Mi-aduc aminte de marea lume a satelor în care am copilărit, de cum săreau cu toții de pe prispă, de pașii mărunți și iuți ce se îndreptau spre poartă, când dincolo de ea se auzea unul din glasurile care cereau apă.

citat celebru din
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.

Citate similare

Sicriul pe umăr

Toți oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toți oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
și codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toți copii lumii vor plânge și apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrățișa, îi va înspăimânta și-i va arde.
Toate femeile din lume țipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezișul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuși este așezat spre somn.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mi-aduc aminte de clipa în care ochii mei au văzut prima dată marea; de atunci nu am mai văzut, nu am mai gândit și nu am mai trăit ca înainte...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Doina Bonescu

Șoptește ploaia

șoptește ploaia
îmi râde în palmă
cu stropii ei reci
și mărunți...
aminte mi-aduc
de când altădată
călcam iarba verde
desculț
udat pe picioare
cu ochii spre soare
să prind curcubeul
difuz
în aerul plin
cu miresme de floare
din meri inforiți
în grădină
și uzi
iubesc ploaia caldă
iubesc primăvara
simt că renasc
și vibrez
la tot ce-mi atinge
privirea... auzul...
le iau ca pe-un dar
și păstrez.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

— Vă mai aduceți voi oare aminte brontozaurii?... pare să întrebe unul dintre norii care, la ceasurile amiezii, alunecă în azur, depănîndu-și domol amintirile. Iar ceilalți, a căror memorie nu-i mai puțin prodigioasă, iau numaidecît înfățișarea acelor ființe gigantice și fragile, fiindcă norii In felul acesta își aduc aminte.

în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Maramureșul este sursa mea de energie. Când vin aici intru într-o altă lume, îmi aduc aminte de cât de puține ai nevoie să fii fericit, de cât de frumoasă e simplitatea și cât de minunată e bunătatea. Oamenii de aici mă încarcă sufletește! Seara stau la poartă cu bătrânii pentru că povești ca ale lor mai rar auzi, îmi vizitez vecinii, gătesc pe soba pe care o folosea și mama, în diminețile de vară mă bucur de mirosul de fân proaspăt cosit, iar seara stau pe prispă și mă uit la cerul cu cele mai multe stele.

citat din (4 mai 2016)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ion Untaru

În dreptul crucii

Răscruce mărginită de doi brazi
La întâlnirea cu destinul
În care de va fi să cazi
Cum cade fulgerat doar pinul,

Înveșmântat în alb de tot
Ca o aducere aminte
Din tainiți vămile când scot
Știute semne dinainte

Răscruce mărginită de doi brazi
Ivită pentru tine-anume
O falie prin care cazi,
Ca să treci dincolo de lume

Spre care pașii tăi te-or duce
Chiar presimțind fiorii reci
Dacă-ți e scris s-ajungi la cruce,
Și mai departe să nu treci

Dumbrava-n urma ta rămasă
Înfiorată de petale
Și parcă cineva apasă
Trăgaciul armelor letale

Acolo cazi. De-acolo zbori
În universuri diafane
Și ne privești. Și te-nfiori
De adevărurile profane!

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie

am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc să râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foșnitul pomilor prin lume

am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, să-și scuture cu scrum dorințe

am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și dintr-o dată îl înconjurară toți, îmbrățișându-l, sărutându-l, asaltându-l... Lucian îi auzea, le distingea glasurile, dar vorbeau toți deodată, deci, greu să înțeleagă care, când, cum, ce spunea... După cum se așteptase, colegii întâmpinară cu mult entuziasm noutatea, cu bucurie nemărginită; se observa din gesturile lor, pe chipurile lor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Cîrneanu

Alb

Dincolo de deznădejde
înfloriseră salcâmii candelabre de alb
luminau pașii ce trecuseră de nicăieri,
pășeau cu privirea răsturnată
spre din aduceri aminte,
când candela aia lumina atâta viață
și speranța era un fluture albastru
și azi, doar un azi
trebuie să pun pasul în fața pasului
în drumul spre mai departe,
însă o culoare a rămas la tine
și te rog să vezi cât de frumos plâng
alb
salcâmii....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Lacrima și marea...

