Nu sunt eu chiar atât de greu
Spune bolovanul mereu
Oamenii sunt tot mai umili
Şi din ce în ce mai fragili!

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea oamenilor

Oamenii frumoşi
rămân mereu frumoşi.
Chiar dacă anii trec,
chiar dacă sunt fără machiaj,
chiar dacă sunt obosiţi,
chiar dacă au riduri.
Pentru că frumuseţea lor
nu se vede niciodată pe chipul lor
ci in sufletul lor.
Ei au cei mai fragili
şi mai preţioşi ani.
Oamenii frumoşi
nu încetează niciodată
să strălucească.

poezie de Eugenia Calancea (23 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga Ta firavă

câteodată sunt haihui
şi mă simt al nimănui,
plutesc prin cerul cu stele
rumegând vise rebele,
încurcând viaţa şi timpul
încercând să urc Olimpul,
ca Sisif mă zbat să sui
bolovanul nimănui,
când ajung la jumătate,
(ca să vedeţi ce dreptate!)
cad cu totu-n handicap
şi o iau iar de la cap,
iar mă sui şi iară cad,
n-am cărare şi n-am vad,
parcă sunt o frunză-n vânt
între cer şi-ntre pământ.

nu ştiu încotro mă poartă
blestemata mea de soartă,
sunt şi eu un biet proscris,
între iad şi paradis
şi sunt creanga Ta firavă
între tină şi-ntre slavă.

câteodată-mi dau târcoale
toate gândurile goale
şi-mbrac zeghea de omăt
căutând drumu-ndărăt,
printre paseri, printre stele,
rezemându-mă de ele.

bolovanul mi-e prea greu
ca să-l urc singur doar eu,
aş chema pe nu ştiu cine,
dar n-aude şi nu vine,
parca-aş fi un temnicer
ce face scară la cer,
printre fulgere şi ploi,
printre zloată şi noroi,
când ajung în vârf de munte
pletele îmi sunt cărunte,
bolovanul se prăvale
şi o ia din nou la vale
şi-uitea aşa o duc mereu,
blestem de la Dumnezeu.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care sunt lecţiile ce trebuie învăţate din această călătorie a minţii? Că oamenii sunt fragili emoţional, veşnic creduli, stăpânii ignoranţi iremediabil al unui mic fir de praf nesemnificativ în cosmos.

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul e lung şi... foarte greu

Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munţi o să străpung.
Dar... Nu ştiu când.

Căci are prea mulţi bolovani
ce din păcate-mi sunt duşmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.

Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviţi şi tăntălăi,
dar latră ca nişte dulăi
şi... muşcă foarte rău.

Am încercat cu-n "băţ" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toţi!

Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung şi foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Aşa cum pot.

Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Şi... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă şi-ţi dă-n cap
C-o rangă grea.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buletin Meteo

Sunt minus cinci la Filaret,
Iar la Băneasa minus nouă!
La mine, în apartament,
E chiar suma celor două!

epigramă de Corneliu Sofronie din Cenaclul umoriştilor al Asociaţiei Scriitorilor (1986)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt schimbătoare - ca şi oamenii

Şi cuvintele au
(cel puţin)
doua feţe -
ca şi oamenii.

Cuvintele azi pot spune una,
Mâine - alta.

Cuvintele sunt oglinzi.
Vedem în ele atât,
cât ne lasă
sau nu
Lumina.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul. Epitaf

Mereu, mereu capsat
Şi într-o doară
S-a încăpăţânat
Subit, să moară!

epitaf epigramatic de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mândri sunt, şi ce "figuri au în cap", oamenii de televiziune, iar cei din radio par aşa de umili pe lângă aceştia.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu se suferă decât cu greu unii pe alţii şi sunt puţin înclinaţi să se apropie reciproc. Ei sunt atât de plini de ideile lor, încât nu mai este loc pentru acele ale altora.

citat clasic din La Bruyere
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

Că-s de azi sau din trecut,
Prietenii sunt ca şi banii:
Mai uşor sunt de făcut
Decât să-i păstrezi cu anii

epigramă de Corneliu Sofronie din Povestiri bicolore
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suspin

— Un suspin adânc Mă prinde
şi vă spun cu-atâta greu:
Unul dintre voi Mă vinde.
— Doamne, nu cumva sunt eu?
— Iată ceasul suferinţei.
Voi să vă rugaţi mereu.
Însă vai de cel cu-arginţii!
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi sunteţi ca piatra rară.
Numai unu-i asmodeu,
suflet rânduit să piară.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

— Voi aveţi comori bogate.
Însă el, vrăjmaşul Meu,
astăzi le-a pierdut pe toate.
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Astfel în amurgul rece
murmura Isus cu greu.
Şi spuneau toţi doisprezece:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

Deci şi noi, când El ne spune
că-ntre noi e-un fariseu,
să şoptim în rugăciune:
— Doamne, nu cumva sunt eu?

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţini oameni sunt atât bogaţi, cât şi generoşi; şi mai puţini sunt bogaţi şi umili.

citat din Henry Edward Manning
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fac vremurile!

Cine spune că e greu
A tot tras de timp mereu.

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordonanţe de urgenţă

Sunt ca şi norii
Ce curg şiroaie
De cum vin zorii:
Apă de ploaie!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericifrea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mass-media

O slăbiciune
Dintr-o datorie
Scrie si spune
Mai mult decât ştie

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de Corneliu Sofronie
Comentează! | Votează! | Copiază!

An Nou în Ţara buruienii

Sunt pe la noi, la greu, câmpii mănoase,
Şi sute de izvoare cristaline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, femei frumoase,
Şi minţi sunt, fără număr, sibiline,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, e chiar foarte, foarte bine!

Sunt pe la noi, la greu, mâncări gustoase,
Mormane de sarmale şi de mici,
În ţara buruienii sănătoase,
E bine, foarte bine e pe-aici!

Sunt pe la noi tradiţii minunate,
De Noul An paharele sunt pline,
Să fie toate relele uitate...
E bine pe la noi, e foarte bine...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

Eu sunt ce sunt şi scriu mereu,
Îndrăgostită-ntruna de himere.
Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge in durere.

Sunt şoapta-nlăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesubt ascunde,
Şi chiar suspinul inecaţilor aduşi la mal,
De liniştea periculoasă-a unei unde.

Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viaţa născuta din durere,
Şi încă sunt stăpana visurilor mele.

Mai sunt ceva ce încă voi nu ştiţi,
Sunt susurul de apă ce curge liniştit,
Sunt spaima acelora mereu minţiţi,
Acelora ce plâng şi nu mai vor nimic.

Eu sunt...

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

La indigo...

Des sunt tras la indigou...
Mă înalţ ca bolovanul.
Sunt o pană de stilou,
Căutând s-ating tavanul.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râd foarte rar. Râd greu. Nu sunt un temperament depresiv şi nici posacă nu sunt... Dar am plâns mult în viaţă numai pe ascuns. Nu sunt o fiinta ascunsă, dar nici expansivă. Nu sunt mizantroapă, dar nici nu iubesc oamenii cu frenezie şi sufletul nu mi-l pun pe masă în faţa nimănui. Sunt convinsă doar de necesitatea comunicării între oamenii ca de o etică obligatorie şi nu preget să-i ajut pe alţii

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!