Timpi eroici (Cu gândul la măreţele mitinguri electorale de pe stadioane)

Ne tragem sufletul striviţi de bine
Norocul ne petrece-n chip şi fel
N-avem chiloţi de când salariul vine
Cam pe un sfert din cât înseamnă el
De când guvernu-n goana lui nebună
Ne pune bir, iar birurile cresc
Pe tot ce e sub soare şi sub lună
Şi pe chilotul nostru românesc
Dar facem faţă zilei cu onoare
Suntem un neam de mândri şi sfătoşi
De aceea azi purtăm - mândria-i mare!
Găoacii vechi rămaşi de prin strămoşi
Şi peste găuri punem câte-un petic
Cu gesturi de tandreţe şi alean
Şi exultăm rupturile, patetic
Rămase de la daci, de la romani
Nici gumă la chiloţi n-avem, se ştie
Ne curg şi dedesubturile-n jos
Dar idealuri înălţăm o mie
Şi mii de vise ţesem credincios
Nutrim dorinţe tot mai arzătoare
Ca zilnic să comitem fapte mari
Dar n-avem spor în fabrici, pe ogoare
Cât mâna ţine loc de brăcinari
Spre-un ţel măreţ ne îndreptăm elanul
Să-i facem fericiţi pe toţi cei dragi
E însă greu să ne atingem planul
Aşa cum stăm cu mâna pe nădragi
Dar tot aşa cum legendar de bine
Am biruit pe câmpul mărăşesc
Luptăm şi-acum cu pantalonu-n vine
Ţinând de gaci, eroii se călesc
Un gumilastic ne-ar ucide chinul
Dar viaţa ne refuză acest lux
Cu stânga ferm ne fâlfâim destinul
Cu dreapta, demn, chiloţii în reflux
Dar când vom fi la marea sărbătoare
Furaţi de peisaj şi protocol
Din palme noi vom bate cu ardoare
Chiar de-om ramâne toţi... în fundul gol

poezie satirică de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua" (1991)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.

N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.

N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulţumiţi de viaţă aşa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viaţa e grea.

Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Şi pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţi paralele

Pentru noi, cei de la ţară
viaţa-i tristă şi amară.
Ne aşteaptă vremuri grele,
nu putem scăpa de ele.
Vine iarna viscoloasă,
căldură n-avem în casă.
Pe masă n-avem ce pune,
boala cruntă ne răpune.
Vara-n arşiţa de soare
trudim din greu pe ogoare.
Voi, în desfrâu şi lux trăiţi.
La cei săraci, nu vă gândiţi.
Pentru voi, noi existăm
doar atunci când vă votăm.
Atunci v-aduceţi aminte
şi de morţii din morminte.
Ne cereţi votul insistent
s-ajungeţi în parlament.
De-acolo, nu vă daţi plecaţi
decât când sunteţi legaţi.
Promiteţi marea cu sarea
şi ne-aprindeţi lumânare.
După ce primiţi mandat,
de săraci, voi aţi uitat.
Prin viclenii şi minciunele
furaţi să faceţi avere.
Nu v-ar mai răbda pământul!
Stârniţi în ţărani avântul
să reaprindă făclia,
în satele din România.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp liber

Ce-i viaţa, dacă–între cristelniţă şi ţintirim,
Nu avem timp să stăm şi să privim?

N-avem timp o oră sub ramurile verzi
Să stăm privind lipsiţi de griji - ca vaca din cirezi.

N-avem timp să vedem când trecem prin păduri
Cum veveriţe-ascund alunele sub muri.

Nu-i timp să vedem ziua, trecând pe lângă ele,
Râuri pline de scântei, ca nopţile de stele.

N-avem timp să-napoiem surâsul dimineţii,
Şi să privim coapsele şi dansul Frumuseţii.

N-avem timp să aşteptam, privind a buzelor dulceaţă,
Cum se-ntinde surâsul pornit din ochi pe-ntrega faţă.

Ce fel de viaţă-între cristelniţă şi ţintirim
Ducem noi – care n-avem timp să stăm şi să privim?

poezie de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem autostrăzi! N-avem TGV! N-avem flotă! N-avem şcoli! N-avem spitale! E foarte bine că avem foarte multe lucruri pe care nu le avem!

aforism de Mihail Mataringa (21 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapte n-avem, brânză mâncăm, tutun n-avem, ţigări fumăm, hamei n-avem, bere bem, minte n-avem,"deştepţi" suntem!

