Eu am fost om de teatru născut, ca să zic aşa. Nu scriam la întâmplare, aveam atitudine, aveam curaj să spun adevărul şi nu avea importanţă dacă respectivul actor era celebru sau nu. Dacă era rău sau bun asta era important atunci. Şi când luam cuvântul şi spuneam ceva cuvântul meu atârna greu.

Nicolae Carandino în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost şi eu

1. Am fost şi eu copil, ce-i drept.
Aveam şi eu, prieteni strânşi la piept.
Aveam şi eu, vise mari de împlinit.
Aveam şi eu, un timp de neoprit.

2. Aveam şi eu, o fată pentru care să compun.
Aveam şi eu, persoane pe care să le sun.
Aveam şi eu, experienţe de iubire.
Aveam şi eu, ceva legat de tine.

3. Aveam şi eu... dar nu aveam.
Aveam şi eu... dar nu ştiam.
Aveam şi eu... dar nu perfect.
Aveam şi eu... un "eu" defect.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (5 aprilie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un lucru deosebit să fii parlamentar, nu era orice găinar deputat. Nu. Dacă era deputat, era un om cu o personalitate, cu o atitudine, cu o corectitudine. Şi în acelaşi timp trebuia să ştie să vorbească bine, pentru că toţi vorbeau bine, să se exprime cum trebuie, să nu vorbească fără socoteală. Fiind gazetar cu trecere la Cameră, aveam simpatii şi antipatii.

Nicolae Carandino în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce rost ar avea dacă numai atunci ar lupta omul când ar simţi curaj în sine? Nu-i nimic dacă nu are curaj, important este să facă aşa ca şi cum ar avea!

citat din Sfânta Tereza de Lisieux
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licăr

Că trece timpul, nu ştiu ce să zic,
Nu mă agăţ de el, îl las în pace;
Ca să-l întorc ʼnapoi, nu am ce face,
Iar de-aş putea, nu îi mai cer nimic;
Sau – hai să nu mint – poate câţiva ani
Dintre aceia ce-ncepeau cu "doi",
Când aveam totul, în afarʼ de bani,
Dar cine-avea atunci de ei nevoi?!
Era de-ajuns c-aveam acoperiş,
De masă, mare grijă nu aveam;
Luam de la cantină, pe furiş
Felii de pâine şi le împărţeam;
C-aveam în noi un simţământ de frate,
Nesimulat, ci sincer... generos
Şi toţi la bucurie luam parte
O, Doamne, da... atunci a fost frumos!

poezie de Aura Georgescu din Zâmbete de vacanţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimii şase ani de scriere a cărţii "Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor" i-am făcut în Africa, unde cu greu îmi procuram cărţile de care aveam nevoie. Din fericire, francezii, când au părăsit colonia Niger, au făcut un centru cultural aliniat cu Biblioteca Naţională Franceză şi, prin acest sistem, puteam să capăt cărţi pentru câteva luni la Niamei. Scriam mereu în cameră, sub ventilator, pe nişte călduri năstruşnice. Aveam un ceainic alături şi scriam doar sâmbătă după-amiază şi duminica, fiindcă sâmbătă dimineaţa munceam. Scriam şi foarte încet. Nu mai mult de o pagină pe zi. Reciteam de o sută de ori, ciopleam fraza.

citat din Neagu Djuvara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost Cuvântul

La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu,
însemna Cuvântul Domnului, acel cuvânt a fost Creaţia.
Dar de-a lungul veacurilor de cultură umană cuvântul
a luat alte înţelesuri, atât laice, cât şi religioase.

A avea cuvântul a ajuns sinonim cu autoritatea supremă,
cu prestigiul, cu incredibila şi uneori periculoasa persuasiune,
cu a avea Ora de Maximă Audienţă, o emisiune TV,
cu a avea darul de-a trăncăni, eventual folosind mai multe limbi.

Cuvântul zboară prin spaţiu, ricoşează din sateliţi,
mai aproape de noi decât a fost vreodată de cerurile
de unde se crede că a coborât.

