Natura

Mă-nchin la frumusețea-i, ce-i natura
Fără perfectă simetrie, un tot anarhic;
Copacii nu-s pătrați, nici tril dulceag-sarcastic...
E totul inedit, un altfel, ca aventura.

Parcă nici nu-mi revin, cum de nu-i ternă
Cu tulpinile ei strâmbe... fără șefi pe tronuri,
Cu prea mult verde-nfipt în cafeniu de tonuri
Și albastrul clar de vis... privit din cap pe pernă...

Dulceața-i din salivele d-infime gâze
Și far din licurici e, se arzând de amor
Și chiar de fier de are, pana-i este zbor...
E-o creatoare eternă, fabrică de muze.

Nici apele grăbite-n valuri, repezi spume,
Nu-s mereu clare și nici drepte linii.
Pădurile-n stejari sau chiparoși sau pinii,
Nu-s țambre șlefuite... Alb, e-omăt pe culme.

Și oceanele-s prea mari, nici blânde, line,
Cum nici pe cer nu-s nori tăiați în forme fixe.
Până și sori și lună-s pierderi în eclipse...
E-apoteoza-n haos... și nici nu intervine.

Cum oare din pământ face bujori și roze,
Dar și ciulini, otrăvuri, din mucegaiuri leacuri...
Și-o venerăm oricum, defectele-i sunt fleacuri;
Cutremure, tsunami, sunt doar... metamofoze.

Și munții-s reci, hidoși, de roca gri și sumbră;
Nu-s piramide-n colțuri și laturi-s inegale.
Nici păsări nu-și respectă mereu, la fel, escale
Și până și imagini avem mereu, cu umbră.

E peste-nchipuire; și crima-i preaslăvită
În ierarhia morții, iar viața și-o croiește
Neînțelegând selecții; slabii nu-și ocrotește!
Benevolat noi vrem, să-i învățăm, ispită?!

De ce-i slăvim mereu perfida-i armonie,
Când totul se consumă; unul pe altu-n rând
Și ne creăm tipare, 'n artificial crezând...
Vrem s-o învățăm; supremul, cum trebuie să fie?!?

Și-atunci s-o copiem mărunt și-n anvegură,
În clone de talent, culori "neîntâlnite"...!?
Ori muzică-i suntem și cărțile ispite?!
Cu drept ne invocăm top-ego de natură?!?

Așa cum e, cum sunt, mi-e dor de EA mereu;
Zvârlit, un cromozom cu genele-ntr-un Y,
Ales să pic român, nu spaniol, nici grec...
Călătorind hai-hui, pe neștiut traseu...

L-așa sublim colos ce viața-mi dă, îmi fură,
Sunt un melanj pierdut de calități-defecte,
Un handicap de rând... Printre pieiri perfecte
Sunt tot un imperfect... Căci sunt și eu, natură!

poezie de (16 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Constantin Triță

Nu-s

Nu-s nici hoț... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aș rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverșunare,
Să te culc lângă izvor
Și să te înalț spre soare.

Nu-s bețiv... nici păcătos,
Cred în dragoste și-n vise,
Dar iubesc tot ce-i frumos,
Chiar dacă-mi sunt... interzise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaț㠖 nu-i amiaz㠖
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – și nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Credința

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
și cald,
care sfarmă asfințitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici ființă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
și nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi și înainte,
mângâiate și cuminți,
fără frați, fără părinți...

Iar eu cred...
Și cred în ele...
Și trăiesc
Fără ființă
Din credință...

poezie de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Nu sunt

Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.

Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaț㠖 nu-i nici amiaz㠖
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio raz㠖
Nu-i drum – nu-i strad㠖 nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârșit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperișul scut –
Nu s-arată fața niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politețe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaștere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoție – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclips㠖
"Accesul interzis" – pe pământ și pe marea-ntins㠖
Nu sunt poștași – nu-s nici cutii poștale –
Nu-s vești de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbărețe –
Nu-i anturaj – nu-i nici noblețe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Cât de multe am păcate

Nici cu gândul nu gândești,
Nu-s în mări atâția pești,
N-are ceru-atâtea stele,
Nici Pământul floricele,

Nu au munții-atâția brazi,
N-au trăit atâți nomazi,
Nu-s femei ce-s măritate
Cât de multe am păcate.

N-are codrul rămurele,
Nu-s pe lume păsărele,
Nu sunt frunze în păduri,
Nici în ploaie picături,

Nu-s atâți peri capilari,
Nici în bănci atâți dolari,
Pe Pământ nu sunt mușcate
Cât de multe am păcate.

Nu-s în țară-atâți olteni,
Nici pe lume pământeni
Și nici fire nu-s de iarbă
Pe pășuni, n-am fire-n barbă,

Nu-s cărți în biblioteci
Și-n livezi atâți culbeci,
Păsărele-mperecheate
Cât de multe am păcate.

N-are-un lan de grâu semințe,
Nu-s pe lume suferințe,
În natură ‒ fluturași,
Nici pe câmpuri iepurași,

Nu-s pe lume animale,
În curmali nu sunt curmale,
Nici scrumbii nu sunt sărate
Cât de multe am păcate.

