Uneori mi se pare că dragostea e ca zăpada: atâta vreme cât calci ușor - e frumos. Dar cum pui piciorul apăsat, adânc, totul ți se preface sub pași, în noroi...
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dacă ești bun într-adevăr, atunci mi se pare că trebuie să-i înțelegi, să-ți fie milă de răi.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tot pasul îmi dau seama cum fiecare nu suspină decât pentru ale lui.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mediocritatea în creație nu dă niciodată ascendent asupra excelenței în receptare.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș duce undeva, nu știu unde; spre miei. Dar cred că au crescut...
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea amabilitate a unora mă pune pe gânduri... Prefer să mă păcălească ei, decât să-i păcălesc eu.
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emil Botta - emoționantă apariție, fermecătoare și obsedantă... atât de singur și de fragil, pe acest pământ de granit...
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-aș avea o brățară de aur, n-aș mai aspira să am o brățară de aur... Doamne ajută-mă să nu mi se împlinească toate dorințele!
Domnița Gherghinescu-Vania în Cartea pierdută (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot mai adânc...
de la o vreme devenisem amanți
nu era nicio cale să ajung la capăt
nici nu mai am curajul
să vorbesc despre asta
totul e un du-te vino
e aproape iarna și
țipătul corbului se afundă în mine
tot mai adânc
tot mai adânc
tot mai adânc...
poezie de Teodor Dume din Timpul, devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Subțire-i pojghița lumii
Subțire-i pojghița lumii! De calci mai apăsat,
Trosnește și se crapă-ndată!
Ori treci cu pas ușor și măsurat,
Ori zbori cu-aripa din poveste, fermecată.
poezie de Mihail Mataringa
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, când cunoști un om cu mască, ți se pare mai frumos,
Căci îți imaginezi cu totul altă față în partea de jos.
Beatrice Vaisman (6 noiembrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!
De s-ar face dorul bani
De s-ar face dorul bani
Eu aș fi cel mai bogat,
Căci am dor de-atâția ani
Adânc în suflet băgat.
Nu mi-ar mai lipsi nimic
Aș avea totul de-a gata,
Și dragoste pic cu pic,
Ar întoarce timpul roata.
Dor, dacă te-ai face pulberi
Te-aș trimite-n zări cu vântul,
Deloc să nu mă mai superi,
Nici să îmi mai calci cuvântul.
Nici-un dor nu se preface
Nici în bani, nici pulberi fine,
Ci rămâne-n suflet, tace
Prizonierul lui mă ține.
poezie de Razvan Isac (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Vania și Domniței Sale
Pasiunea voastră dulce
O-nțeleg și o aprob;
Însă n-am văzut domniță
Stăpânind un singur rob.
epigramă de Cincinat Pavelescu (30 aprilie 1934)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gri
Dacă dragostea ar fi de plumb și trandafirii ar fi gri
Și muza mea ar fi de lavă și la apus ar împietri,
De ar fi totul de noroi și noi și stelele pe cer,
De ar fi totul în jurul nostru un infinit cam efemer,
De s-ar stinge soarele și ar năvăli furtuna,
De ar cădea meteoriți într-un tango cu luna,
De totul ar fi alb sau negru și sufletul ar amuți,
M-ai iubi gri?
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprindere
și vine o vreme de restriște
sufletul îți stă în cumpăna amintirilor insiropate
când trebuie să-i omorî pe toți ai tăi
în tine
să-i arunci peste bord în săculețe de nisip
balonul se ridică, piciorul face un pas
pe drumul înflorit ție
privirea înainte călătorule
barca navighează oriunde vrea gândul
peste epavele îngropate pe fundul oceanului
e rândul tău, e mâna ta, o singură lovitură
o singură viață
ultima reprezentație
copacul adânc înrădăcinat în noroi
nu are aripi să zboare
până nu-ți descarci revolverul
și ieși pe ușa casei
direct în lume
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori, ceea ce e benefic pare auster și neprietenos. Zăpada cea rece apără grâul de gerul iernii.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cine a văzut cum șovăie o limbă de foc către claia de fân? La început, arată sfioasă, precaută, domoală. Dacă o calci cu piciorul la timp, își trage sufletul și moare; dacă o lași însa în voie, răbufnește deodată într-un uragan de flăcări, care mistuie totul în cenușă.
Mihail Drumeș în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scurge zăpada
se scurge zăpada
ca o lacrimă
peste întâiul fir de iarbă răsărit
și cerul se deschide
raiul să coboare
în înfloritul măr
în neasemuita floare
punându-mi în suflet
atâta mirare
atâta fior
iar eu am uitat
să-mi număr anii
când din înalturi
se aud venind
obosiți cocorii...
e primăvară... e primăvară...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce frumos ninge!
Ce frumos ninge!
Copacii se îmbracă în galerie de alb
Fulgi se opresc în azimuturi
Zăpada e albă și timpul e cald
În brațe ținem statui pe genunchii
În cercul pasări spun ce frumos ninge
În înțelesul ninsorii cuvântul divin,
Contur va prinde
Ziua în vrajă povești alb și negru
Culorile zodiilor zăpada o crește
Și în pavaza lor luna și melcii
Vor trece apa iubirii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta dor...
Atâta dor
în corzi legat,
sfâșietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopți de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,
atâta dor...
atâta dor...
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zbatere
e o zbatere de tăceri albe
pe o coală nescrisă...
un zdruncen de timp traversat de violetul
îngrijorat de marginea muchiei.
e starea înscrisă zigzagului
care pare cea mai frumoasă mișcare adeseori,
scursă din fluturii ce învață mersul pe aripi.
mișcarea ce parcă tot timpul dansează
pe zidurile primitoare ochilor cătușe.
se pare totul un balet în marginea ploii
cu reîntoarcerea pașilor în sine.
n-are rost acum să te mai privești
în reversul oglinzii reci
ce scoate ființa la suprafață -
nu-i chip de sens pradă sticlei să te lași;
mai bine printre gratii de tăceri ruginite
ți-ai privi propriul adânc
colateral cu ce te bântuie.
doamne, ce frumos e uneori,
chiar magistral;
în lumi să urci iluzii de opal
fluturându-le existența de pe un oval.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!