O fabulă pe unde scurte

Mai c-aş scrie-o fabulă şi eu
dacă n-aş fi Doamne leu
prin urmare o leoaică mică
văz cum zi de zi se tot ridică

Şi ajunge Doamne iartă
de trăieşte numai pentru artă
nu mai are fraţi şi nici surori
şi nici părinţi uneori

Însă leul ca să zic aşa
era mândru de copila sa
şi o pomenea în stânga şi în dreapta
până-află şi cel de sus de asta

Şi-o trimise parcă-n drumeţie
tocmai la a tatălui moşie
totuşi ea nu pricepu deloc
de ce leul seamănă c-un porc

Iar moşia la numărătoare
doar câţiva centimetri are
puiul de leoaică rău s-a supărat
tatăl ei că nu e împărat

Ci e-un simplu leu de tinichea
care-a ruginit deja
de morală ce să vă mai zic
leul a dat totul pe nimic

fabulă de Costel Zăgan din Fabule pestriţe-n cerul gurii (31 august 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul vechi şi leul greu

La leul vechi mă uit mereu
Crucindu-mă cu mâinile amândouă,
Cum poate-ajunge totuşi greu
Când l-au castrat de patru ouă.

epigramă de Olimpiu Radu
Adăugat de Sorin Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi cârnatul! (fabulă)

Într-o zi oarecare,
Cerând audienţă, fiecare...
După ce trecură dobitoacele
Şi-apoi urmară cele în cojoacele;
De capră, leopard sau căprioară...
Care-au venit acum, a nu ştiu câta oară,
Având răbdare Leul cu tot *natul*
Se înduplecă să primească şi *cârnatul*...
Acesta suplu, ceva mai lung ca ieri, şi bun pentru
Ca Leul să nu-şi iasă din păreri,
Se prezentă mai proaspăt şi neapărat,
Puţin mai copt şi bun pentru mâncat!
Aşa încât şi Leul le-o zise-n limba lor;
-Măsele am pe gustul tuturor!
Şi întru-cât cârnatul se întindea la soare,
Destăinuind pe şleau, ce-i trebuie, ce n-are,
Prin Leu trecu o briză cu-aromă de cazan
Şi aruncă cârnatul, direct în ramazan!...
În loc de morală;
Când Leul e slăvit de dobitoace,
Mănâncă şi cârnatul,... dacă-i place!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul greu

Leul cică a căzut greu,
Eu zic că-i doar derbedeu,
E gelat şi parfumat,
În eroare ne-a băgat.

epigramă de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici prostia

Dacă va mai fi sau nu e
Leul o monedă calpă
Noi ne batem mereu cuie
Unii altora în talpă!

Pierde leul din putere
Fără şansă de câştig
Iar săracii doar să spere
Gaura de la covrig

Se scumpeşte megawatul
Nici prostia nu mai e pe gratis
Şi când plouă la Callatis
Toată lumea face blatul.

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul – poem diamant

Încoronat
în junglă
ca regele animalelor
rage furios spre supuşi
toată ziua leneveşte la umbră
dar cea care vânează
şi controlează totul
este regina
leoaică!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi leoaica

Animal carnivor, care îşi păstrează cariera,
Leoaica lui se preocupă de hrană, cu vânt,
Iar leul, bine cunoscut pe Terra,
Având statutul de rege şi împărat.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi preţurile

Greu, uşor, nu prea contează
Că la plăţi e-acelaşi gestul
Însă mă îngrijorează
Că se-ngreunează..."restul"!

epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi petrolul

Trâmbiţăm acum cu fală
(Când economia-i goală),
Că leul se întăreşte...
Dar benzina... se scumpeşte...
Pentru că-i firav "avutul",
Petroliştii... au cuvântul...

hexagramă de Constantin Enescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul greu

Eu zic să ne vedem de drum
Cu leul (altă cale nu e)
C-aşa cum e cotat acum,
Aşa o să intrăm în U. E.

epigramă de Nicolae Bunduri din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele lui Donici. Leul la vânat

Leul, lupul, vulpea şi un câine
S-au aliat să guverneze bine
Dar s-au urlat, lătrat, scuipat
Şi s-au lăsat... de guvernat.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativă la dor

O noapte da şi-o noapte nu
ghiceşte-mi dragoste doar tu

O zi lumină o alta nu-i
nici cât floarea de gutui

Ramur cu flori iubita mea
printre poeme ai dispărea

Şi nopţi în şir parcă te caut
doar c-o vioară şi c-un flaut

Doar c-un pian şi-o pianină
muzica sferelor este divină

Şi-ngenunchez parcă-n poem
doar c-un sonet ca să te chem

poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (6 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul şi leul greu

Românului i-a pierit glasul,
Ce poţi să faci, norocul lui,
Căci leul greu, ce-apasă tasul,
N-ai cum să-l ai, pentru că nu-i.

epigramă de Celarian Bucuroiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre "leul greu" şi nivelul de trai

Iată ce spun eu,
Şi n-o spun într-o doară:
Când leul va fi "greu",
Sacoşa va fi goală!

