Secolul cel mai francez este al XVIII-lea. E salonul devenit univers, e veacul inteligenței dantelate, al fineții pure, al artificiului plăcut și frumos. E și veacul care s-a plictisit mai mult, care a avut timp peste măsură, care n-a muncit decât pentru petrecerea vremii.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Ce a iubit Franța? Stiluri, plăcerile inteligenței, salonul, rațiunea, micile perfecțiuni. Ceea ce înseamnă: Expresia înaintea Naturii. Suntem în fața unei culturi a formei care acoperă forțele elementare și care peste orice izbucnire pasională întinde poleiala gândită a rafinamentului.
Emil Cioran în Despre Franța (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografii imaginare
Vino în veacul acela în care
Noi n-am jefuit cuvântul iubire
Ci îmbrăcați în două păsări tăcute
Ardeam pe un clopot subțire.
Vino în veacul acela în care
Busola mai arată stele virgine
Mai trece plânsul tău prin mine
Închipuind o apă mare.
Vino în veacul acela în care
Noi n-am rostit cuvinte de prisos
Ci ne-au rănit zăpezi până la os
Trăind fotografii imaginare.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să rostești numele lui Voltaire înseamnă să caracterizezi tot veacul al XVIII-lea.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Mizerabilii. Vol.I+II+III. Ed. 2017" de Victor Hugo este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Celui ce s-a revoltat peste măsură îi este dat să nu mai aibă putere decât pentru dezamăgire.
Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi francez este o evidență: nu suferi și nici nu te bucuri pentru asta; dispui de o certitudine care justifică mai vechea întrebare: "Cum e cu putință să fii persan?"
Emil Cioran în Ispita de a exista, Mică teorie a destinului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare bolnav este, în felul său, un trișor. El se apleacă asupra infirmităților sale, ocupându-se de ele în chip atât de minuțios, tocmai pentru a nu se gândi la moarte, pe care o escamontează îngrijindu-se. Moartea nu e privită în față decât de aceia, puțini la număr, care, înțelegând "inconvenientele sănătății", nu iau nicio măsură pentru a o păstra sau a o redobândi.
Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de a trăi în prezent. Îți dai seama în fiece clipă de mișcarea nemiloasă a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru italieni, barocul este aspectul decadent în care sfârșește Renașterea. Pentru germani, el înseamnă o nouă viață a dinamismului gotic, învingător după lunga opresiune în care Renașterea îl ținuse. Shakespeare era un autor barbar pentru gustul francez al veacului al XVIII-lea. Ronsard ajunsese un poet necunoscut până când n-a fost din nou valorificat prin fapta lui Sainte-Beuve și preferința Romanticilor.
Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una peste alta, nu trăim decât ca să ne batem joc de univers.
Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sexualitatea ne egalizează; mai mult: ne răpește misterul... Ea este aceea care, în mai mare măsură decât orice altă nevoie și activitate, ne pune pe picior de egalitate cu semenii noștri: cu cât o practicăm mai asiduu, cu atât devenim mai asemănători: în cursul unui act recunoscut ca bestial ne arătăm, de fapt, calitatea de cetățeni: nimic mai obștesc decât actul sexual.
Emil Cioran în Ispita de a exista
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În creștinism nu există iubire, ci numai concesivitate. Iar pe acela care s-a crezut mântuitorul lumii, dacă l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut nici măcar această concesivitate, această indulgență, care este mai mult o aluzie la iubire decât iubire.
Emil Cioran în Principiul satanic în suferință
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Eu sunt foarte influențat de chansonul francez, pentru că am avut șansa să acompaniez cei mai mari cântăreți de gen - Barbara, Charles Aznavour, Juliette Greco. Chansonul francez m-a marcat în asemenea măsură încât, atunci când scriu muzică, încep întotdeauna cu cântecul. Trebuie să am întotdeauna melodia, ceva care să-mi placă. Nu m-a atras niciodată muzica experimentală, fără melodie sau armonie.
Richard Galliano în Radio România Muzical, interviu (29 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru noi, moartea este o surpriză dureroasă și înspăimântătoare. De aici, frica și dramatismul. Niciun antic n-a fost surprins de ea, și astfel și-au permis un surâs la apropierea ei, de care nu ne putem decât mira. Ei s-au lăsat convinși de inevitabilul morții în așa măsură încât și-au construit o întreagă artă de a muri, care, oricât am cunoaște-o, nu ne poate fi de niciun folos.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
E atât de frumos
E atât de plăcut să miroși o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Și să privești la soare,
Soarele care încălzește întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Și e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut și trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulțumim,
Căci o viață avem și trebue s-o iubim.
poezie de Vladimir Potlog (23 aprilie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinii n-au înțeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de acești oameni care nu știu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creației sale, un dezgust de pământ și de cer. Și-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veacul de aur n-a fost și nu va fi niciodată în istoria omenirii. Adică nu. - A fost. Secolul XIX.
Osip Mandelștam în revista "România literară", nr. 26/2008, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare e pentru sine unicul punct fix în univers. Iar cel care moare pentru o idee, moare pentru că este ideea lui, iar ideea lui e viața lui.
Emil Cioran în Tratat de descompunere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața mi-a plăcut să calc în picioare tot ce-am iubit mai mult. Nu ne definim decât în opoziție cu idolii noștri.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă m-aș putea înălța la nivelul celui care mi-ar fi plăcut să fiu! Numai că nu știu ce forță, care sporește cu anii, mă trage în jos. Chiar ca să mă ridic din nou la propria-mi suprafață, trebuie să mă folosesc de stratageme la care nu mă pot gândi fără să roșesc.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca urangutan propriu-zis, omul e vechi; ca urangutan istoric, e relativ recent; un parvenit, care n-a avut timp să învețe cum să stea în viață.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!