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, cei care luptăm pentru visul nostru, suferim mult mai mult când lucrurile nu merg aşa cum trebuie, pentru că nu putem să revenim la vechea scuză: "Ei bine, oricum nu-mi doream prea mult asta." Ne dorim cu adevărat să ne atingem visul şi am pus totul la bătaie pentru el. În acest fel, noi, războinicii luminii, trebuie să ne pregătim să avem răbdare în timpurile dificile şi să fim conştienţi că universul conspira în favoarea noastră, chiar dacă nu înţelegem în ce fel... Când suntem la începutul bătăliei pentru visul nostru, nu avem experienţă şi facem multe greşeli. Secretul vieţii este, totuşi, să cazi de şapte ori şi să te ridici a opta oară. Aşadar, de ce este atât de important să trăim chemarea noastră personală dacă trebuie să suferim mai mult decât alţi oameni? Pentru că, odată ce am trecut peste înfrângeri – şi o facem mereu – suntem stăpâniţi de un simţ măreţ de euforie şi încredere. Dacă te crezi demn de lucrul pentru care lupţi atât de greu să-l obţii, atunci devii un instrument al lui Dumnezeu, ajuţi Sufletul Lumii şi înţelegi de ce eşti aici.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem politică

N-avem politică, n-avem curaj,
Azi egoismu-i... singurul bagaj
Lipsit de caracter şi importanţă,
De parc-ar fi, fatidica chitanţă,

Plătită spărgătorilor... de vise,
Ce au lăsat ferestrele deschise
Şi calcă pe cadavre... si pe legi,
E genocid curat... mă înţelegi?

Cuţitul taie şi pătrunde-n os,
Munca-i acum, ceva, fraudulos
Şi ne conduc pigmei, fără altare,
Ajunşi în fruntea ţării prin trădare.

N-avem politică... şi nici mândrie,
Ne vindem pe o şapcă, de hârtie,
La cei ce nu au sânge... românesc
Şi vorba noastră... o schimonosesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cui îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară cu credinţă de la Dumnezeu" şi... toţi vom fi înţelepţi. Dar, nu suntem! Pentru că, ori n-avem credinţă când cerem, ori n-avem înţelepciune să cerem!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de doreldaniel55
Comentează! | Votează! | Copiază!

Important e să laşi ceva. Cred că toţi suntem datori cu o moarte şi asta este, n-avem ce să facem.

citat din Virgil Ogăşanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunul

La Sărbătoarea de Crăciun
Noi colindăm din casă-n casă,
Ne punem straie moi şi calde
Şi stăm cu Dumnezeu la masă.

Să se-ncălzească lângă vatră,
Că vine şi El de departe,
Să-I facem patul să se culce,
Să-I dăm veşminte noi, curate.

Când Marea Stea va da de veste
Pe toată faţa pământească,
Şi Magii toţi când vor veni,
La noi, aici, au să-L găseasca.

Nu-n peşteră ca alte dăţi,
Dormind pe piatra friguroasă,
În anu-acesta, de Crăciun,
Vom sta cu Dumnezeu la masă.

poezie de Mariana Dobrin (decembrie 2008)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea-i boala grea

Bătrâneţea-i boală grea,
Nimeni nu scapă de ea,
E urată şi meschină,
O consider asasină.
Pe niciunul nu ne iartă,
Toţi avem aceiaşi soartă,
Vine atunci când nu te-aştepţi,
Chiar de nu vrei s-o accepţi.
Însă, încotro n-avem,
Cu ea tare ne luptăm,
Până ce ne va învinge,
Către moarte ne împinge.
A început ca să ne doară,
Bolile ne înconjoară,
Încet moartea se strecoară,
Ne scaneazâ, ne măsoară.
Când apare bătrâneţea,
Apare cu ea şi blândeţea,
Ne doare pe ici, colea,
La doctor ne este calea.
Mai luăm o pastiluţă,
Sa scăpăm de suferinţă,
Sa mai lungim puţin viaţa,
Cât o fi sa ţină aţa.