Timid se pierd amiezile
Eu caut, dragă cobzarule sub pleoape
Nici cerul nu răzbate-n vis
Eu sunt lumina ce-a închis
Un cerc șoptit, fără cuprins
Eu sunt blestemul unei nopți de vară
Când te condamn la vis
Focul dragostei să te cuprindă!
Să te zbați în viață, fără-un rost
De ce? De ce mă vei atinge?
De ce îmi vei urzi noi drumuri?
Eu sunt aleasa dragostei divine
În ea mă voi aprinde, în ea voi retrăi
Ultimele clipe pe Sfânt pământ
Viu îmi e sărutul, vie-mi e suflarea
Lacrima și marea... Doina și rodul unei iubiri
În frumusețea visului ei, luminate inimi iubitoare...
Puse pe pajisti, dincolo de sâmburi,
Dincolo de întunecată mișcare...
Visul meu devine al tău, cum visul tău a devenit al meu
Și împreună ne-am călăuzit pașii spre o lume de necuprins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Cantina de vise

Și-acum mi-aduc aminte la cantină
cotcodăceau tacâmuri printre mese
și ne zâmbeau din fălci bucătărese
prin aburul călduț ca de latrină
Se auzea o muzică lascivă
Sportivii, teologii, literații
se studiau în mușchi și afirmații
iar filosofii disertau colivă.
De la cantină parcă ni se-acrise
Prohod cu sârbă studențească
Când sufli-n viață ca să se răcească
Și moartea o-ncălzești cu-atâtea vise

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Poarta

pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ogrădeasa - Valea Târgului

Ochii tăcuți
ai amiezii ne înveșmântau
în culoarea cerului
și oile ușor
începură să cânte
cântarea ierbii
când aripa vântului
ne atinsese de-abia
era vară
în tufele de la Ogrădeasa
ce ne îmbiau la umbră
să ne răcorim privirea
în mirosul de fragi
și apă de izvor
pașii
ne erau o cântare
aproape de oi
în culoarea zilei
când ochii ni-i scăldam
și-n pașterea ierbii
apa de izvor
aproape
ni se scurgea pe mâini
pe degete
împletite cu privirea
până departe
pe Măgura Vadului
Ogrădeasa
e cântecul ierbii
e apa-n izvor
ce-ți satură
și ochii și pașii
pierduți în cântare
cu oile-n mers
acolo
sub stropi de priviri
stropii de apă
ți se înșiră
ca fragii pe fir
în miresmele verii
izvorul și umbra
când ți-s aproape
și turma-i
alături de tine
la Ogrădeasa
pași-mi erau o cântare
pe strunele verii
când ceru-i aproape
și norii și vântul
pe palme te țin
un licăr de ape
pași-mi erau
un cântec pe strune
când oile pasc
și suflul le simți
și pașii mărunți
în iarba cea deasă
când ziua
era un surâs
pe urmele oilor
acolo
ni se pierdură
și pașii și ochii
pe strune de vis
nici fluierul
nici mersul
nici ochii
când nu-ți mai lasă
nicio odihnă
cântarea ierbii
cântarea
oilor mele
răsuna pe aproape
melodie
din ape țâșnită

mirosea a Bogata
mireasmă de vis
din Paradis
în anii
când eram copil
și mă scăldam
la umbră
în ochii oilor
cumpănă-n vis
pași-mi erau o cântare
și frunze și dor
pe la Halauă
când Cetățuia Vadului
ne stăruia în priviri

de Valea Târgului
mi-aduc aminte
când primăvara timpurie
ne scălda pașii
în fruntea mieilor
atât de gingași
și-a oilor
un breavăn
și-un vis înflorit
Bogata de Jos ne era
pe urmele mieilor
bureții de prun când creșteau
în iarba cea deasă
sub pruni
o mireasmă aparte
Valea Târgului era
până
spre Fundul Târgului
ori
spre Dealul Blaghii
mireasmă
de miei în Ardeal
de iarbă și flori

poezie de din Mersul pe zid (23 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Costel Zăgan
Bogza, Geo
Geo Bogza: un Sisif care și-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.

