Un copil, un tânăr care greşeşte mergând pe calea ce şi-a ales-o e de preferat multora care merg pe un drum străin lor.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu duce viaţa pe care şi-a ales-o.

citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Slade (în apărarea lui Charlie Simms la întâlnirea de la Colegiul Baird): Am ajuns în acest moment la o răscruce în viaţa mea. Am ştiut mereu care a fost calea cea bună. Am ştiut fără excepţie, dar niciodată nu am luat-o pe calea cea bună. Şi ştiţi de ce? Era al naibii de greu. Acum cazul lui Charlie. A ajuns şi el la o răscruce. El a ales o cale. A ales-o pe cea bună. Este calea făcută din principii care duce la formarea caracterului. Să îl lăsăm să îşi continue drumul.

replică din filmul artistic Parfum de femeie
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu se întâmplă ca judecata şi învăţătura să fie atât de tari încât să ne îndemne la faptă, dacă pe lângă ele nu ne deprindem şi nu ne formăm sufletul printr-o experienţă şi o exercitare care să îl aşeze pe calea pe care am ales-o.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare victorie e un drum uitat

Fiecare victorie e un drum uitat
În care singur am rămas însângerat...
Mă iartă, Doamne, Te-am lăsat
Pe crucea destinului uscat, abstract!
Spre Mănăstire merg, merg şi cad
Se rostogolesc lacrimile-mi şi-ard...
Fiecare victorie e un drum uitat
În care singur am rămas însângerat...
Mă iartă, Doamne, merg spre mine
Şi mă simt tot mai vinovat...
Am răni viclene şi mi-e bine
Că am răzbit întru stări divine...
O, fiecare victorie e un drum uitat!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul e acea putere a omului, care dă legi şi reguli prin purtarea şi acţiunile sale. Omul greşeşte cât timp năzuieşte.

citat celebru din Goethe
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceia care merg foarte încet, dacă ţin drumul drept, pot înainta mult mai departe decât cei care merg repede, dar se abat de la acest drum.

Descartes în Discurs asupra metodei
Adăugat de Pavel Rebrean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul craiului atunci încalecă, şi calul, scuturându-se, mai arată-se o dată tânăr, cum îi plăcea craiului, apoi face o săritură înapoi şi una înainte şi se cam mai duc la împărăţie, Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Şi merg ei o zi, merg două, şi merg patruzeci şi nouă, până ce de la o vreme le intră calea în codru şi atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân.

Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre cer e strâmtă, dar e mult mai uşor să nu te abaţi din drum mergând pe o cărare decât pe o câmpie.

citat din Vladimir Ghika
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorule

Călătorule, sunt urmele tale
drumul şi nimic mai mult;
călătorule, nu există drum,
drumul se face mergând.
Mergând doar croieşti cărare,
iar de te uiţi înapoi,
vezi poteca ce nicicând
n-ai s-o mai străbaţi, mergând.
Călătorule, nu există drum,
ci doar urme peste mare.

poezie celebră de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi nu prea voiau să primească, dar, după multă stăruinţă din partea celui al treilea, au primit. De la o vreme, călătorul străin şi-a luat ziua bună de la cei doi şi apoi şi-a căutat de drum.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andaluzia

Andaluzia este una dintre cele mai plăcute reşedinţe pe care voluptatea şi-a ales-o pe pământ.

definiţie celebră de Stendhal în Despre amor, XLVII. Spania (1822), traducere de George A. Demetrescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea viselor

E-o umbră ce se leagănă de parcă
ar vrea, hipnotizat, să plec departe,
iar sufletul să nu se mai întoarcă
din lumi ce nu-s nici vii, nu sunt nici moarte.

Ascult imboldul inimii ce saltă
domol, în ritmul unei vechi pendule,
în intervale-n care nu tresaltă
când sângele încearcă noi formule.

Pornesc din întuneric spre lumina
ce-mi strigă o chemare dinspre Lună
prin raze ce descoperă cortina
ce două lumi încearcă să opună:

O lume-n care totul se măsoară
în timpul care trece iluzoriu,
şi alta,-n care-am fost de prima oară,
eternă, infinită, purgatoriu.

Aleg un drum ce pare o cărare
spre poarta ce-mi apare larg deschisă
spre lumea veche, calea salvatoare
pe care doar iubirea e admisă.

Şi merg... şi merg... un suflet ce se pierde
în raza de lumină care vine
cu zorii ce-ndrăznesc să îmi dezmierde
un vis neterminat, întors în mine.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul greşeşte cât timp năzuieşte.

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La angajare

Comisia a scris un referat
În care şi-a justificat acceptul:
Deşi sunt inginer, l-a preferat
Pe altul care a venit cu... DREPTUL!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil, o buburuză şi-o aripă de înger

Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile şi zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristeţea, înduioşarea, încântarea şi alte emoţii înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile şi, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte fiinţe;
Aveam şi eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoşteau fără să îşi privească chipurile;
Observasem că mama avea ca şi mine, aceeaşi lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenuşiu pe tot antebraţul mâinii cu care ţinea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învăţam prima dată să merg şi unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuţe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioşa tot ce e firav, precum o buburuză roşie cu picăţele ca faţa de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului şi spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" şi sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kenosis

nu este nicio demnitate în a muri
să ajung la etatea asta
m-a costat viaţa

multora am dat motive să mă urască
fiindcă iubirea este rezervată numai naivilor

astăzi am ajuns profundamente străin
bietele mele oase au stricat destui dinţi
şi a venit vremea să-mi las macra
gingiilor betege
ca semn
de pură generozitate -
muşcaţi-mă...

senzaţia de vierme în tabloul ăsta
o creionează aglomeraţia
fapt pentru care mă dau afară
unui măr apocaliptic revendicat
de şerpi galactic de impetuoşi

sunt prea mulţi eu în această biată alcătuire şi
unicul străin
este tocmai cel care în adevăr
vă iubeşte

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cale frîntă

De cînd m-alese viaţa drept martor şi drept sol,
Prinzîndu-şi o scînteie de insul meu de fum,
Şi-a hotărît din vatra tăcerii să mă scol,
Mi-a tras cu tibişirul prin rîpi şi stînci un drum.

M-am încrezut într-însa supus ca de-o menire,
Dar viscolui şi vîntul drumeacul mi l-a şters,
Şi m-am simţit mai singur, străin în omenire,
Cu o catapeteasmă, în drum, de univers.

Uitat între pămînturi şi ceruri, în strîmtoare,
Nu mai ştiam cunoaşte nici calea nici solia
Şi-am doborît cu pumnii şi umerii stihia.

Căci căutînd odihnă şi duhului repaos,
Intram prin constelaţii şi negură în haos.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar în somn

Ai turle de biserici pe piept, iubito
sânii tăi se ridică spre cer
raiul şi iadul sunt doi adolescenţi
care merg pe stradă sărutându-se

am rămas pe pământ deocamdată
admir sângele verde care-mi curge
din braţe, din braţele cu care mă
închin şi cu care te mângâi

sunt aproape plantă, îngăduiţi-mi
să mor înflorind
imaginându-mă tânăr, acum
când reptila uriaşă a somnului
intră în cameră

măcar în somn să fiu tânăr
Măcar în somn.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou Columbenii - De senectute -

Mireasa lui, când şi-a ales-o,
Nu l-a prea plăcut fătuca.
Dar în final, el a mai "dres-o":
Şi-a pus placa şi peruca.

epigramă de Mike Farkas (31 iulie 2008)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!