Dar, după părerea mea şi-a celor ca mine,
cea mai mare transformare s-a produs cu mult timp în urmă,
atunci când el a fost pentru prima dată încrustat în piatră
sau trasat pe papirus, când sunetul s-a materializat pentru privire,
din a fi auzit, în a fi citit prin semne, apoi prin text;
şi a călătorit prin timp de la manuscris la Gutenberg.

Pentru că aceasta este povestea genezei scriitorului.
E povestea care a SCRIS-o pe ea sau l-a SCRIS el întru fiinţă.

poezie de Nadine Gordimer din Scris şi Fiinţă, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Boleyn (către Norfolk): Va veni un moment când încrederea regelui în ministrul său va atârna în balanţă iar atunci, Domnia Ta, vom pune adevărul nostru în taler... iar talerul va atârna greu.

replică din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca actor eşti în mâna regizorului şi dacă relaţia ta cu regizorul nu este excelentă este foarte greu ca ambii să se detaşeze. Normal ar fi ca regizorul să aibă o atitudine de tipul: "uite noi ne certăm în pauze, dar când îţi dau indicaţiile eu te respect ca actor şi te tratez ca atare". Nu se practică asta, de cele mai multe ori.

citat din Deborah Feldman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris toată viaţa, am scris ceea ce am gândit, nu am scris invers niciodată. Şi cu toate riscurile. Între a scrie ceea ce cred şi a tăcea, am ales întotdeauna prima variantă. Pentru că se ştia că eu spun adevărul şi numai adevărul, că nu simulez. Era un lucru greu totuşi.

Nicolae Carandino în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul era simplu pentru mine: dacă te târăşti, vei fi strivit; nu mănânci, vei muri, dar nu în mâinile mele (mâinile-mi erau pretutindeni de când o întâlnisem pe Alice H.; mă simţeam neajutorat de răspunzător de când mi se întâmplase să mă aflu în Academia Brera sau la petrecerea profesorului H. la care nu participasem niciodată; la drept vorbind, lucrurile acestea n-au survenit nicidecum din întâmplare; am încercat să-i spun asta, însă de bună seamă că m-a înţeles greşit; va fi crezut că-i explicam cum un bărbat şi o femeie îşi sunt predestinaţi unul altuia şi era destul ca s-o înspăimânte; în realitate, nu m-am gândit niciodată la ea ca la o femeie, cel puţin nu ca la femeia mea şi nici nu sunt sigur că era femeie, deşi nu părea să fi fost altceva; mai mult, îmi dădeam seama că n-o interesam în niciun fel; dacă se afla acolo, era fiindcă se gândea că aveam eu nevoie de ea într-un fel; nu sunt sigur dacă nu cumva aveam nevoie ca ea să aibă nevoie de mine; în orice caz, de fiecare dată când o părăseam, eram plin de bucurie, invers de cum se întâmpla de fiecare dată când o vedeam pe T.; de fapt, T. mă făcea să mă simt stânjenit; le făcea tuturor viaţa grea, inclusiv ei înseşi).

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-ai spus mai demult
că şi roboţii pot construi oameni
nu te-am luat în seamă atunci
mi-am văzut conştiincios
de spălatul rufelor

(am văzut într-un tutorial
că dacă le pui într-un borcan
se usucă mai repede)

prostul de mine

voiam să te impresionez
cu ceea ce ştiu să fac

aveam mâncarea pe foc
ştiam să şi gătesc
aveam setările din fabrică
îmi făceam update-uri des
(îţi plăcea asta la mine
nu doar faptul că aveam
instrucţiunile în română)