N-are omu-atâtea gânduri,
Nu-s în cărți atâtea rânduri,
Nici albine-n toată țara,
Cât de lungă este vara,

Nu-s pe bălți atâți țânțari,
În păduri atâți lăstari
Pe Pământ nu sunt bucate
Cât de multe am păcate.

N-are litere o carte,
Nu-s bolnavi ce sunt pe moarte,
În ocean nu sunt sardele,
Nici în râuri pietricele,

Nu-s în bălți atâți broscoi,
Cinteze pe gogoloi,
Lucruri neadevărate
Cât de multe am păcate.

Și nici fire de nisip
Nu găsești, de niciun tip,
În al nostru lac Amara
Sau deșertul zis Sahara,

Nu-s în cărți atâtea foi,
Nici în turme-atâtea oi,
Nu sunt răni nevindecate
Cât de multe am păcate.

poezie de din Păcatele și Păcătoșii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (1 decembrie 2022)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nici

Nici roșu cerul nu-i,
Nici verde nu-i pădurea,
Nici ochii nu-s căprui,
Nici lemn nu e securea,

Nici pasărea nu piere
Când vrea copacul ei,
Nici fagurii de miere
Nu-i dau, chiar dacă-i vrei,

Nici Luna-i poezie,
Nici stele sunt pe cer,
Nici versul nu se scrie
Când sufletele pier,

Și tot ce-a fost odată
Nu va mai fii de-acum,
Păduri și ochi și păsări
Se vor preface-n scrum.

poezie de (24 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem și sper și ard și sunt de gheață;
Mai sus de cer vreau, zac în țărna grea;
Nimic nu am și-o lume strâng în brață.

De Amor sunt întemnițat așa;
Juvățul nu-mi slăbește nici mă-nhață;
Nici nu-s ucis, nici lanțul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu și nici în viață.

Văd fără ochi și fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârșit și caut milă;
Urât îmi sunt și spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu și râd în plânsu-mi.
De moarte și de viață mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cantonierul. Editia a IV-a" de Francesco Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 24.99 lei.

Peștele și oasele

Nu e grâu făr de neghină,
Nici porc fără de slănină,
Trandafir fără de spini,
Pajiște făr de ciulini.

Nu-i albină fără ac,
Cântăreață fără trac;
Nu e mare fără plajă
Și nici ouă fără coajă.

Nu-s femei ce nu-s geloase
Și nici pește fără oase;
La femei nu renunțăm,
Nici la pește să-l mâncăm.

poezie de din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ipostază

Sunt punctul de miră în hazard cu întâmplare, știut, neștiut doar de mine,
Că nu pot s-ascult doar pe alții, ce nu-s eu și nu mă știu cine-s, ce vreau,
Iar mintea mi-ar spune să cred că nimic nu se-ntâmplă, îs cu toate destine!?...
Și nu cred un bob; nu se poate să fie un înscris, cuvânt cu... cuvântul, pe șleau!

Și cin' l-ar fi scris și nici rostul nu-l văd dacă îmi e dedicat și nu-l știu,
Timpu-mi pierd -neștiut cât îl am- doar să fac retușări și obiecții,
Ce nu-s acceptate chiar de-s bun din alți răi; e mereu prea târziu
Și rănile-mi curg, se deschid neîncetat. Prevenit nici nu sunt... de infecții!

Ce simplu-i de spus necunoașterii crase, când nu e răspuns ce-i un "dat"
Ca egal să nu fie, nici pe-aproape egal! Matematica-i farsa neștiinței;
Căci sunt din mulțime și reguli ar fi -doar nici capul nu-l am... la pătrat-
Nu să n-am rezolvări, să n-ajung la soluții, să fac semnu' egal... neputinței!

Și atunci rolul îmi joc, cum sunt sigur deja că și voi tot la fel l-ați jucat;
Personaj duplicat -unul singur cu mine și-altul scenic, sau doar stând la masă-
Prefăcându-mă însumi stăpân pe-al meu eu... subiectul ce-l știu blestemat,
C-ar fi, el, reușit tot, cu har.... Nu golul sub piele, sub osul din piept... O tabula rasă!...

poezie de (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Regrete

Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, să condamn timpul hoț.

Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
Să stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.

Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.

Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
Că fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.

Albastra de floare, doar iris rămasă,
Se șterge înspre mat, cristalinul dispare
Și teiul în aur, nu mai e iz de casă...
Asfalt, ciopârțit pas, e pe-aleea ce doare.

Luceafăr e singur și acuma pe boltă
Și derm încrețește în lucirea sa rece.
Nici scris nu mai e, nu-s scrisori de revoltă...
Doar unii-s, de-ai mei și un timp care trece!...

poezie de (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mihai Marica

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Elena Farago

Dacă-mi aplec smerit genunchii...

Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...

Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;

Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.

Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Irepetabilul etern

Imensul, în absolut, duce lipsă-n măsură,
Că nici timp și nici spațiu nu îi sunt etalon.
Suntem duși în neant, unicate-n în natură.
Clipe odată trăim; ce sunt parte din om.

