Fiecare om este o grădină din care puteţi culege trandafiri şi mărgăritare, urzici şi mătrăgună, mere, struguri, roşii, dar şi pelin.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi din mere roşii

Amorţiţi îmi sunt ochii de gheaţa tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roşu
căzut.

Credeam că merele roşii sunt îngerii mei.
Le purtam la mine
şi muşcam cât-un măr
să-mi răsară flori de îngeri pe buze.

Le-ai gustat mai apoi tu
şi mi-au crescut aripi din mere roşii.

Amorţiţi îmi sunt ochii acum de gheaţa tăioasă
care mă ninge cu fiecare
măr roşu
ce cade.

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum de încap în mintea omului atât de multe lucruri diferite: mărgăritare şi pietriş, haine de firmă şi zdrenţe?!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă sufletul îţi este grădină zoologică, nu lăsa fiarele să atace vizitatorii nevinovaţi!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul-trandafir

Trandafiri albi. Roşii. Galbeni.
Trandafiri de toate mărimile.
Trandafiri. Trandafiri. Trandafiri.
Mulţi trandafiri.
Neînflorind niciodată unii,
alţii, de prea multe ori.
Miros de candoare şi libertate.
Trandafiri îmbobociţi.
Trandafiri înfloriţi.
Trandafiri uscaţi.
Mereu e acelaşi ciclu.

Totul ni se trage de la trandafiri...

Am degetele boante,
de la prea multă mutilare
de trandafiri.

Azi am tăiat ultimul lăstar.
Nu îmi mai simt degetele.
Au început să se subţieze
şi să se usuce -
frunze umane căzute
la început de toamnă.

Săracul meu trandafir...
s-a săturat şi el să simtă
fiecare rămurea cum o tai
- prin degete mă trec fiori de durere.

Of... abia aştept din nou primăvara...
mă duc şi la biserică
şi dau şi pomană la săraci...
doar să îmi crească
din nou
degetele la mâini
ca în fiecare primăvară
- nelinişte inexplicabilă
când mă apropii cu foarfeca de ei.

Ciclu vegetal normal
de creştere şi cădere a degetelor.

Şi mă gândesc...
Oare cum ar fi dacă aş înflori...

poezie de Patricia Lidia
Adăugat de Ioana Dinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi aici un copac în această grădină care în fiecare vară produce mere, şi noi îi spunem măr pentru că acel copac face mere. Asta e ceea ce face. În regulă, acum aici avem un sistem solar în interiorul unei galaxii, şi una dintre ciudăţeniile acestui sistem solar este că cel puţin pe planeta Pământ, acesta produce oameni! Exact cum un măr face mere!

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este cea mai serioasă preselecţie, la care participi în fiecare zi.

definiţie de Elena Stan (29 iulie 2008)
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om are propria grădină în care plantează seminţe. Şi fiecare, după o vreme, culege exact ceea ce a semănat. Iar dacă nu plantează el, alţii vor planta în grădina sa, iar el va culege roadele, dar în acest caz, nu el a ales seminţele. Ai grijă de grădina minţii tale şi însâmăntează chiar tu ceea ce vrei să culegi după o vreme!

citat din Gabriel Manolache
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul adevărat respectă orice formă de viaţă, nu striveşte un fluture sub talpa sa şi nu culege o floare pentru a-i arunca în praf petalele.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce vorbea s-a răspândit o mireasmă parcă de mii şi mii de trandafiri, fiindcă fiecare lemn din rug făcuse rădăcini şi scosese ramuri. Rugul era acuma ca o tufă mare de trandafiri roşii, care toţi erau înfloriţi, în vârf cu o floare albă şi strălucitoare, care lumina ca o stea. Craiul a cules-o şi a prins-o Elizei în piept. Şi atunci ea s-a trezit uşoară şi senină.

Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare frunză care cade se află povestea unei vieţi.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă puteţi programa ochii şi creierul să se bucure de jumătatea plină a paharului vieţii sau să suspine privind în gol la jumătatea goală.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mărul lui Adam nu poţi să faci cidru, compot de mere, dulceaţă de mere, plăcintă de mere, salată de fructe, suc de mere, ştrudele de mere şi tort de mere.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva care nu are casă şi este singur pe lume, îmi spunea că toate becurile multicolore din jur şi tot fastul Crăciunului reprezintă o mare minciună. Câtă vreme ignorăm nevoile semenilor, s-ar putea spune că avea dreptate? În câte pâini s-ar converti luminile albastre, roşii sau portocalii?

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare îşi personalizează iubirea şi ura!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare frunză uscată este dovada că natura îşi face datoria şi nu vociferează când plăteşte tribut morţii.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare om este un despot! Dorim cu ardoare să ne programăm semenii să gândească asemenea nouă, să urască şi să iubească aceleaşi lucruri!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie de toamnă

Toamna se găsesc, se pare,
Struguri, prune şi pelin,
Singur anotimp, în care
Apa se botează-n vin.

epigramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune în fiecare secundă o piatră la temelia succesului tău!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

În casa aceasta a locuit un om,
avea în grădină flori şi roşii
şi dimineaţa îl trezeau cocoşii,
iar fructele le lua direct din pom!

Mai avea-n grădină şi un gutui,
le admiram şi iarna când treceam,
cum stăteau înşiruite-n geam,
galbene cu puful ca de pui...

Acolo, lângă casă, avea o vie,
cu struguri albi şi tămâioşi,
cum nu se poate mai gustoşi,
iar viaţa îi părea o veşnicie...

Prin curte îi zburdau nepoţii,
din prispă îi privea cu bucurie,
în jur era tot veselie,
dar anii au fugit ca... hoţii.

Acum n-ai ce să mai admiri,
omul a plecat, de mult, spre stele,
lăsând aicea toate cele
şi un crâmpei de amintiri,

care... vor dispărea şi ele...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!