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se observă că după Gemenii, urmează următoarele constelaţii zodiacale: Cancerul, Leul, Fecioara, Cumpăna, iar apoi vom vorbi de Scorpionul. Se mai observă că Gemenii pot să ajungă la o mare înălţime deasupra orizontului nostru; apoi linia eclipticei, care trece prin constelaţiile zodiacale, se lasă din ce în ce mai jos în Cancer, mai jos în Leul, până când ajunge jos de tot în Scorpionul şi apoi în Săgetătorul, care se ridică prea puţin deasupra orizontului nostru.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul românesc

Deşi-acuma e-n cădere,
Rege e peste dolari,
Fiindcă el a făcut, vere,
Cei mai mulţi miliardari!

epigramă de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul

Leul peste alte sălbătăciuni e rege. Ca răsfăţ,
Îi place să mănânce-un hindus la fiecare-ospăţ.
Dacă nu prinde niciun hindus
El devine foarte nervos şi indispus.

Îşi pune soaţa-n cătuşe şi-o muşcă de ureche
Până-i dau lacrimile, de parcă nu i-ar fi pereche...
Apoi îi găsesc bârlogul nişte oameni cu puşcoace
Şi-n familie se face iarăşi linişte şi pace.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul deghizat

Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde ţara toată
Din hotar până-n hotar,
Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng
Ca un biet măgar nătâng,
Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc
Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

- Staţi, mişeilor! Ajunge, – că vă rup în dinţi acuşi!
(Strigă leul, apărându-şi pielea cea adevărată.)
Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?...

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dată,
Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.
- O, măria-ta! Iertare!
Zise cel mai diplomat, -
Semănai aşa de tare
C-un măgar adevărat!...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi şoarecele

Un leu, dominând cu privirea jungla toată,
Zări un şoricel ce dup-un amic tânjea:
- Leule, să fim prieteni, poate ne-om fi de ajutor o dată!
- Tu?!... Nu vezi cât eşti de mic?! zise leul când rânjea...

Supărat şi singur, şoricelul plecă pe-nserat
Să-şi găsească un prieten de care să nu fie alungat.
Dup-un timp, chemat de nişte răgete cam cunoscute,
Văzu pe leu în strânsoarea unei frânghii neştiute.

Micul roase sfoara şi leul fu iar în libertate.
Micuţul şoricel era acum plin de-nsemnătate.
În viaţă, nimeni nu trebuie "măsurat" în aparenţe,
Ci în fapte şi-nţelesuri ce dau vieţii concreteţe.

Morala: Nimeni nu trebuie subestimat.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici măcar leul nu reuşeşte mereu să se înfrupte din carne. Oricât ar fi de puternic, şi pe el îl ajunge nevoia.

citat din Theognis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi vulpea

Domnea în junglă, peste munţi, câmpii,
Un leu imens, cu coamă mare, creaţă,
Şi cele mai umflate fudulii
Din câte-aveau toţi leii încă-n viaţă.

Îşi alungase, rând pe rând, rivalii,
Leoaicele doar el să le iubească,
Şi obligă supuşii lui – vasalii,
De curte şi palat să se-ngrijească.

O vulpe, ce muncea ca secretară,
Şireată cum sunt vulpile-n poveşti,
Se-apropie de dânsul într-o seară,
Spunându-i: "ce bărbat, o, sire, eşti!"

Şi stărui aşa, linguşitoare,
În juru-i învârtindu-se mereu:
"Ce crupă şi ce coadă, ce picioare,
O, ce n-aş da să-ţi fiu leoaică eu!

Eşti cel mai leu din sute, din o mie,
Să ştii că de la curte nu mă duc
‘Nainte să-ţi măsor o fudulie,
Că vreau s-ajungi cu ea în Guinnes book!

Vai, sire dragă, numai de-o privesc
Puţin din dos şi mi se zbate cordul,
Mă lasă, aşadar, s-o cântăresc
Şi-n două zile-ţi validez recordul!"

Ca orice rege, leul, vanitos,
Voind ca toată lumea să vorbească
De cât e de bărbat şi de vânjos,
Marşă pe invitaţia vulpească.

Atunci şireata, pofticioasă tare,
Se-apropie cu zâmbetu-i ştrengar
Şi-i smulse fudulia cea mai mare,
Cu gura, să o ducă la cântar!

Iar leul, îngrozit şi siderat,
Urlă, dând frâu durerii lui şi urii
Şi umilit şi schilod şi turbat,
Se-ndepărtă în beznele pădurii.

Morala se deduce ne-ndoios:
Oricât ţi-ar fi de mare "avuţia",
Şi-orcât eşti de-ngâmfat, de vanitos,
Ascunde-ţi, cât se poate, fudulia.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!