Tot ce-i viu, în trăire, e la fel doar odată.
Nu sunt copii de fapte, nici de stat... inerții.
Fiecare moment, e secundă plecată
Și noi naștem doar noi; pe ai noștrii copii.

Aventura din timp, este film unicat...
Niciun cadru, paiațe, nu-s aceleași mereu.
Ce-i trecut, pe vecie în uitare-i plecat;
Precum cal, ce nu poate a se întoarce-n fuleu.

Repetarea-i himeră; un eres în credință...
Fostul nu se reia. Tot ce treci, este nou.
Nu contează de-i un bun, de-i un rău, sau de-i ființă.
Orice lucru, la rându-i, în scenariu-i erou.

Amănunt ori detaliu, nu-s la fel niciodată...
Doar se trec fiecare, la rând expirați.
Și nici zile, ce credem etern; îs tot o... dată.
Implacabil ne trecem; ieri copii, mâine tați.

Tot misterul de viață, nu ne batem să-l știm.
Luăm în lene știutul, cum doar noi îl cunoaștem.
Încrezători în oglinzi, zi de zi ne privim
Bucuroși revederii... Am și uitat, cum ne naștem!?

Ce naivi în păcat!... De cât suntem în viață
Nu dăm merit la clipe; nano timp, neștiut.
Tot ne credem, aceeași, neschimbata paiață
Bănuind repararea; în viitor... de trecut.

Dar nimic nu-i la fel, ce-a fost timp și făcut.
Nici Pământ nu e-n roată, identic... mașină.
Galaxiile, Soare, mai departe se duc.
Molecule în mixer, infinit se combină.

Prețuim oare fulger, ce se îndreaptă niciunde?
Existențe finite, ignorând că sfârșesc
Amintiri de prezent, ce devin în secunde,
Un trecut cu sens unic... viitor strămoșesc?

Suntem plânși, colț în gură, c-un zâmbet; priviții
Din străfundul de negru, sau lumina-n început.
Chiar de pururi am fost desemnați, noi "iubiții";
Creatorul renunță, n-are timp de pierdut.

Și de nu ne schimbăm- componenți cognitivi-
Să dăm totul odată, cert știind nereluarea;
Vom sfârși incompleți- muritori inventivi
De fărâme din timp- ce-și așteaptă plecarea!

poezie de (30 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârșit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Elena Lupu

Cine sunt eu?

Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!

poezie de din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena LupuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Rodica Elena Lupu

* * *

Mereu, mereu mă cert în gând
că treaba mea nu e să spun
ceea ce văd și le aud,
ceea ce-n lume e oricum.

E clar că trebuie s-observ,
să-mi fac în cap o analiză,
fără concluzii, fără sens,
fără părerea mea confuză.

Nu-s Dumnezeu și nici nu vreau
să scot păreri la suprafață,
vreau să îi las pe toți să vadă
o simplitate complicată.

Mereu, mereu mă știu gândind
și-n capul meu toate pătrund
și le sucesc pe toate-n gând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi pare rău

Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu ești cum aș vrea eu
Așa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...

Nu pot să fiu eu altcumva
C-așa-mi cere vreun protocol
Dacă-i așa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...

Sunt altcumva decât vor mulți
Și asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculți...

Sunt cum doresc, și-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Și să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!

poezie de din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc că sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc că sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

și totuși
cineva mă aleargă...

poezie de din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Elucidare

Inexplicabil trebuie să mă explic,
Deși n-ar fi nevoie, oricum nu schimb nimic,
Dar parc-așa sunt eu născut extrovertit
Și-mi spun pe șleau, din mine, ce nu s-ar fi zărit.

O să fiu foarte scurt, că timp nu-i și-i de preț
Și-aș vrea să fiu înțeles; nepretinzând "isteț"
Pretins ades el însuși o minte ascuțită
De diamant ce taie, paranoiac, smintită...

Mă adresez deci celor ce nu-nțeleg simbol,
Ce cred că scris egonic e pornografic, gol,
Că sentimente puse sub nume dezgolite
Din propriu-a fi, nu-s stimul, acupuncturi d-ispite...

... Mai pe-nțeles, când scriu din eul scurs din mine
Nici nu mai sunt doar unul, sunt duplicate fine
Ce-aș vrea în râs sau plâns să-și stoarcă amintiri
Ce s-au uitat, helas, trăind fără trăiri!

Încerc să fiu din lut o pușculiță vie,
Să pui monedă alături de-alții ce timp ar scrie
Și poate n-au nici gust, dar nici nu vor să șteargă
Traseu parcurs... Nici suflet nu au prea mult, să-l spargă!

Și atunci mă sparg model, mă-mpart din avuție
Ce-am strâns cu suferințe, râs, pierderi... bucurie
Să te găsești bucată de-un infinit incert
Ce-ți ceri... și banii nu-s, ca să-ți plătești expert.

Deci sper să-ngrop snobism, metafore albite
Fără suport real de vise neîmplinite,
Fără elaborări! Să scriu vers ce nu moare
De praful gros deasupra!... O reelucidare!

poezie de (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook