Bătrâneţea-i boala grea

Bătrâneţea-i boală grea,
Nimeni nu scapă de ea,
E urată şi meschină,
O consider asasină.
Pe niciunul nu ne iartă,
Toţi avem aceiaşi soartă,
Vine atunci când nu te-aştepţi,
Chiar de nu vrei s-o accepţi.
Însă, încotro n-avem,
Cu ea tare ne luptăm,
Până ce ne va învinge,
Către moarte ne împinge.
A început ca să ne doară,
Bolile ne înconjoară,
Încet moartea se strecoară,
Ne scaneazâ, ne măsoară.
Când apare bătrâneţea,
Apare cu ea şi blândeţea,
Ne doare pe ici, colea,
La doctor ne este calea.
Mai luăm o pastiluţă,
Sa scăpăm de suferinţă,
Sa mai lungim puţin viaţa,
Cât o fi sa ţină aţa.

Cu toţi am vrea să trăim,
Fără zbucium fără chin,
Din păcate nu se poate,
Suntem în plină etate.
Cin' credea în tinereţe,
C-o sa aibă bătrâneţe,
Toţi ne-am crezut în putere,
Astăzi suntem în cădere.
Ieri am fost la apogeu,
Mâine-n drum spre copârşeu,
Mai avem încă puţin,
Şi vom avea alt destin.
Pe alţii-i lăsăm să vină,
Oricum viaţa se termină,
Să-aibă grijă de pământ,
Pe acest aşezământ.
Să rămână veşnicia,
Să perpetue specia,
Niciodată să nu piară,
Viaţa să rămână clară.

poezie de Angelin Leru (11 octombrie 2018)
Adăugat de Angelin Leru
Votează! | Copiază!