lucram şi la un film împreună
mă învăţai totul despre otrăvuri

ştiai că şi toastul
poate fi o cascadorie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om care se consideră înfrânt, deznădăjduit, secătuit de resurse, să se molipsească de curaj de la mine. Aveam un condei care zgâria, o sticlă de cerneală şi hârtie – singurele mele arme. Şi am turnat tot ce mi-a trecut prin cap, fie că avea sens sau nu. Îmi spuneam iar şi iar că dacă un bărbat ca mine iubeşte, din toată inima lui, o femeie, dacă e gata să-şi taie urechile şi să i le trimită prin poştă, dacă o să-şi scurgă sângele din inimă şi o să-l pompeze pe hârtie, dacă o s-o satureze cu nevoia lui şi cu dorul lui de ea, dacă o s-o asedieze până-n pânzele albe, femeia nu va putea să-l respingă. Bărbatul cel mai urât, cel mai nevolnic, bărbatul cel mai lipsit de merite trebuie să triumfe dacă e gata să-şi dăruiască şi ultimul strop de sange. Nicio femeie nu poate rezista în faţa darului iubirii absolute.

Henry Miller în Sexus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aveam nimic atunci când ne aveam pe noi şi totuşi aveam totul!

Irina Binder în Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din Cuvântul Tău

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi pământ
Dincolo de tot ce nu se poate
Eşti acolo, Doamne, în Cuvânt.

Dincolo de ce-aş putea eu crede
Dincolo de ce-aş putea eu şti
Dincolo de tot ce nu se vede
Eşti doar Cuvântul şi a fi.

Din Cuvânt ni s-a născut iubirea
Din iubire s-a născut Isus
Prin Isus s-a săvârşit zidirea
Şi prin el la Tine ne-ai adus.

Astfel ai creat o-ntreagă lume
Din Cuvântul Tău de la-nceput
N-a fost chip şi nici n-a fost un nume
Dar L-ai pus în noi când ne-ai născut.

Doamne, ştiu că dincolo de toate
Dincolo de ceruri şi de hău
Dincolo de tot ce nu se poate
Este un Cuvânt, Cuvântul Tău...

poezie de Adriana Cristea (27 decembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avere: mă umflă râsul! Păi, dacă aveam avere, mai scriam eu umor?

citat din Mihai Batog-Bujeniţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudecata cu Teatrul de Revistă e o prostie. Eu detest să spun că e greu să joci comedie. E greu să joci orice rol, dacă n-ai talent. N-ai talent, joci prost orice gen. Dar dacă eşti talentat, începe să se decupeze o situaţie de alta: adică, asta este actor de dramă, asta va juca Hamlet, asta va juca Julieta - şi asta, cum eram eu, va juca mai multe chestii.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radu Beligan, celebru actor român

Respiră teatru, consumă teatru, emană teatru, el joacă,
Nu e supliciu, nici sacrificiu, nu se joacă...
Echilibru trăit. Măsură, limitare,
Cu o mare şi permanentă cumpătare.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când aveam 14 ani, tatăl meu era atât de ignorant încât abia dacă îl suportăm în preajma mea. Atunci, însă, când am ajuns la 21 de ani, am fost uluit să descopăr cât de mult învăţase în şapte ani.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leu de Persia

Cândva am fost leu de Persia,
Aveam aripi şi zburam printre stele,
Ziua şi noaptea zburam printre stele.
În fiece stea aveam un culcuş,
Şi-n fiece culcuş m-aşteptau
Şapte leoaice ori nouă leoaice.
Unele purtau mantii de argint.
Altele mantii de aur purtau.
Pe toate le iubeam şi pe toate
Cu dinţii mei albi le muşcam.
Puii mei cu sutele-i număram,
Cu sutele şi cu miile-i număram,
În fiece stea aveam un culcuş,
Şi-n fiece culcuş nouă leoaice
Atunci, când eram Leu de Persia,
Atunci, când aveam aripi, atunci...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei din cele mai ciudate cuvinte

Când pronunţ cuvântul Viitor
prima silabă se îndepărtează deja în trecut.

Când pronunţ cuvântul Linişte
o distrug.

Când pronunţ cuvântul Nimic
creez ceva ce nu încape în nici o nefiinţă.

poezie clasică de Wislawa Szymborska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!