definiție aforistică de din Definiții eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cornelia Georgescu

Cercetări, cercetări, multe cercetări, cu multe rezultate importante pentru știință, în general... Iar cercetările lor erau binevenite, pentru că-i țineau ocupați, iar a fi ocupați însemna a evita să devină melancolici, gândindu-se fie la Terra, spre care se îndreptau (dar mai aveau foarte mult până a ajunge acolo), fie la Proxima, de care de abia se îndepărtaseră, dar chiar se îndepărtaseră. Și era bine să nu se gândească nici la una, nici la alta, deși era dificil să evite totuși; prin urmare, din când în când își aduceau aminte, dar încercau să nu se lase pradă în ghearele nemiloase ale melancoliei, ale tristeții. Și fiind împreună, reușeau să nu devină morocănoși.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Marea mea, cu valuri repezi,
Și cu pescăruși în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalț, și-apoi cobor...

Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...

Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar pașii amintirii
Și mă răscolesc ușor...

Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ți fiu talaz și soare,
Când e zbuciumul mai greu..

Camelia Cristea

Camelia Cristea

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem

Mereu în viața mea,
la tine mă gândeam.
Deși te cunoșteam,
treceam pe lângă tine.
Nu te voi putea uita
femeie nesățioasă.
Mi-aduc aminte de uitarea,
pe care tu mi-o știi,
iasomie-nrourată din câmpii,
cu corola ce-și deschide floarea.
Gându- ți este un surâs
ca al zorilor de zi,
privirea ta-i ucigătoarea
ce mă poartă către vis.

poezie de , traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Marea

Cel care se sprijină de mare – dincolo de port,
Cel care senin iubește valul dus de vânt,
Nu va cunoaște niciodată când va fi mort
Răcoarea și freamătul unui mormânt.

El într-o gropșoară-și va afla-împăcarea
Întreaga eternitate-încăpătoare,
Iar pământul se va odihni pe pieptul care
Cândva a izbutit să istovească marea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -98.99- 94.99 lei.

Iar felul în care curg, dă, și astăzi, temei legendei. Pe cînd Mureșul străbate visător Ardealul, mînîndu-și tot timpul undele spre apus, Oltul și le poartă, cînd spre o zare, cînd spre alta, neliniștit de calea pe care a ales-o, chinuit de o mereu trează conștiință. Patetic, răzvrătit, căutînd primejdiile, provocînd soarta, veșnic în luptă cu lumea și cu sine însuși, iar în cele din urmă împăcat cu sine și cu lumea, treptele pe care el coboar㠗 și în același timp urc㠗 sînt ale unui destin eroic și fecund.

în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?

Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.

Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.

Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.


Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
Mola! Noi nu ne vom întoarce!


Unul care are pe biceps tatuată
o inimă-n străpunsă de săgeată.

Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.

Unul cu bonețică de sugar,
talisman să nu se-înece.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească-un cer de aștri.

Unul cu o sticloanță de rom
să-și clătească gura-n miez de noapte.

Doi cu patru ochi negri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.


Straiul! Școta! Sartul! Terțarola!
La revedere țărm! Mola!


Unul cu un albatros
să-i inspire-o poezie.

Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o hartă secretă
ascunsă-n căptușeala hainei.

Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.

Unul cu o vioară din lemn de pin
cu care să scârțâie la un delfin.

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.


Straiul! Terțarola! Sartul! Școta s-a întins cu brio!
Mola! Hei, ho! Adio!


Unul cu un sextant
să măsoare zarea.

Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.

Unul cu un metru de odgon
ca să prindă-n laț furtuna!

Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească-un cer de aștri.

Unul cu inima grea
pentru-a înlocui ancora.

Doi cu ochii negri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.


Terțarola! Școta! Sartul! Ține de strai!
Mola! Am întârziat destul! Cu mareea, hai!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The World's Wife: Poems Paperback" de Carol Ann Duffy este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook