Alb

Dincolo de deznădejde
înfloriseră salcâmii candelabre de alb
luminau paşii ce trecuseră de nicăieri,
păşeau cu privirea răsturnată
spre din aduceri aminte,
când candela aia lumina atâta viaţă
şi speranţa era un fluture albastru
şi azi, doar un azi
trebuie să pun pasul în faţa pasului
în drumul spre mai departe,
însă o culoare a rămas la tine
şi te rog să vezi cât de frumos plâng
alb
salcâmii....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aduceri aminte

Azi nu mai ştiu nici să plec, nici să vin,
Sunt un suspin din aduceri aminte
O aripă ce flutură-a chin
Un val ce se rupe de-o punte,
Am rămas ca o piatră de munte
Ciobită de vânt, risipită de ploi
Şi-adesea un om ce pictează cuvinte
În zadar, despre vise, despre vise şi noi...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit salcâmii

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Mirosul lor mă bată.
Şi mi-e aduce aminte
Că am fost şi eu copil odată.

Au înflorit salcâmii în luna lui mai,
Şi viaţa este mai frumoasă,
Şi lumea îmi pare un colţ de rai
Când amurgul încet să lasă.

poezie de Vladimir Potlog (20 mai 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iarnă pentru fiecare

Mai lenevesc postumele iluzii,
Pe braţe-ngreunate de tăcere;
Sunt goi salcâmii ce-au uitat să zbiere,
Doar, mai oftează-n ei, timid. Auzi-i!

Ascultă-i cum se roagă sub zăpadă,
Împovăraţi de-a albului cernire,
Ca tu să vii şi să le dai de ştire,
Că paşii ni-i încrucişăm pe stradă.

Ne-aşteaptă iarna, pe-amândoi, se pare,
Să ne găsim, chiar rătăciţi prin viaţă;
Tu eşti departe, aşteptări îngheaţă
Şi-i o ninsoare pentru fiecare.

La tine ninge ca-n poveşti cu zâne,
La mine viscoleşte prin poeme
Şi mi-e târziu şi ţie prea devreme,
Salcâmii, lângă ei, să ne adune.

Sunt goi salcâmii, dorm sub felinare
Eu car încă o iarmă în spinare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înnebunit salcâmii

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiaţi prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară

Şi l-au scos de dimineaţă
Alb şi încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Şi cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Şi cu lumea asta toată

Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele

S-a-mbătat pădurea verde
Nu mai e aşa de calmă,
Ţine luna lunguiaţă
Ca pe-o inimă în palmă

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Şi tu vrei să fiu cuminte?

cântec interpretat de Tudor Gheorghe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură salcâmii

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean,
Să fi rămas în urmă oraşul dunărean
Şi nu simţiră nimeni că-ncetiniră pasul?

Doar umăr lângă umăr vom isprăvi impasul
De-a bate apa-n piuă şi-a tot spera în van,
Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul,
Simbol al nemuririi pe plaiul brăilean.

E miez de primăvară şi-n parc răsună glasul
A zeci de-naripate ce cântă cu alean,
E nuntă mare-n stradă, mireasă-n alb e-oraşul,
Să nu mai credem timpul că-i unicul duşman!

Se scutură salcâmii şi trist se-nvârte ceasul
În centrul vechi al urbei... rămâne suveran.

rondel de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii

La margine de sat au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beţie în parfumul lor!...
Pe crengile-nflorite se-adunau lăstunii
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.

Şi dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfinţit,
când sub salcâmii înfloriţi şi scoşi din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.

Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustam din adâncimi de ceruri elixir,
ne întorceam apoi pe nefireşti volute
când soarele venea râzând de la nadir.

De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor!...
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmii

La margine de drum au înflorit salcâmii,
o, Doamne, ce beţie în parfumul lor...!
Pe crengile-nflorite au venit lăstunii,
iar prin văzduh, înaripat, trecea un dor.

Şi dus a fost, dar mi-a lăsat ca amintire
privirea ta, de lung extaz în asfinţit,
când sub salcâmii înfloriţi şi scoşi din fire
noi ne iubeam pe-o margine de infinit.

Ne rătăceam prin galaxii necunoscute,
gustând din adâncimi de cosmos elixir,
ne întorceam, apoi, pe nefireşti volute
când soarele venea râzând de la nadir.

De trec acum, salcâmii nu mai dau în floare,
iar crengile pe trunchi se rup de-atâta dor...!
Când dragostea dintâi fără motiv dispare,
nici florile-n salcâmi să crească nu mai vor.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublshers, Bucureşti 2018 (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros salcâmii

Miros salcâmii de-aici, de departe..
Parfum de aer proaspăt şi de vânt,
De crengi care se-apleacă la pământ,
Şi-aud chemarea lor în mii de şoapte.

Cu gust de miere şi copilărie,
Cu flori imaculate, mici şi albe,
Atârnă-n gândul meu frumoase salbe,
De amintiri pierdute-n poezie..

Pe drumul presărat doar cu petale,
Plutesc şi parcă zbor cu-aripi supuse,
Îmi împletesc trăirile nespuse
Cu aşteptări care mă duc la vale..

Miros salcâmii, şi-i simt mai aproape..
Cum zboară timpul peste-a lor tulpină!
Puţin mai scorburoasă, fără vină,
Îmi picură din seva ei pe pleoape..

poezie de Marilena Ion Cristea (27 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când gândurile...

Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Şi greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase şi fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Şi când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Uşor să-ţi bată la fereastră,
Şi când salcâmi sub clar de lună
Şi-apleacă crengile uşor
Ale mele gânduri să îţi spună
De tine cât îmi e de dor.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au îmbătrânit salcâmii

Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele îşi scutură la orice vânt de-acum.
Aştern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.

