
Visătoare și cochete...
Vântul e primul băiat
Al frunzelor-domnișoare;
Cât mai au de așteptat
Fetele, e o-ntrebare
De-al cărei răspuns rămâi,
Primăvara, o himeră:
Cariera mai întâi;
Frunzele n-au carieră?
Fac umbră pământului
Și dansează până mor
În bătaia vântului,
Asta-i cariera lor.
poezie de Marius Robu (25 aprilie 2016)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin
Totdeauna, pentru mine,
De grijă,
Ai răspuns primit,
Am întrebare la timp,
La tine,
La... de doamne.
(Citiți poezia începând cu ultimul cuvânt și terminând cu primul!)
poezie de Marius Robu (10 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
casă-n ruină -
în cuibul rândunicii
primul ciripit
haiku de Ioana Bud
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardei acrit
Privesc un răsărit,
Mi-e dor de tine,
Ascult un ciripit,
Mi-e dor de tine,
Gândesc la infinit,
Mi-e dor de tine,
Visez la ce-am iubit,
Mi-e dor de tine,
Miros un crin pălit,
Mi-e dor de tine,
Gust un ardei acrit,
Mi-e dor de tine!
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui
Dimineața, când răsare soa,
Eu l-întreb: Tu ești același, oa?
Nu cumva mai ai, de schimb, un fra
Geamăn? Vă deosebiți la ra.
C-ale tale sunt mai albe, par,
Parcă-s ale lui în plină iar,
Însă noi suntem în toiul ve,
Pielea noastră gustă ce nu ve
Ochiul. Pe scurt, razele UV.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătură
Călătorule,
Primul tău pas pântecul femeii,
Ultimul al pământului,
Celelalte popasuri pântecele somnului,
Ceilalți pași Alergătură
Pentru pântecele tău.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă sărută nimeni când apun
Mă sărută înserarea
Cum sărută valul marea,
Cum sărută vântul ramul,
Cum sărută ploaia geamul.
Mă sărută despărțirea
Cum sărută cu privirea
Un copil pe gânduri dus,
Trist, al soarelui apus.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de dimineață
Luceafărul de dimineață,
Un emisar al soarelui,
Sclipind iscoditor în față,
Zâmbindu-i feței omului.
Căci fiecărui om ce-l vede,
Îi face semn din ochi îndată,
Pe care soarele îl crede
Și mai răsare înc-o dată.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie din buric
Robu e o chestie:
Scrie ca o trestie,
Urlă ca o bestie,
Când are congestie.
Robu este un condei,
Scrie despre tot ce vrei,
Mâlc tăcând, precum acei
Pești, în sos ori în ulei.
Robu e o pană grea,
Scrie despre tot ce vrea;
Nici prea valoros, nici prea
Ieftin, cum poate părea.
Robu este ca un pix,
Care deseori dă chix,
Răstignind un crucifix
Instabil, pe unul fix.
Robu e ca un creion:
Scrie versuri de carton,
Pentru predici din amvon,
Ținute la megafon.
Robu este ca un stick:
Scrie versuri de nimic,
Și apoi le dă un click,
Primind like-uri din buric.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (7 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Și la sfârșit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viață; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!