Cu toţi am vrea să trăim,
Fără zbucium fără chin,
Din păcate nu se poate,
Suntem în plină etate.
Cin' credea în tinereţe,
C-o sa aibă bătrâneţe,
Toţi ne-am crezut în putere,
Astăzi suntem în cădere.
Ieri am fost la apogeu,
Mâine-n drum spre copârşeu,
Mai avem încă puţin,
Şi vom avea alt destin.
Pe alţii-i lăsăm să vină,
Oricum viaţa se termină,
Să-aibă grijă de pământ,
Pe acest aşezământ.
Să rămână veşnicia,
Să perpetue specia,
Niciodată să nu piară,
Viaţa să rămână clară.

poezie de Angelin Leru (11 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pian, mâna stângă are acompaniamenutul, basul, tonul, iar mâna dreaptă are melodia principală, jocul şi principiul. Dacă vorbim în termeni de emisfere, viaţa e ca o melodie la pian: stânga acompaniază, dreapta dă tonul. Dreapta face muzica, strigă, stânga susţine, ajută. Stânga dă putere şi voluptate, dreapta dă tonus şi gingăşie. Dreapta se urcă pe pereţi, face ravagii, distruge, stânga bate toba şi opreşte delirul. Dar când dreapta tace, stânga murmură... ispitind-o cu noate joase, să mai cânte ceva.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Muzica (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin educaţie. Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri.

citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul

Scandat pe drumul vremii copita lui răsună,
Umplură tot pământul fugarii semizei...
Dar noaptea câteodată, în nopţile cu lună,
Când fiecare rază e ploaie de scântei,
îndrăgostiţi poeţii, atunci când îi adună
Iubirea sau norocul prin codri vechi de tei,
Zăriră, spun cu groază, în goana ei nebună
Năvala de centauri strângând la piept femei.
Şi blestemul de veacuri pe neamul lor apasă,
Căci zeul, ce tresare în trup de armăsar,
De-a pururea dori-va femeea ca mireasă.
Deşi n-avem potcoava răsunătoare de-aur,
Gonim, o, Zevs, prin lume frumosul în zadar:
în pieptul meu se zbate năprasnic un centaur!

poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Şansă" românească

Trecutul - ca un mare spin,
Prezentul - ca un negru nor,
În prea fatidicul destin
Bine... că n-avem viitor!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme prin sat

Iarna pe la noi când vine,
Ninge grabnic, îndesat
Peste văile abrupte,
Peste casele din sat,

Peste mintea omenească,
Pe hârtiile ce scrim—
Cerne iarna versuri albe
Şi de alb ne mâzgălim.

Scrie peste arătură
Cu cerneală albă-n toc,
Însă noi cu firea slabă
Stăm în casă lângă foc,

Apoi urme pe zăpadă
Facem când pe străzi umblăm
Şi ne vede lumea-ntreagă
Cine şi a cui suntem.

Ne-am deprins cu praful verii,
Iar pe alb abea păşim
Facem pârtii până-n poartă
Şi de alb ne mâzgălim...

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul pasiunii

O atingere blândă, iubitoare
O şoaptă plină de dorinţă
Un oftat dulce de-acceptare
Şi focul arde în fiinţă.

N-avem nevoie de cuvinte
De jurăminte desuete
Minciuni noi nu avem în minte
N-avem trecut şi nici regrete.

Vrem doar să stăm îmbrăţişaţi
Că timpu-i scurt şi preţios
Cu sufletul suntem legaţi
Păcatul nostru e frumos.

Ziua de mâine va fi tristă
Fiindcă vom fi prea ruşinaţi
De amintirea ce persistă
Că ne-am ţinut îmbrăţişaţi.

poezie de Jeffrey Carter, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce lumina zilei...

Suntem bogaţi: n-avem nimic de pierdut.
Suntem bătrâni: n-avem spre ce alerga.
Noi trebuie să înfoiem pernele trecutului,
să zgândărim jarul zilelor care vor mai veni,
să vorbim despre ceea ce-înseamnă important.
Asta-n vreme ce lumina zilei, indolentă, scade-n asfinţit.
Trebuie să pregătim pat sfârşitului nostru nemuritor:
Te voi îngropa. Mă vei îngropa.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne simţim vinovaţi, fără forţă sau goi înlăuntrul nostru, n-avem încotro decât să îngenunchem şi să ne îndreptăm rugăciunea spre îndurarea Lui, chiar dacă vom fi siliţi să trecem prin foc. Va fi unul purificator, trimis dintr-o Raţiune a raţiunilor.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!