Prin frunzele căzute păşesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân şi eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foşnetul de frunze pe tine te aud.

În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau să te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2007)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Dor" de Emil Almăşan

Şi-aici, la mine, ninge... Desuet,
Ca-n iernile, ce ne-au cernit cu dor.
În paşi de dans, ca-n vechiul menuet
Se-amestecă zăpezile uşor.

Poveri de alb se-aştern pe caldarâm,
Se scutură salcâmii de-ntrebări,
Sub paşi o lacrimă de alb fărâm
Şi ning salcâmii, peste noi, mirări.

Şi spui că plâng salcâmii în Parâng,
Cu voaluri de mireasă-mpodobiţi?
La ţărm de mare, vis de mire, strâng
De sub salcâmi, de nuntă păgubiţi.

Prin gândul tău mai umblu şi acum,
Să-mi amintesc unde-am rămas cândva.
Prin ceaţă şi prin ploaie şi prin fum,
Adun flori de salcâm cu palma ta...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas spre veşnicie

Cu tine-n viaţ-am mai făcut un pas
În drumul lung şi greu spre veşnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!

Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiţi ce s-au dorit o viaţă ;
În suflet ţi-am intrat prin ochi senini
Şi-n el era atâta dimineaţă!

Şi mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.

Sorbit-am cristalina cu nesaţ,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Şi prins de-mpătimire, ca un laţ,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.

Cu tine am făcut grăbitul pas
Purtându-ne de braţ prin rău şi bine.
Cu glasu-ţi tremurat, un "bun rămas"
Şoptitu-mi-ai cu chip să mă aline.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de spaţiu
de rătăcirile mele
spre zări unde vântul
trezeşte aduceri aminte
cu mult mai departe
de trinitate şi cruci
te-am ascuns
suflet de ceară
fără să cer nimic la schimb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

Să nu te laşi pradă cercării mişele!
E doar ispitire! Fii demn! Fugi de rele!

Priveşte altarul, alt pas îţi prepară:
Mai rumen obrazul, mai clar îţi e harul!

Trezeşte-ţi privirea şi văzul din hău,
Şi poartă- înainte frumos chipul tău!

Dă vlagă-n suflare spre clipa frumoasă,
O nouă lucire spre tine se lasă!

Îţi cere prezenţa, te cheamă-n hazard,
Aleargă, primeşte-o! E scumpul tău dar!

De ce să te ţină grea clipă în loc?
Vezi, alta curată renaşte cu foc!

Ridică privirea, la tine priveşte!
Pe tine te caută! Spre ea, tu, porneşte!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare a lui Nicolae Labiş

Îmbătaţi colindă zarea
salcâmii cei bagabonţi
e în spume oare marea
brusc lumina cade glonţ

Salcâmii cei bagabonţi
înroşesc de tot apusul
atârnând câte-un gablonz
dau în nou-veniţi cu dusul

Înroşind de tot apusul
e în spume oare marea
turma stelelor îi cu mulsul
îmbătaţi colindă zarea

Salcâmii cei bagabonţi
fug de pasărea cu clonţ

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în faţa lumii stă un om
un singur om
e om sau nu e om
poate e un fluture pribeag ce arde într-un zbor
un zbor spre ternele păcate
sub cerul liber zace un om
o hrubă strâmtă este casa în care plânge marea
în lumea lui nu e popas
doar un urcuş etern spre nicăieri
vroia să urce sus
spre cer
o clipă vine
s-a tot dus, prea sus
anii au trecut în grabă
el zace acolo jos
o viaţă a trecut, o lume a apus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşul

Pescăruşul - zbor spre infinit,

Înfrăţit cu lumina,

Hrănindu-se din iubire cu o frimitură de viaţă,

Pasărea Pheonix te-a stropit cu sângele ei

Transformat în cenuşă.

Şi ai rămas pe pământ să te naşti veşnic

Pentru fiecare din noi.

Ţi-ai înmuiat aripile în mare

Şi ai dat sufletului culoare.

Pleoapa ochiului tău

A acoperit durerea celor e jos, suflet frumos!

Semn de dreptate,

Ai ales să mergi mai departe.

Dar vei rămâne în gânduri alături de mine

Mister, feerie, picătură de fericire.

Liber pe drumul luminii

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu salcâmii tineri

Sătul de atâta goană a vieţii
Mai fac un copleşit popas
Salcâmii tineri mă veghează
Şi stau cu dânşii la taifas

În umbra lor mă văd puiet
Desculţ, firavă rădăcină
Şi-n loc de rădăcini doar muguri
Mustesc în zborul spre lumină

Şi m-aş planta în locul lor
S-o pot lua de la început
Ca lumii ăsteia nedrepte
Să-i mai plătesc încă-un tribut

Primiţi-vă în rândul vostru
Să încerc şi regnul vegetal
Şi să contemplu trist cum cade
Cortina ultimului val

Poate mai mult noroc să am
Ori eu la rându-mi să aduc
Un rod ceva mai acătării
Şi mulţumit să mă usuc

Vreun necăjit ca lemn de foc
Să mă doboare în prag de iarnă
Când viscolul şi bătrâneţea
Vor prinde tâmplele să-mi cearnă

Şi în primăvară să mă vadă
Din seve noi cum voi renaşte
Copiilor să le ofer
Buchete, florile de Paşti

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea

Lui Fănuş Neagu

Când "te citesc" îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.
Când "te citesc" îţi văd privirea!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiască

Când vor şti prunii să citească,
Până şi vântul va şti carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Şi ce-i aici va fi departe.

Când vor fi daţi la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Şi-nţelepciunea – o nebună.

În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toţi înţelepţii din cetate:

Stejarii, cornii şi salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toţi învăţaţii lumii
Care vor sta cu noi la masă!

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!